ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3646/2012

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 302 din

11

iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția

civilă, s-a admis în parte acțiunea precizată de reclamantul M.I. Pârâtul Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat la 200.000 euro sau

echivalentul în lei la momentul plății cu titlu de daune morale. S-a respins ca

inadmisibil petitul privind reabilitarea.

Curtea de Apel

Craiova, secția a I-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia

nr. 378 din 12 decembrie 2011, a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Mehedinți, a schimbat sentința

civilă nr. 302 din 11 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția civilă,

în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamantul M.I.

Pentru a pronunța

astfel, instanța de apel a reținut că, potrivit art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea

nr. 221/2009, moștenitorii persoanelor care au făcut obiectul unei măsuri administrative

cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pot solicita instanței

de judecată în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a legii, obligarea Statului

la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de autor.

Textul care prevede

acordarea daunelor morale a fost declarat neconstituțional prin Deciziile 1358 și

nr. 1360 din 21 octombrie 2010. publicate în M. Of. la 15 noiembrie 2011, astfel

că în prezent nu mai este în vigoare un astfel de temei pentru acordarea despăgubirilor

morale.

În condițiile

stabilite de art. 31 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 și art. 147 alin.

(4) din Constituție, decizia care a declarat neconstituțională o dispoziție legală

este definitivă și obligatorie, efectele sale se răsfrâng și în alte cauze, nu numai

în cauza în care a fost invocată excepția. Decizia este general obligatorie, opozabilă

erga omnes, inclusiv pentru instanțele judecătorești și are putere numai pentru

viitor, potrivit principiului aplicării imediate a legii noi, instanța fiind obligată

să aplice dispozițiile legale în vigoare la data când soluționează cauza, inclusiv

în căile de atac.

O astfel de soluție

este impusă de aplicarea normelor de drept stabilite de practica instanței de contencios

al drepturilor omului de la Strasbourg, întrucât până la data pronunțării hotărârii

definitive reclamantul nu devenise titularul unui bun în sensul art. 1 din Protocolul

Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel că modificările

legislative aduc atingere drepturilor pretinse prin acțiune.

Așadar, constatând

că la data când s-a soluționat apelul nu mai sunt în vigoare dispozițiile legale

ce au constituit temeiul legal al acțiunii, instanța de apel a apreciat că acțiunea

este neîntemeiată, caz în care criticile pârâtei sunt fondate.

Aceasta este interpretarea

ce a fost dată dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 221/2009 și prin recursul în interesul

legii soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție în ședința din 19 septembrie

20111, prin decizia nr. 12/2011, prin care s-a stabilit că, urmare a Deciziilor

Curții Constituționale nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010, dispozițiile art. 5

alin. (1) lit. a) Teza

I

din Legea nr. 221/2009 privind

condamnările cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora și-au

în speță, sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de

1

1 iunie 2010, deci anterior intrării în vigoare a modificării

prevederilor Legii nr. 221/2009, așa încât se reține că, la data pronunțării hotărârii

de prima instanță - 11 iunie 2010 - aceste litigii erau supuse și apelului.

Critica vizând

excepția tardivității cererii de repunere pe rol, recurentul apreciind sub acest

aspect că se impunea perimarea apelului, nu poate constitui obiectul controlului

de nelegalitate al instanței de recurs, întrucât recurentul nu poate formula critici

pentru prima dată în recurs, omisso medio, având în vedere că această critică nu

a fost susținută și supusă analizei în fața instanței de apel.

Față de considerentele

expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. urmează să

respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.I. împotriva deciziei civile

nr. 378 din 12 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

I

civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamantul M.I. împotriva deciziei nr. 378 din 12 decembrie

2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a I-a civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

26 septembrie 2012.