ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 238/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 238/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra
conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea
actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Ministerul Finanțelor Publice în
numele și pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice județul Caraș-Severin a
formulat cerere de suspendare a executării silite și contestație la executare
împotriva actelor de executare silită emise de B.E.J. - N.N. în Dosarul execuțional
nr. 123/2012 în contradictoriu cu intimatul Sindicatul Direcției Financiare
Caraș-Severin, solicitând admiterea cererii și în consecință anularea actelor
de executare silită.
Judecătoria
Reșița, prin sentința civilă nr. 1412 din 7 mai 2012 a admis excepția de necompetență
teritorială, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a
acțiunii civile în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.
Pentru a
pronunța această hotărâre invocând art. 373 alin. (2) C. proc. civ. și art. 400
alin. (1) din același act normativ instanța a reținut că judecătoria în
circumscripția căreia se va face executarea este Judecătoria de la sediul
ordonatorului principal de credite, respectiv Judecătoria Sectorului 5
București.
Judecătoria
Sectorului 5 București, secția a II-a civilă, a admis excepția de necompetență
teritorială, a declinat competența în favoarea Judecătoriei Reșița și
constatând conflictul negativ de competență a sesizat Înalta Curte de Casație
și Justiție cu soluționarea acestuia, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 8369
din 24 octombrie 2012.
Instanța a
apreciat că s-a contestat executarea silită însăși declanșată împotriva
contestatoarei prin transmiterea somației nr. 123 din 16 martie 2012 și că ceea
ce contează din punct de vedere al competenței este strict determinarea razei
teritoriale în care au fost efectuate actele de executare, care în speță,
corespunde în mod exclusiv Judecătoriei Reșița.
Având în vedere
conflictul negativ de competență ivit între cele două instanțe, în conformitate
cu dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și
Justiție, analizând actele și lucrările dosarului, stabilește competența de
soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reșița.
Conform art. 400
alin. (1) C. proc. civ. contestația la executare se introduce la instanța de
executare.
Art. 373 alin. (2)
C. proc. civ. prevede că instanța de executare este judecătoria în
circumscripția căreia se va face executarea, titlurile executorii fiind
executate, în raport de dispozițiile art. 373 alin. (1) din același act
normativ, de executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care
urmează să se efectueze executarea, creditorul putând alege executorul conform art.
373
1
C. proc. civ.
Cum, în speță,
contestația la executare s-a formulat împotriva actelor de executare silită
emise de B.E.J. - N.N., fiind ales de către creditor un executor judecătoresc
de pe raza Judecătoriei Reșița, conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ.,
competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei
Reșița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare a litigiului ivit între contestatorul Ministerul
Finanțelor Publice pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice Caras Severin
și intimații B.E.J. - N.N. și Sindicatul Direcției Financiare Caras Severin în
favoarea Judecătoriei Reșița.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2013.