ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3131/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Dolj, prin Sentința penală nr. 2 din 13 ianuarie 2011, a condamnat pe inculpatul V.R.D. (fiul lui R. și L.F., fără antecedente penale), la 16 ani și 8 luni închisoare pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. (victimă G.A.E.). Inculpatului i s-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata de 6 ani. Inculpatul a mai fost condamnat la 8 ani și 4 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

(parte vătămată M.I.C.) pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. În baza art. 1 1 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., același inculpat a mai fost condamnat la 1 an și 4 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, 16 ani și 8 luni închisoare și 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) și f) C. pen. s-a dispus confiscarea, de la inculpat, a unui cuțit mecanic pliabil, lungime 26 cm, lungime în poziție pliată 14 cm, lungime lamă 12 cm și lățime lamă 2,7 cm. Latura civilă a cauzei a fost disjunsă, termenul pentru soluționare fiind stabilit la 27 ianuarie 2011. Pentru a pronunța sentința, instanța a reținut următoarele: La 06 octombrie 2010, V.S.C., elev al Liceului Teoretic "T.A." din Craiova a avut un incident minor cu un alt elev al aceluiași liceu, ei împingându-se și înjurându-se reciproc. În acest context, V.S.C., acasă, i-a povestit fratelui lui, inculpatul V.R.D., despre cele petrecute, inculpatul promițându-i că a doua zi se va duce el la acel liceu și va discuta cu cel care l-a supărat.

Ca atare, în dimineața de 07 octombrie 2010, inculpatul, având asupra sa un cuțit cu lamă pliabilă, s-a deplasat în Craiova, inițial la locuința lui D.M.M. și după ce i-a relatat că fratele lui s-a certat cu cineva, i-a cerut să-l însoțească la liceu, acela acceptând. Ajunși, inculpatul, utilizând telefonul mobil al lui D.M.M., și-a apelat fratele și i-a cerut să vină în fața unității școlare. Spre ora 12,00, în curtea liceului, s-a strâns un grup de elevi, printre aceștia G.A.E. și M.I.C., ei discutând asupra întâmplării care-l adusese pe inculpat, astfel presupunând că acesta îl va agresa pe B.I.A., elev care se certase cu fratele inculpatului. Unul dintre elevi, respectiv M.I.M. i-a transmis telefonic lui B.I.A.

că V.R.D., însoțit, se află în zona liceului, ei stabilind să se întâlnească, împreună și cu alți elevi, într-o altă locație și de acolo să vină împreună la școală. Grupul s-a deplasat la locul convenit și împreună cu B.I.A. au venit până la poarta de acces în liceu. Vis-a-vis, se afla inculpatul, însoțit de fratele lui și de D.M.M., ei observându-i pe ceilalți, inclusiv pe B.I.A. Instantaneu, cei trei au traversat, s-au apropiat de grup, fratele inculpatului i l-a arătat acestuia pe B.I.A. și i-a spus că este cel cu care se certase. Imediat, inculpatul i-a spus lui B.I.A. să se bată cu fratele lui, cu motivarea că este prea mic pentru a se bate cu el. În continuare, B.I.A. a acceptat, în paralel stabilindu-se ca nimeni din grupul lui și nici din cel al inculpatului, să nu intervină.

Pentru confruntarea dintre cei doi, grupurile și alți însoțitori s-au deplasat într-o parcare din zona unor imobile, aici cei doi au început să se lovească, ceilalți participanți în grupuri asistând pasivi. Văzând însă că lupta dintre cei doi îi este defavorabilă fratelui lui, inculpatul a scos cuțitul, s-a îndreptat spre prietenii din grupul lui B.I.A., a intenționat să-l lovească pe D.O., acesta reușind însă să pareze lovitura, el sesizând că nu a receptat lovirea și pentru că M.I.C., G.A.E. și M.I.M. l-au împins pe inculpat. Imediat, inculpatul și-a focalizat atenția spre ceilalți elevi prieteni ai lui B.I.A., și, ca atare, l-a lovit cu cuțitul pe M.I.C., acesta apărându-se prin ridicarea mâinii stângi.

