ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4482/2010

Asupra recursului penal de față;

Prin Sentința nr. 131/P din 10 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. 6671/111/2009, s-a dispus condamnarea inculpatului B.R., la 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., precum și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 C. pen. și art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului conform art. 350 C. pen. și s-a dedus prevenția începând cu 27 iulie 2009, conform art. 88 C. pen.

În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen. și art. 998 - 999 C. civ., inculpatul a fost obligat la 50.000 RON, despăgubiri civile către partea civilă.

Aplicând dispozițiile art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea corpului delict, respectiv a unei cozi de mătură.

Pentru a prezenta această sentință instanța a reținut că: victima F.F.B. locuia împreună cu fiica sa dintr-o relație anterioară, împreună cu martorii B.S., sora inculpatului B.R., în relații de concubinaj.

În timpul relației de concubinaj victima își bătea de nenumărate ori concubina, iar aceasta s-a plâns de multe ori inculpatului în calitate de frate, situație relatată de martorul L.A.F., care cunoștea acest lucru din discuțiile cu inculpatul.

În ziua de 17 mai 2009, inculpatul și concubina sa au fost vizitați de tatăl concubinei, iar după plecarea acesteia la serviciu, condusă fiind de victimă, s-a întâlnit cu inculpatul B.R. cu care, după ce au făcut cumpărături s-au îndreptat spre domiciliu. Ulterior, aceștia s-au despărțit, victima plecând cu fiica sa la domiciliul părinților săi. Inculpatul la rândul său a plecat, iar în jurul orei 21:45 l-a întâlnit pe martorul V.A., împreună cu care s-au deplasat la stația de autobuz pentru a o aștepta pe sora inculpatului, concubina victimei.

Ajuns la locuința victimei și a surorii sale, inculpatul și victima au consumat băuturi alcoolice, iar în timp ce martorul V.A. era afară, cei doi au început să se certe, iar când a revenit în cameră martorul l-a văzut pe inculpat lovind victima cu pumnii și a încercat să-i despartă, dar inculpatul i-a cerut să nu se amestece. Martorul a văzut când, sub loviturile inculpatului, victima a căzut la podea, după care, inculpatul folosind o coadă de mătură a continuat să lovească victima, încetând numai după ce coada de mătură s-a rupt. Fără a bănui starea gravă în care se afla victima și crezând că nu se mișcă datorită stării de ebrietate, inculpatul și martorul au așezat-o în pat. Nici gemetele victimei nu i-au neliniștit pe cei doi decât atunci când, văzând că nu mai mișcă, martorul a atins mâna victimei lângă care dormea concubina sa și dându-și seama că a decedat i-a spus acest lucru inculpatului.

La sugestia inculpatului V.A., a fost de acord cu transportarea victimei în altă parte pentru a nu se descoperi că decesul a survenit în casă. Martorul a adus un cărucior din curte, au așezat victima lângă care au pus telefonul și papucii de casă, după care au învelit-o cu o pătură. Inculpatul și martorul au plecat cu căruciorul spre T., iar pe drum inculpatul a aruncat telefonul mobil după care au ajuns la sediul fostului C.A.P. T., în zona cântarului auto, unde au dat jos victima din cărucior, și după ce inculpatul a luat papucii, s-a îndreptat împreună cu martorul la domiciliul de unde plecaseră.

Constatând că concubina care se trezise din somn înainte de plecarea inculpatului și martorului, nu plecase la serviciu, la întrebările privind locul unde au aruncat victima, atât inculpatul, cât și martorul au refuzat să-i spună și i-au cerut să nu mai plângă și să nu se mai lamenteze.

În ziua de 18 mai 2009, în jurul orei 9:30, martorul C.I., deplasându-se cu căruța în zona C.A.P.-ului din T., a observat lângă cântarul auto victima și a alertat organele de poliție.

Vinovăția inculpatului a fost dovedită cu proba științifică, respectiv constatarea medico-legală, probele testimoniale coroborate cu procesul-verbal de arătare la fața locului și susținerile martorilor asistenți. În același sens al conflictului dintre victimă și inculpat în prezența martorului V.A. este și declarația martorului J.G., tatăl martorului V.A., dar și a martorului G.L.C., care relatează că tatăl său a găsit un telefon mobil lângă canalul colector, zonă în care la cercetări în teren martorul V.A. a susținut că a fost aruncat de către inculpat. Instanța a înlăturat declarația martorei B.S., concubina victimei, constatându-se că aceasta nu se coroborează cu celelalte probe administrate. De altfel, testarea cu tehnica poligraf la care a fost supusă martora a demonstrat că răspunsurile acesteia nu sunt sincere.

