Decizia nr. 4183/2011 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 1188/59/2011 — recurs împotriva rezoluției nr. 247/P/2011

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția penală, se află Dosarul nr. 1188/59/2011, având ca obiect plângerea formulată de petentul C.S. împotriva Rezoluției nr. 247/P/2011 a parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. La termenul de judecată din 3 octombrie 2011, petentul a formulat cerere de recuzare a președintelui completului de judecată - judecător C.I.M. - susținând că magistratul a soluționat mai multe cauze ale petentului și că își alege cauzele în care acesta este parte doar pentru a se răzbuna. Prin Încheierea din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1188/59/2011, a fost respinsă, ca nefondată, cererea petentului C.S.

privind recuzarea președintelui completului de judecată, judecător C.I.M. Totodată, petentul a fost obligat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei încheieri petentul C.S. a declarat recursul de față. Recursul este inadmisibil pentru considerentele ce succedă. Este exact că, din interpretarea «per a contrario» a art. 52 alin. (6) C. proc. pen., rezultă că încheierea prin care s-a respins recuzarea este supusă căilor ordinare de atac (după caz, apel și recurs sau numai recurs), care, în mod cert, nu ar putea fi exercitate de sine stătător (separat), ci, potrivit principiului consacrat în art. 385 1 alin. (2) C. proc. pen., numai odată cu fondul; cum însă în cauza de față, având ca obiect o plângere întemeiată pe prevederile art. 278 1 C. proc.

pen., nici hotărârea ce se va pronunța asupra fondului acelei plângeri nu (mai) este supusă recursului (cf. art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen.), concluzia care se impune este aceea că recursul declarat de petent, neputând avea, în lipsa unei norme de procedură derogatorii de la principiul mai sus-enunțat (cf. art. 385 1 alin. (2) C. proc. pen.), o existență de sine stătătoare, este inadmisibil și urmează a fi respins ca atare cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul C.S. împotriva Încheierii din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1188/59/2011. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 decembrie 2011.