ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 402/2008
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 402/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului Argeș sub nr. 5677/civ/2005 A.D. și A.G. au formulat contestație
împotriva dispozițiilor nr. 3499 din 20 noiembrie 2005 și nr. 3503 din 10
noiembrie 2005 emise de Primăria municipiului Pitești în procedura Legii nr.
10/2001.
Tribunalul Argeș, secția civilă,
prin încheierea pronunțată la data de 28 martie 2006 a luat act de renunțarea
contestatorilor la judecata cauzei.
Împotriva acestei încheieri
contestatorii au formulat cale de atac pe care au intitulat-o apel.
În ședința de judecată din 6
septembrie 2006 curtea de apel a reținut că, deși intitulată greșit ca fiind
apel, calea de atac formulată împotriva încheierii este recurs, în sensul art.
246 alin. (2) C. proc. civ., iar prin decizia civilă nr. 153/A din 6 septembrie
2006 Curtea de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări
sociale, a dispus declinarea competenței de soluționare a recursului în
favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu motivarea că obiectul cauzei
este Legea nr. 10/2001 care stabilește o competență specială.
Investită cu soluționarea
recursului, Înalta Curte constată următoarele:
În conformitate cu prevederile art.
246 alin. (2) C. proc. civ., renunțarea la judecată se constată prin încheierea
dată fără drept de apel.
Ca atare, încheierea din data de 28
martie 2006 prin care Tribunalul Argeș a luat act de renunțarea la judecata
cauzei este supusă numai recursului, cum de altfel a reținut în mod corect și
Curtea de Apel Pitești.
Această instanță însă a dispus în
mod eronat declinarea competenței de soluționare a recursului în favoarea
Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Într-o asemenea situație devin
incidente dispozițiile art. 3 pct. 3 teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora
curțile de apel judecă, ca instanțe de recurs, recursurile declarate împotriva
hotărârilor pronunțate în primă instanță de tribunale, care, potrivit legii, nu
sunt supuse apelului.
Curtea de apel nu a fost investită
cu soluționarea recursului declarat împotriva hotărârii pronunțate de tribunal
în soluționarea acțiunii întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, ci cu
soluționarea recursului declarat împotriva unei încheieri pronunțate de
tribunal în condițiile art. 246 alin. (2) C. proc. civ., iar instanța ierarhic
superioară competentă să soluționeze acest recurs este curtea de apel.
Față de considerentele expuse,
Înalta Curte urmează a dispune declinarea competenței soluționării recursului
în favoarea Curții de Apel Pitești, hotărârea de declinare a instanței supreme
valorând în același timp și regulator de competență, obligatoriu pentru
instanța de trimitere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Declină în favoarea Curții de Apel
Pitești competența soluționării recursului declarat de A.D. și A.G. împotriva
încheierii de ședință din 28 martie 2006, dată de Tribunalul Argeș, secția
civilă, în dosarul nr. 5677/2005.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie
2008.