La aceasta se adaugă și declarația martorului L.A.F., care spre deosebire de martora B.S. a susținut că în seara de 17 mai 2009, au venit cu același autobuz în sat, în jurul orelor 22:15, și a observat că aceasta era așteptată de inculpat, fratele martorei, dar și de martorul V.A.

La rândul lor, părinții victimei confirmă modul cum acesta și-a petrecut timpul la domiciliu său, dar și faptul că acesta a fost sunat de concubina sa, motiv pentru care a refuzat să rămână peste noapte la domiciliul lor și a plecat la domiciliul concubinei.

Instanța a înlăturat susținerile inculpatului în sensul că și-a petrecut seara de 17 mai 2009 la locuința cumnatului său F.J., întrucât acestea nu se confirmă, iar susținerea a fost făcută numai în fața instanței. Fiecare dintre declarațiile inculpatului de-a lungul urmăririi penale, dar și a instanței sunt contradictorii între ele și toate acestea contravin declarației din 10 august 2009, când a recunoscut săvârșirea faptei, recunoaștere ce se coroborează cu celelalte probe administrate.

Susținerile din celelalte 3 declarații în care nu mai recunoaște săvârșirea faptei nu se coroborează cu celelalte probe, astfel că nu pot fi avute în vedere.

Astfel, martora C.L., concubina inculpatului a arătat că acesta ar fi fost la film la cumnatul său F.J., unde a rămas până la ora 23:00, după care a revenit acasă, fapt ce s-a petrecut luni seara, iar fapta s-a petrecut duminică seara.

O asemenea susținere a încercat să o facă și cumnatul inculpatului, martorul F.J., numai că acesta se contrazice de la o declarație la alta, în sensul că dacă în una din declarații precizează că inculpatul a trecut pe la el, au vizionat un film și inculpatul a plecat când afară era încă lumină, fără a putea indica ora, în declarația următoare, arată că inculpatul a venit să-l viziteze în acea seară la ora 21:00 și a plecat la ora 23:00, instanța a considerat neverosimilă cea de-a doua susținere a martorului întrucât, dacă imediat după producerea faptei, martorul a susținut că nu poate preciza orele între care inculpatul a rămas în locuința sa, făcând numai referire la faptul că a plecat când încă era lumină afară, este greu de crezut că în următoarea declarație luată după 9 luni de la producerea faptei, memoria celor petrecute în ziua de 17 mai 2009 ar fi mai proaspătă astfel încât să poată indica cu exactitate orele între care inculpatul a rămas la locuința sa.

Se constată dovedită vinovăția inculpatului în săvârșirea de către inculpat a infracțiunii prevăzută de art. 174 C. pen.

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen., respectiv circumstanțele săvârșirii faptei, consecințele ei și deopotrivă gravitatea acesteia, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, ca și poziția procesuală.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul B.R., solicitând în principal achitarea, iar în subsidiar aplicarea circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. proc. pen.

Prin Decizia Curții s-a reținut că starea de fapt și vinovăția inculpatului a fost în mod corect reținută de instanța de fond în urma cercetării judecătorești, în cadrul căreia a fost confirmat actul de trimitere în judecată.

De asemenea, instanța de apel a apreciat că în raport de situația de fapt reținută, nu se justifică reținerea solicitării subsidiare din apel, aceea a scuzei provocării.

Și sub aspectul individualizării pedepsei instanța de apel a apreciat ca fiind în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen. și art. 52 C. pen.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul care, în concluziile orale a susținut în principal greșita condamnare, iar în subsidiar individualizarea pedepsei.

Recursul este nefondat.

Analiza actelor și lucrărilor dosarului a stabilit că victima F.F.B. locuia în T.A. împreună cu concubina sa, B.S., sora inculpatului B.R.

Relația de concubinaj a părților este caracterizată de martori ca fiind marcată de numeroase certuri și acțiuni violente ale victimei la adresa concubinei sale, care a fost internată și în spital cu numeroase leziuni. Despre această situație inculpatul avea cunoștință din relatările surorii sale, lucru cunoscut de martorul L.A.F.

În data de 17 mai 2009, duminică, jurul orei 9:00, victima și concubina sa au fost vizitați de tatăl acesteia, după care victima a plecat la cumpărături și, întâlnindu-se cu inculpatul, au venit împreună la domiciliul concubinei unde, între orele 11:30 - 12:00, a venit și martorul Ș.C.

