ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2210/2010

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 18 din 11 martie 2008, Tribunalul Covasna a hotărât:

În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. (7 acte materiale) și art. 16 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul C.C.  la pedeapsa de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de "trafic de droguri de mare risc fără drept".

În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc fără drept.

În baza art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu fără drept.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și potrivit art. 35 alin. (3) C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 88 C. pen., a dedus din durata pedepsei aplicate timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la data de 20 iulie 2007 la 21 decembrie 2007.

A menținut măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpat prin încheierea din 14 martie 2008.

În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. (3 acte materiale) și art. 16 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul I.P.  la pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc fără drept.

În baza art. 264 alin. (1) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și potrivit art. 35 alin. (1) C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 88 C. pen., a dedus din durata pedepsei aplicate timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la data de 18 iulie 2007 la 21 decembrie 2007.

A menținut măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpat prin încheierea din 13 februarie 2008.

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea specială de la inculpatul I.P. a următoarelor bunuri: 5,65 gr. cocaină în amestec cu lidocaină, predate la I.G.P.R. - Direcția Cazier Judiciar Statistică și Evidență Operativă cu dovada seria x; Suma de 245 RON rezultată în urma vânzării comprimatelor de amfetamină.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială a următoarelor bunuri: de la inculpatul I.P.: 23 pliculețe cu urme de cocaină; de la inculpatul C.C.: un pliculeț cu urme de cocaină; un briceag cu urme de cocaină.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului cheltuieli judiciare după cum urmează: inculpatul C.C. suma de 1.639 RON ; inculpatul I.P. suma de 6.000 RON.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele:

La data de 21 august 2006, ofițeri din cadrul Brigăzii de combatere a criminalității organizate și antidrog Brașov, s-au sesizat că numitul S.L.P. procură, comercializează și deține droguri de mare risc.

Pentru a documenta activitatea infracțională a acestuia, cât și pentru identificarea altor persoane care efectuează operațiuni interzise cu droguri de mare risc, procurorul din cadrul D.I.I.C.O.T. - Serviciul teritorial Covasna a autorizat la 21 august 2006, folosirea investigatorului sub acoperire "N." și a colaboratorului "P." pentru a cumpăra amfetamină.

Ca urmare, N. a înmânat colaboratorului P. suma de 175 RON, primind în schimb 5 comprimate amfetamină rotunde care aveau ștanțate simbolul "S.".

La 23 octombrie 2006 și, respectiv, 16 martie 2007, procurorul a emis din nou o ordonanță prin care s-a autorizat cumpărarea de amfetamină de către cei doi, urmând ca P., colaboratorul, să cumpere cu suma de 175 RON primită de la N. cinci pastile amfetamină.

Aceeași operațiune a avut loc la 17 martie 2007, când, cu suma de 70 RON s-au cumpărat două comprimate din același drog.

Expertiza tehnico-științifică efectuată de I.G.P.R. - Laboratorul central de analiză și profil al drogurilor precursori a concluzionat că pastilele în cauză conțin substanță activă methylendyoxiamfetamină, care este considerată drog de mare risc.

La 25 iunie 2007, Tribunalul Covasna a autorizat interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de inculpatul I.P., ulterior rezultând date potrivit cărora urma să comercializeze droguri.

Inculpatul a fost oprit în trafic și percheziționat, iar asupra lui s-au găsit 10 plicuri cu o substanță ce ulterior s-a dovedit a fi cocaină, drog de mare risc, nerezultând însă intenția de a le comercializa.

Cu privire la amfetamină, a susținut că acestea le-a primit de la inculpatul C.C.

Ulterior, au fost efectuate percheziții la domiciliile inculpaților I.P. și C.C., dar și a numitului B.B., fiind identificat și un pliculeț din material plastic ce prezintă urme de substanțe pulverizante, un plic ce conținea un comprimat de formă rotundă, o cantitate mică de substanță pulverulentă și 23 de pliculețe cu aceleași urme, stabilindu-se în urma examinării tehnico-științifice că este cocaină.

Inculpatul C.C. a recunoscut că obișnuia să cumpere țigări de la inculpatul I.P. la un preț inferior celui practicat pe piață; de asemenea, a afirmat că pe lângă pachetele imputate - de genul celor 23 găsite lui I.P., le-a restituit acestuia.

Explicația a dat-o pentru a justifica prezența urmelor sale papilare pe cele 23 pliculețe cu urme de cocaină.

Cercetările efectuate au stabilit că inculpatul C.C. a oferit în mai multe rânduri comprimate de amfetamină și cocaină și numitului "D." B.J., N.I., I.H.I. și alții.

De asemenea, din declarațiile inculpatului C.C. cu alte persoane a rezultat că acesta vindea droguri, folosind însă un limbaj cifrat.

