ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5478/2012

Prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Reșița, Biroul Executorului Judecătoresc

N.N. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu

reprezentat de Sentința civilă nr. 467 din 9 aprilie 2008 pronunțată de

Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul nr. 6839.1/115/2006, la cererea creditoarei

I.M., în contradictoriu cu debitorii Tribunalul Caraș-Severin și Ministerul

Justiției.

Judecătoria Reșița,

prin Încheierea nr. 447 din 23 martie 2012 a admis excepția de necompetență

teritorială, invocată din oficiu de instanță. A declinat competența de

soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea

Judecătoriei sectorului 5 București.

Verificându-și din

oficiu competența, în raport de prevederile art. 334 C. proc. civ., a reținut

că în conformitate cu art. 373 alin. (2) din Cod, instanța de executare este

judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor

în care legea dispune altfel.

Având în vederea că

acțiunea privește un titlu executoriu pronunțat împotriva debitorilor

Ministerul Justiției și Tribunalul Caraș-Severin, iar primul, al cărui sediu se

află în municipiul București, sectorul 5, are calitatea de ordonator principal

de credite, s-a constatat competența Judecătoriei sectorului 5 București în

soluționarea cererii.

Judecătoria

sectorului 5 București, secția a II-a civilă, prin Sentința nr. 4302 din 14 mai

2012 a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reșița. A constatat ivit

conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație

și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

S-a reținut că prin

cererea formulată, creditoarea, prin executor judecătoresc, a solicitat în mod

expres încuviințarea executării silite de către Judecătoria Reșița (precizare

reiterată și la Judecătoria sectorului 5 București), fără a menționa formele în

care se va efectua executarea silită.

S-a constatat că

faptul că unul dintre debitori are sediul în circumscripția altei instanțe nu

presupune automat efectuarea executării silite în respectiva circumscripție și

că instanța de executare este doar cea de la domiciliul debitorului, cu atât

mai mult cu cât în speță s-a solicitat ca executarea să se efectueze în toate

formele permise de lege, nu doar în forma popririi, pentru a fi relevantă

calitatea de ordonator primar de credite a Ministerului Justiției.

Astfel, s-a apreciat

că o prezumție rezonabilă privind locul în care urmează a se efectua executarea

este cea care izvorăște din însăși voința părții, în virtutea principiului

disponibilității.

Având în vedere și

aspectul că potrivit art. 9 alin. l(1)din Legea nr. 188/2000, în cazul prevăzut

de art. 7 lit. a), este competent executorul judecătoresc din circumscripția

curții de apel în a cărei rază teritorială urmează a se face executarea, s-a

declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Reșița.

Regulatorul de

competență urmează a fi pronunțat în favoarea Judecătoriei Reșița, în

considerarea argumentelor ce succed.

Art. 373 alin. (1) și

(2) C. proc. civ. stipulează că hotărârile judecătorești și celelalte titluri

executorii se execută de către executorul judecătoresc din circumscripția

curții de apel în care urmează să se efectueze executarea, ori, în cazul

urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripția curții

de apel în care se află acestea, precum și faptul că instanța de executare este

judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor

în care legea dispune altfel.

Totodată, potrivit

dispozițiilor art. 373

1

alin. (1) C. proc. civ., "cererea de

executare silită, însoțită de titlul executoriu, se depune la executorul

judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel. Acesta, în termen de cel mult 5

zile de la înregistrarea cererii, va solicita instanței de executare,

încuviințarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare și

titlul respectiv".

Prin urmare, rezultă

că instanța competentă a soluționa cererea de încuviințare a executării silite

este instanța de executare, respectiv judecătoria de la sediul debitorului.

Or, în speță, sediul

debitorilor Ministerul Justiției și Tribunalul Caraș-Severin se află în

circumscripțiile unor instanțe diferite, situație în care devin incidente

prevederile art. 12 C. proc. civ., conform cărora reclamantul are alegerea

între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Astfel, având în

vedere că debitorii au fost obligați în solidar prin hotărârea judecătorească a

cărei executare silită s-a solicitat, iar creditoarea, prin executor

judecătoresc a înțeles a se îndrepta împotriva Tribunalului Caraș-Severin,

instanța inițial învestită fiind Judecătoria Reșița, competența soluționării

cererii revine acesteia, nefiind relevantă sub acest aspect calitatea de

ordonator principal sau terțiar de credite a debitorilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reșița.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 septembrie 2012.

Procesat de GGC - DG