În jurul orei 12:45, concubina victimei a plecat la serviciu iar ulterior, victima și fiica sa dintr-o altă căsătorie au plecat la părinții săi în G.C., unde a consumat băuturi alcoolice. Spre seară, victima a mers la martorul Ș.E. pentru a împrumuta o sumă de bani.

După plecarea de la martor, de la care primise numai 10 RON, între orele 21:30 - 21:45, inculpatul B.R. și martorul V.A. s-au întâlnit întâmplător și au convenit să meargă la locuința victimei. La rugămintea victimei pe care au găsit-o acasă, inculpatul și martorul au mers la stația de autobuz din T.A. pentru a aștepta-o pe concubina victimei și sora inculpatului, la cererea acestuia.

Cei doi au revenit apoi la locuința victimei împreună cu concubina sa și au început să consume băuturi alcoolice. La cererea adresată de inculpat martorului V.A. de a face o cafea, martorul a mers afară pentru a lua lemne de foc. La întoarcerea în casă, martorul a constatat că inculpatul și victima se certau, iar apoi inculpatul a început să lovească victima cu pumnii. Încercarea martorului de a interveni între ei a fost însă oprită de inculpat. După ce victima a căzut la podea, inculpatul a început să o lovească cu coadă de mătură până ce aceasta s-a rupt. La cererea inculpatului, martorul l-a ajutat să ridice victima în pat, fără a realiza starea gravă în care a adus-o în urma agresiunii, ci crezând că starea în care se află se datorează alcoolului consumat. Deși victima a început să geamă, inculpatul și martorul nu i-au acordat atenție decât mai târziu, când inculpatul, văzând că victima nu se mai trezește, l-a strigat pe martorul aflat afară, ocazie cu care, acesta atingând mâna victimei a realizat că aceasta este moartă.

La sugestia inculpatului au hotărât să transporte victima în altă parte pentru ca să nu se descopere faptul că aceasta fusese omorâtă în casă. Pentru aceasta, martorul a adus un cărucior din curte, l-a ajutat pe inculpat să pună victima pe cărucior. Au scos-o din casă, inculpatul ținând victima de picioare, iar martorul de subsuori. Fiindcă picioarele victimei atârnau, inculpatul i Ie-a îndoit, iar apoi a intrat în locuința unde martora B.S. se trezise și de unde a adus o pătură care au pus-o peste victimă pentru a nu fi văzut ce transportau în cazul în care s-ar fi întâlnit cu cineva pe stradă. Înainte de a pleca, inculpatul a pus în cărucior și telefonul mobil al victimei și o pereche de papuci de casă. Au plecat spre T., inculpatul trăgând căruciorul de mâner, iar martorul împingându-l din spate. Au ieșit în stradă, s-au deplasat pe dolma de la C. pe care au circulat până în apropierea terenului de fotbal din G., unde inculpatul a aruncat telefonul mobil al victimei pentru a nu putea fi descoperit dacă acesta vorbise sau primise mesaje în ziua respectivă. Și-au continuat apoi drumul pe dolma de la canal până la ieșirea din G., trecând prin apropierea casei în care locuiau părinții victimei, au ieșit la șosea și și-au continuat drumul până la intrarea la fostul C.A.P. T. Când au ajuns la cântarul auto s-au oprit, iar inculpatul a ridicat căruciorul de mâner, victima alunecând din cărucior. Inculpatul a luat papucii și s-au reîntors pe același traseu la locuința victimei, lăsând căruciorul în curte. Când au ajuns, concubina victimei nu plecase încă la serviciu, i-a întrebat „unde l-a aruncat pe B.", însă inculpatul i-a spus că nu are sens să știe pentru că „și așa suntem toți trei implicați". Totodată, inculpatul i-a spus martorei „taci din gură, nu mai fă atâta gălăgie, nu mai plânge că și așa te-a bătut destul".

După aceea, martorul și inculpatul s-au dus fiecare la locuința sa, iar concubina victimei a plecat la serviciu cu autobuzul de dimineață.

În data de 18 mai 2009, în jurul orelor 9:30, martorul C.l. s-a deplasat cu căruța de la locuința sa spre localitatea G.C. Trecând pe lângă fostul C.A.P. T. a observat lângă cântarul auto o persoană de sex masculin decedată și a anunțat postul de poliție din T.

