ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 659/2012

Asupra

recursurilor de față constată;

Prin

rechizitoriul din data de 30 noiembrie 2011, emis în dosarul nr. 64/P/2011 de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională

Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu Mureș, s-a dispus, printre altele,

trimiterea în judecată, în stare de arest, a inculpatului

V.A.O., pentru săvârșirea infracțiunilor de

trafic de influență,

faptă prev. și ped. de art. 257 C. pen., cu

referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) și (3)

din

Legea nr. 78/2000; complicitatea la șantaj, faptă prev. și ped. de art. 26 C.

pen.

, cu referire la art. 13

l

din Legea nr. 78/2000, cu art. 194

alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., și a

inculpatului C.N.

pentru săvârșirea

infracțiunii de șantaj, faptă prev. și ped. de art. 13

1

din Legea

nr. 78/2000 cu referire la art.

194 alin. (1) C. pen.

Inculpatul V.A.O.

a fost arestat prin Mandatul de Arestare Preventivă nr. 41/U la data de 16

noiembrie 2011 în dosar nr. 379/43/2011 de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Inculpatul C.N.

a fost arestat prin Mandatul de Arestare Preventivă nr. 42/U la data de 16 noiembrie

2011 în dosar nr. 379/43/2011 de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin

încheierea din 28 februarie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosar nr. 408/43/2011, în

baza art. 300

2

raportat la art. 160 lit. b) C. proc. pen. s-a

menținut măsura arestării preventive a inculpaților V.A.O. și C.N. și a fost

respinsă, ca nefondată, cererea formulată de cei doi inculpați privind

înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Împotriva

acestei încheieri au declarat recurs inculpații V.A.O. și C.N., solicitând

casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive.

Înalta Curte

de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din

oficiu cauza, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. și

dispoziția Curții de Apel Târgu Mureș dată în încheierea atacată, constată că

recursurile inculpaților sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează:

Din actul de

sesizare al instanței se reține că împotriva inculpaților au fost formulate o

serie de acuzații dintre cele mai grave, faptele pretins

săvârșite implicând calitatea de comisar șef

poliție - șeful Poliției oraș Borsec,

județ Harghita a inculpatului V.A.O.

și agent șef poliție a inculpatului C.N., calitate de care s-au folosit pentru

a face acte contrare obligațiilor de serviciu ce le reveneau.

În concret,

s-a reținut că, în cursul perioadei ianuarie-octombrie 2011, inculpatul V.A.O.

în înțelegere cu coinculpatul C.N. au pretins de la denunțătorul C.D. suma de

10.000 Euro, în scopul formulării unor declarații care să permită adoptarea

unei soluții favorabile denunțătorului în dosarul nr. l78/P/2011 al Parchetului

de pe lângă Judecătoria Toplița, iar în scopul primirii sumei de bani pretinse,

s-au exercitat și acte de constrângere morală asupra denunțătorului, interesat

în soluționarea favorabilă a dosarului penal în care victimă a infracțiunii de

ultraj era inculpatul C.N.

In raport de

situația de fapt prezentată, gravitatea deosebită a infracțiunilor este de

necontestat.

Natura și

gravitatea infracțiunilor de care ambii inculpați sunt acuzați, modalitatea în

care se presupune că ar fi acționat, dar mai ales calitatea de care s-au

prevalat la săvârșirea faptelor și consecințele produse asupra imaginii

poliției, prin subminarea încrederii publice în corectitudinea actului de

serviciu, în contextul mai larg al prevenirii și combaterii corupției,

constituie elemente în raport de care se examinează necesitatea prezervării

ordinii publice.

De asemenea,

este de menționat că jurisprudența în materie a Curții Europene nu exclude

refuzul de eliberare a unui acuzat numai pe temeiul gravității faptelor, dacă

indicii concrete demonstrează că prin lăsarea acuzatului în libertate se aduce

un prejudiciu real ordinii publice.

In speță,

interesul public al prezervării ordinii publice continuă să fie actual în

raport gravitatea infracțiunilor, faptul că acestea au fost săvârșite de

inculpați în cadrul atribuțiilor de serviciu

implicând tocmai respectarea legii și

identificarea celor care săvârșesc

fapte antisociale și impactul negativ asupra comunității din care fac parte

inculpații, în situația în care ar fi cercetați în libertate, prin acreditarea

ideii că nu toți cetățenii sunt egali în fața legii și că autoritățile

judiciare nu reacționează ferm împotriva persoanelor care săvârșesc asemenea

fapte.

Toate aceste

elemente au fost corect evaluate de prima instanță atunci când a decis menținea

stării de arest a inculpaților.

Pe de altă

parte, probatoriul administrat în cursul anchetei la procuror justifică

presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost

trimiși în judecată.

Problema

vinovăției constituie un aspect ce ține de soluționarea pe fond a acuzațiilor,

în timp ce pentru luarea oricărei măsuri preventive, indiferent de momentul

procesual la care intervine, în cadrul urmăririi penale

sau în cursul judecății, este suficientă realizarea condiției prevăzute

la art. 143 alin. (1) C. proc. pen. care se referă și la existența unor indicii

temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.

Or, această

cerință este îndeplinită în cauză.

În raport de

cele arătate, Înalta Curte constată că nu există motive care

să justifice revocarea sau înlocuirea măsurii

arestării preventive a inculpaților,

menținându-se și în prezent

temeiurile de fapt și de drept inițiale avute în vedere la luarea măsurii

preventive.

In consecință,

în conformitate cu dispozițiile art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta

Curte urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații V.A.O.

și C.N. împotriva încheierii din 28 februarie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul

nr. 408/43/2011.

Conform art.

192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații V.A.O. și C.N. împotriva

încheierii din 28 februarie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 408/43/2011.

Obligă

recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariile

apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 8 martie 2012.