ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 238/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice județul Caraș-Severin a formulat cerere de suspendare a executării silite și contestație la executare împotriva actelor de executare silită emise de B.E.J. - N.N. în Dosarul execuțional nr. 123/2012 în contradictoriu cu intimatul Sindicatul Direcției Financiare Caraș-Severin, solicitând admiterea cererii și în consecință anularea actelor de executare silită. Judecătoria Reșița, prin sentința civilă nr. 1412 din 7 mai 2012 a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii civile în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Pentru a pronunța această hotărâre invocând art. 373 alin. (2) C. proc. civ. și art. 400 alin. (1) din același act normativ instanța a reținut că judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea este Judecătoria de la sediul ordonatorului principal de credite, respectiv Judecătoria Sectorului 5 București.

Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă, a admis excepția de necompetență teritorială, a declinat competența în favoarea Judecătoriei Reșița și constatând conflictul negativ de competență a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 8369 din 24 octombrie 2012. Instanța a apreciat că s-a contestat executarea silită însăși declanșată împotriva contestatoarei prin transmiterea somației nr. 123 din 16 martie 2012 și că ceea ce contează din punct de vedere al competenței este strict determinarea razei teritoriale în care au fost efectuate actele de executare, care în speță, corespunde în mod exclusiv Judecătoriei Reșița.

Având în vedere conflictul negativ de competență ivit între cele două instanțe, în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând actele și lucrările dosarului, stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reșița. Conform art. 400 alin. (1) C. proc. civ. contestația la executare se introduce la instanța de executare. Art. 373 alin. (2) C. proc. civ. prevede că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, titlurile executorii fiind executate, în raport de dispozițiile art. 373 alin. (1) din același act normativ, de executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care urmează să se efectueze executarea, creditorul putând alege executorul conform art. 373 1 C. proc.

civ. Cum, în speță, contestația la executare s-a formulat împotriva actelor de executare silită emise de B.E.J. - N.N., fiind ales de către creditor un executor judecătoresc de pe raza Judecătoriei Reșița, conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Reșița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a litigiului ivit între contestatorul Ministerul Finanțelor Publice pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice Caras Severin și intimații B.E.J. - N.N. și Sindicatul Direcției Financiare Caras Severin în favoarea Judecătoriei Reșița. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2013.