În urma sesizării organelor de urmărire penală s-au deplasat la locul indicat de martor, întocmindu-se procesul-verbal de cercetare la fața locului.

Potrivit constatărilor acestuia s-a reținut că „la intrarea în sediul fostului C.A.P. T., în partea dreaptă, lângă cântarul auto, se află cadavrul unui bărbat de etnie romă, ce prezintă mai multe leziuni pe corp și la cap și care a fost identificat ulterior în persoana lui F.F.B.. Totodată, s-a constatat că victima era desculță.

În finalul cercetării la fața locului, unde nu au fost identificate urme de sânge, cadavrul a fost ridicat și transportat la S.M.L. Bihor în vederea efectuării necropsiei și stabilirii cauzei morții.

În urma efectuării necropsiei s-au constatat următoarele: moartea numitului F.F.B. a fost violentă, ea datorându-se șocului traumatic survenit ca urmare a unui politraumatism cu contuzii extinse toraco-lombare; leziunile s-au putut produce prin lovire repetată cu un corp dur-alungit (posibil un anumit grad de elasticitate). Moartea poate data din cursul nopții de 17 - 18 mai 2009, având în vedere istoricul consumului de alcool, alcoolemia victimei în momentul decesului, între orele 2 - 4 dimineața (din buletinul de analiză toxicologică din 19 mai 2009, rezultă că alcoolemia la cadavru a fost de 2 grame

‰

).

În data de 18 mai 2009, în jurul orelor 16:00, martora B.S. a fost solicitată de către organele de urmărire penală să procedeze la recunoașterea victimei. Întrebată fiind despre programul victimei din ziua de 17 mai 2009, martora a susținut constant că atunci când s-a întors de la serviciu, victima nu era acasă, ea a pătruns în locuință forțând ușa de intrare.

Faptele inculpatului au fost probate prin proces-verbal de cercetare la fața locului, planșa foto de la investigarea tehnico-științifică de la locul faptei, raportul de constatare medico-legală asupra cadavrului, declarațiile martorilor L.F., V.A., J.G., S.M., Ș.E., F.J., H.E., F.F., Ș.C., P.D., H.M., B.L., G.L.C., raport de constatare tehnico-științifică poligraf a inculpatului B.R., listingul telefoanelor efectuate și primite pe telefonul victimei, proces-verbal de conducere în teren și planșa foto, declarația inculpatului B.R., planșe foto de la conducerea în teren a inculpatului B.R., declarațiile martorilor B.l.L., Ț.l., proces-verbal de ridicare corpuri delicte și planșe foto a corpurilor delicte-tranșă, papuci uzați din plastic, proces-verbal de conducere în teren cu numitul V.A. în calitate de martor și planșe foto, declarațiile martorilor T.A.S., B.T., cazier judiciar al inculpatului B.R.

Toate aceste mijloace de probă se coroborează pe deplin cu declarațiile care au stabilit vinovăția inculpatului ca fiind probată la comiterea faptei de omor prevăzută și pedepsită de art. 174 C. pen., constând în aceea că în noaptea de 17 - 18 mai 2009 a aplicat mai întâi lovituri cu pumnul și apoi cu o coadă de mătură peste spate și membre lui F.F.B., lovituri care au dus la decesul acestuia.

Având în vedere situația de fapt reținută, Curtea consideră că recursul este nefondat, iar fapta săvârșită de recurentul-inculpat B.R. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 174 C. pen. Aceeași situație de fapt reținută din probele administrate face de nereținut circumstanța atenuantă a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. și o nouă individualizare a pedepsei în raport de aceasta.

Considerentele deja expuse îndreptățesc instanța de recurs să aprecieze legalitatea, dar și temeinicia individualizării pedepsei sub aspectul cuantumului acesteia și a modalității de executare.

Circumstanțele în care a fost săvârșită infracțiunea, consecințele acesteia, conduita procesuală a inculpatului și circumstanțele personale au fost avute în vedere de instanța de fond, ca și în calea de atac a apelului.

Prin urmare, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 C. proc. pen., recursul inculpatului urmează să fie respins ca nefondat.

Urmează ca inculpatul să fie obligat la 400 RON, cheltuieli judiciare statului, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., iar suma de 200 RON, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va rămâne în sarcina Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.R. împotriva Deciziei penale nr. 56/A din 23 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului-inculpat, reținerea și arestarea preventivă de la 27 iulie 2009 la 13 decembrie 2010.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 13 decembrie 2010.