ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3665/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Timișoara, reclamanta I.A.A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul

Superior al Magistraturii, a formulat acțiune în contencios administrativ

împotriva Hotărârii nr. 384 din 29 aprilie 2010 adoptată de Plenul Consiliului

Superior al Magistraturii, prin care i-a fost respinsă contestația exercitată

împotriva Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcții de

execuție organizat la data de 9 mai 2010, prin care a fost aprobată participarea

la concurs a doamnelor judecător B.I.H. și G.D.M.

În cauză a fost

formulată cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului Consiliul

Superior al Magistraturii - G.D.M., cerere admisă în principiu.

Prin Sentința nr. 168

din 24 iunie 2010, Curtea de Apel București a admis excepția de necompetență

materială invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare

a acțiunii formulată de reclamanta A.A.I. în contradictoriu cu pârâtul

Consiliul Superior al Magistraturii și intervenienta G.D.M., în favoarea

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și

fiscal.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că având în vedere

obiectul acțiunii, în cauză sunt incidente dispozițiile speciale prevăzute de

art. 29 alin. (7) coroborat cu alin. (5) din Legea nr. 317/2004, hotărârea

contestată vizând cariera judecătorilor, astfel că pentru soluționarea cauzei

este competentă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, I.A.A. a declarat recurs;

aceasta, însă, nu și-a motivat recursul nici prin cererea de declarare și nici

ulterior, înlăuntrul termenului de 5 zile de la pronunțarea sentinței atacate,

prevăzut de art. 158 alin. (3) C. proc. civ., conform art. 301 și 303 alin. (1)

și (2) din același cod.

Astfel fiind, având

în vedere dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ. și cum nu au fost

constatate motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu,

potrivit alin. (2) al aceluiași articol, se va constata că recursul este nul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

recursului declarat de I.A.A. împotriva Sentinței civile nr. 168 din 24 iunie

2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 septembrie 2010.