ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4183/2011

Asupra recursului de

față

În baza lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția

penală, se află Dosarul nr. 1188/59/2011, având ca obiect plângerea formulată

de petentul C.S. împotriva Rezoluției nr. 247/P/2011 a parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara.

La termenul de

judecată din 3 octombrie 2011, petentul a formulat cerere de recuzare a

președintelui completului de judecată - judecător C.I.M. - susținând că

magistratul a soluționat mai multe cauze ale petentului și că își alege cauzele

în care acesta este parte doar pentru a se răzbuna.

Prin Încheierea din

11 octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în

Dosarul nr. 1188/59/2011, a fost respinsă, ca nefondată, cererea petentului

C.S. privind recuzarea președintelui completului de judecată, judecător C.I.M.

Totodată, petentul a

fost obligat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Împotriva acestei

încheieri petentul C.S. a declarat recursul de față.

Recursul este

inadmisibil pentru considerentele ce succedă.

Este exact că, din

interpretarea «per a contrario» a art. 52 alin. (6) C. proc. pen., rezultă că

încheierea prin care s-a respins recuzarea este supusă căilor ordinare de atac

(după caz, apel și recurs sau numai recurs), care, în mod cert, nu ar putea fi

exercitate de sine stătător (separat), ci, potrivit principiului consacrat în

art. 385

1

alin. (2) C. proc. pen., numai odată cu fondul; cum însă

în cauza de față, având ca obiect o plângere întemeiată pe prevederile art. 278

1

C. proc. pen., nici hotărârea ce se va pronunța asupra fondului acelei plângeri

nu (mai) este supusă recursului (cf. art. 278

1

alin. (10) C. proc.

pen.), concluzia care se impune este aceea că recursul declarat de petent,

neputând avea, în lipsa unei norme de procedură derogatorii de la principiul

mai sus-enunțat (cf. art. 385

1

alin. (2) C. proc. pen.), o existență

de sine stătătoare, este inadmisibil și urmează a fi respins ca atare cu

obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționarul C.S. împotriva Încheierii din 11

octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul

nr. 1188/59/2011.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 decembrie 2011.