Având în vedere că inculpații au colaborat cu organele de cercetare penală, oferind date și cu privire la alte persoane ce au efectuat operațiuni interzise cu droguri de mare risc, s-a făcut aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și având în vedere criteriile de individualizare referitoare la natura și gravitatea faptei, conduita și antecedentele penale ale inculpaților, le-a aplicat pedepse spre minimul prevăzut de lege.

Apelurile declarate de inculpații C.C. și I.P. au fost respinse ca nefondate, de Curtea de Apel Brașov, prin Decizia penală nr. 90/AP din 2 decembrie 2009, menținându-se măsura interdicției de a nu părăsi țara luată față de cei doi inculpați.

S-a solicitat reducerea pedepselor aplicate și suspendarea acesteia sub supraveghere, conform art. 86

1

C. pen., având în vedere că au recunoscut săvârșirea infracțiunilor și sunt infractori primari.

Curtea de apel a apreciat că situația de fapt a fost corect stabilită, inculpații săvârșind infracțiunile pentru care au fost condamnați, iar pedepsele corespunzând gravității acestora.

Cât privește pe inculpatul I.P., acesta este vinovat de săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, întrucât a primit plicurile goale cu nume de drog de la inculpatul C.C., în scopul de a îngreuna efectuarea urmăririi penale și judecății.

Recursurile declarate de inculpați sunt nefondate.

Inculpatul C.C. și-a întemeiat recursul pe motivele de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18, 17

1

și 14 C. proc. pen., susținând că probe care să ateste vinovăția pentru infracțiunea de trafic ilicit de droguri în forma continuată, întrucât din probe rezultă că doar în două rânduri a oferit spre consum două comprimate de amfetamină și, respectiv, 10 comprimate, iar cocaina o deține pentru consum propriu.

Declarațiile în cauză sunt relevante la fel ca și convorbirile telefonice interceptate și înregistrate.

Prezența urmelor papilare pe plicuri se explică prin aceea că inculpatul le-a ridicat când lui I.P., cu ocazia unei întâlniri, i-au căzut pe jos.

S-a cerut schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) C. pen. din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 C. pen., în aceeași infracțiune cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Întrucât activitatea infracțională a inculpatului a fost mult mai redusă și cu caracter întâmplător și sancțiunea trebuia să fie mai mică, el fiind în fapt un consumator, situație față de care se impune reducerea pedepsei și suspendarea sub supraveghere a acestuia.

Înalta Curte examinând motivele de recurs, prin prisma probelor administrate în cauză, constată că vinovăția inculpatului a fost corect stabilită, la fel ca și încadrarea juridică, cu consecința aplicării unei pedepse individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 52 C. pen.

Astfel, la inculpați s-au găsit droguri, martorii audiați au declarat că aceștia le-a oferit amfetamină în mai multe rânduri, 7 comprimate amfetamină inculpatul I.P., 6,02 grame cocaină aceluiași inculpat, precum și martorilor B.J., N.I., I.L.I., amfetamină, toate acestea coroborate cu discuțiile telefonice înregistrate, din care rezultă fără echivoc că inculpatul a săvârșit infracțiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc și a deținut, același tip de drog în vederea consumului.

Pedeapsa aplicată, sub minimul prevăzut de lege urmare aplicării art. 16 din Legea nr. 143/2000, reflectă corect gravitatea infracțiunilor săvârșite, oferind suficiente garanții că scopul pedepsei poate fi atins.

Inculpatul I.P. și-a întemeiat recursul pe motivele de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen., solicitând achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., întrucât fapta nu întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate și suspendarea condiționată a executării acesteia ori sub supraveghere.

Motivele nu sunt fondate, întrucât din probele administrate rezultă că inculpatul a primit, anterior datei de 18 iulie 2007 de la inculpatul C.C., 23 de pliculețe despre care cunoaște că au conținut cocaină, având în vedere relația infracțională dintre cei doi, acestea fiind găsite în autoturismul marca O. ce a fost în curtea sa și care îi aparține.

Conform art. 264 C. pen., constituie infracțiunea de favorizare a infractorului, ajutorul dat unui infractor fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii pentru a îngreuna sau a zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei și pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii.

Ori, primind de la inculpatul C.C. pliculețele în care a cunoscut că s-a aflat cocaină, fapta inculpatului constituie infracțiunea de favorizarea infractorului pentru care a și fost condamnat.

Motivul vizând individualizarea pedepsei este de asemenea, neprobat, infracțiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc, s-a săvârșit în mod repetat, iar pedeapsa de 3 ani închisoare cu executare aplicată este sub minimul prevăzut de lege, având în vedere aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, cât și datele personale ale inculpatului, fără antecedente penale și cu o conduită personală corectă, astfel că nu se impune reducerea acesteia sau suspendarea executării așa cum s-a solicitat.

Întrucât, examinând cauza din oficiu, nu sunt motive care să conducă la admiterea recursului, acesta va fi respins ca nefondat, conform dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.C. și I.P. împotriva Deciziei penale nr. 90/Ap din 2 decembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenții la plata sumei de câte 350 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 iunie 2010.