ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 402/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș sub nr. 5677/civ/2005 A.D. și A.G. au formulat contestație împotriva dispozițiilor nr. 3499 din 20 noiembrie 2005 și nr. 3503 din 10 noiembrie 2005 emise de Primăria municipiului Pitești în procedura Legii nr. 10/2001. Tribunalul Argeș, secția civilă, prin încheierea pronunțată la data de 28 martie 2006 a luat act de renunțarea contestatorilor la judecata cauzei. Împotriva acestei încheieri contestatorii au formulat cale de atac pe care au intitulat-o apel. În ședința de judecată din 6 septembrie 2006 curtea de apel a reținut că, deși intitulată greșit ca fiind apel, calea de atac formulată împotriva încheierii este recurs, în sensul art. 246 alin. (2) C. proc.

civ., iar prin decizia civilă nr. 153/A din 6 septembrie 2006 Curtea de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, a dispus declinarea competenței de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu motivarea că obiectul cauzei este Legea nr. 10/2001 care stabilește o competență specială. Investită cu soluționarea recursului, Înalta Curte constată următoarele: În conformitate cu prevederile art. 246 alin. (2) C. proc. civ., renunțarea la judecată se constată prin încheierea dată fără drept de apel. Ca atare, încheierea din data de 28 martie 2006 prin care Tribunalul Argeș a luat act de renunțarea la judecata cauzei este supusă numai recursului, cum de altfel a reținut în mod corect și Curtea de Apel Pitești.

Această instanță însă a dispus în mod eronat declinarea competenței de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Într-o asemenea situație devin incidente dispozițiile art. 3 pct. 3 teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora curțile de apel judecă, ca instanțe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului. Curtea de apel nu a fost investită cu soluționarea recursului declarat împotriva hotărârii pronunțate de tribunal în soluționarea acțiunii întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, ci cu soluționarea recursului declarat împotriva unei încheieri pronunțate de tribunal în condițiile art. 246 alin. (2) C. proc.

civ., iar instanța ierarhic superioară competentă să soluționeze acest recurs este curtea de apel. Față de considerentele expuse, Înalta Curte urmează a dispune declinarea competenței soluționării recursului în favoarea Curții de Apel Pitești, hotărârea de declinare a instanței supreme valorând în același timp și regulator de competență, obligatoriu pentru instanța de trimitere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Declină în favoarea Curții de Apel Pitești competența soluționării recursului declarat de A.D. și A.G. împotriva încheierii de ședință din 28 martie 2006, dată de Tribunalul Argeș, secția civilă, în dosarul nr. 5677/2005. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2008.