ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 659/2012

Asupra recursurilor de față constată; Prin rechizitoriul din data de 30 noiembrie 2011, emis în dosarul nr. 64/P/2011 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu Mureș, s-a dispus, printre altele, trimiterea în judecată, în stare de arest, a inculpatului V.A.O., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, faptă prev. și ped. de art. 257 C. pen., cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000; complicitatea la șantaj, faptă prev. și ped. de art. 26 C. pen. , cu referire la art. 13 l din Legea nr. 78/2000, cu art. 194 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., și a inculpatului C.N.

pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, faptă prev. și ped. de art. 13 1 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 194 alin. (1) C. pen. Inculpatul V.A.O. a fost arestat prin Mandatul de Arestare Preventivă nr. 41/U la data de 16 noiembrie 2011 în dosar nr. 379/43/2011 de Înalta Curte de Casație și Justiție. Inculpatul C.N. a fost arestat prin Mandatul de Arestare Preventivă nr. 42/U la data de 16 noiembrie 2011 în dosar nr. 379/43/2011 de Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin încheierea din 28 februarie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosar nr. 408/43/2011, în baza art. 300 2 raportat la art. 160 lit. b) C. proc. pen.

s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților V.A.O. și C.N. și a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de cei doi inculpați privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații V.A.O. și C.N., solicitând casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. și dispoziția Curții de Apel Târgu Mureș dată în încheierea atacată, constată că recursurile inculpaților sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează: Din actul de sesizare al instanței se reține că împotriva inculpaților au fost formulate o serie de acuzații dintre cele mai grave, faptele pretins săvârșite implicând calitatea de comisar șef poliție - șeful Poliției oraș Borsec, județ Harghita a inculpatului V.A.O.

și agent șef poliție a inculpatului C.N., calitate de care s-au folosit pentru a face acte contrare obligațiilor de serviciu ce le reveneau. În concret, s-a reținut că, în cursul perioadei ianuarie-octombrie 2011, inculpatul V.A.O. în înțelegere cu coinculpatul C.N. au pretins de la denunțătorul C.D. suma de 10.000 Euro, în scopul formulării unor declarații care să permită adoptarea unei soluții favorabile denunțătorului în dosarul nr. l78/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Toplița, iar în scopul primirii sumei de bani pretinse, s-au exercitat și acte de constrângere morală asupra denunțătorului, interesat în soluționarea favorabilă a dosarului penal în care victimă a infracțiunii de ultraj era inculpatul C.N.

In raport de situația de fapt prezentată, gravitatea deosebită a infracțiunilor este de necontestat. Natura și gravitatea infracțiunilor de care ambii inculpați sunt acuzați, modalitatea în care se presupune că ar fi acționat, dar mai ales calitatea de care s-au prevalat la săvârșirea faptelor și consecințele produse asupra imaginii poliției, prin subminarea încrederii publice în corectitudinea actului de serviciu, în contextul mai larg al prevenirii și combaterii corupției, constituie elemente în raport de care se examinează necesitatea prezervării ordinii publice. De asemenea, este de menționat că jurisprudența în materie a Curții Europene nu exclude refuzul de eliberare a unui acuzat numai pe temeiul gravității faptelor, dacă indicii concrete demonstrează că prin lăsarea acuzatului în libertate se aduce un prejudiciu real ordinii publice.

In speță, interesul public al prezervării ordinii publice continuă să fie actual în raport gravitatea infracțiunilor, faptul că acestea au fost săvârșite de inculpați în cadrul atribuțiilor de serviciu implicând tocmai respectarea legii și identificarea celor care săvârșesc fapte antisociale și impactul negativ asupra comunității din care fac parte inculpații, în situația în care ar fi cercetați în libertate, prin acreditarea ideii că nu toți cetățenii sunt egali în fața legii și că autoritățile judiciare nu reacționează ferm împotriva persoanelor care săvârșesc asemenea fapte. Toate aceste elemente au fost corect evaluate de prima instanță atunci când a decis menținea stării de arest a inculpaților.

Pe de altă parte, probatoriul administrat în cursul anchetei la procuror justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată. Problema vinovăției constituie un aspect ce ține de soluționarea pe fond a acuzațiilor, în timp ce pentru luarea oricărei măsuri preventive, indiferent de momentul procesual la care intervine, în cadrul urmăririi penale sau în cursul judecății, este suficientă realizarea condiției prevăzute la art. 143 alin. (1) C. proc. pen. care se referă și la existența unor indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Or, această cerință este îndeplinită în cauză. În raport de cele arătate, Înalta Curte constată că nu există motive care să justifice revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților, menținându-se și în prezent temeiurile de fapt și de drept inițiale avute în vedere la luarea măsurii preventive.

In consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații V.A.O. și C.N. împotriva încheierii din 28 februarie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 408/43/2011. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații V.A.O. și C.N. împotriva încheierii din 28 februarie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 408/43/2011. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 martie 2012.