Lovitura a fost circulară, din lateral, ea producând plagă nepenetrantă în hemitoracele stâng și în brațul stâng, la atenuarea consecințelor, alături de apărarea victimei, concurând și grosimea obiectelor vestimentare, precum și interpunerea rucsacului victimei. Continuând să fie agresiv, după ce a constatat că M.I.C. a fugit, inculpatul a lovit cu cuțitul, de două ori, pe G.A.E., acesta receptându-le în torace, cu interesare cardiacă. Deși s-a putut deplasa spre liceu, elevul a căzut pe o stradă din apropiere. Persoane martore ocular au sesizat că inculpatul, având în mână cuțitul, și după incidentul descris, a alergat atât după cel lovit, cât și după alți elevi care fuseseră la locul lovirii.

În paralel, fratele inculpatului a continuat să se bată cu B.I.A., iar după ce a lovit cele două victime, inculpatul, fratele lui și însoțitorul lor D.M.M. s-au deplasat la gară. Echipajul medical SMURD nu a reușit resuscitarea lui G.A.E., el decedând. După ce grupul inculpatului s-a împrăștiat, fiecare urmând un alt traseu după gară, V.R.D. a mers în zona Hanul C., aici el ascunzând cuțitul la rădăcina unui copac, în acel loc fiind și depistat de organele de poliție. Raportul de constatare medico-legală din 10 decembrie 2010 a înscris că moartea lui G.A.E. a fost violentă, ea datorându-se hemoragiei interne și externe, consecința unor plăgi tăiate-înțepate penetrante toracice cu interesare cardiacă, între acestea și deces existând legătură de cauzalitate directă, necondiționată.

Actul medico-legal de constatare din 19 noiembrie 2010 a reținut că M.I.C. a prezentat leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu obiect tăietor-înțepător, necesitau 8 - 9 zile îngrijiri medicale, nu au interesat organe cu rol esențial în menținerea vieții și nu au pus în primejdie viața. S-a mai reținut că loviturile au fost aplicate din spate-față. Expertizarea medico-legală psihiatrică a inculpatului a reținut că el prezenta tulburare de personalitate de tip disocial și are discernământul păstrat în raport cu faptele. Inculpatul a arătat că recunoaște săvârșirea faptelor astfel cum au fost descrise în rechizitoriu, el a cerut aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și nu a propus alte probe.

Împotriva sentinței, au declarat apeluri părțile civile M.I.C., reprezentanta sa legală M.M., G.G., G.M. și inculpatul. Apelurile părților civile au fost motivate, în ce privește latura penală, pe netemeinicia pedepsei aplicată inculpatului. Inculpatul a criticat sentința pe greșita nereținere, în favoarea persoanei sale, a unor circumstanțe atenuante, acestea rezultând din recunoașterea faptelor, din caracteristicile pozitive utilizate pe parcursul procesului penal, pe starea sănătății psihice, pe lipsa antecedentelor penale, precum și pe comportarea sa în sensul că a indicat poliției locul unde ascunsese cuțitul. Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 95 din 13 aprilie 2011 a admis apelurile declarate de părțile civile, a desființat, în parte, sentința și în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen.

a aplicat inculpatului spor de pedeapsă de 5 ani închisoare, în final inculpatul având de executat 21 de ani și 8 luni închisoare și 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat. Împotriva deciziei instanței de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazurile de casare invocate fiind detaliate în prezenta. Recursul nu este fondat pentru considerentele ce se vor dezvolta. Referitor încadrării juridice a faptelor, sunt de evidențiat următoarele: inculpatul, aplicând victimei G.A.E.

două lovituri de cuțit care au penetrat și au interesat cordul, cu consecința hemoragiei interne și externe, toate acestea ducând la deces, față de intensitatea loviturilor, de locul unde au fost aplicate, de gravitatea lor descrisă în actul medico-legal, precum și de împrejurarea că în raport de obiectul tăietor-înțepător folosit, trebuia să prevadă rezultatul acțiunilor lui, a acceptat că, subiectiv, nu a dorit numai lezarea, moartea constituind, direct și necondiționat, consecința faptei lui. Astfel, fapta fiind săvârșită și într-un loc public atât prin destinație, cât și pentru că s-a derulat în fața mai multor persoane, se încadrează în dispozițiile art. 174, 175 lit. i) C. pen., constituind infracțiunea de omor calificat, nu aceea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.

Totodată, în împrejurările relevate de situația de fapt, inculpatul, lovind cu cuțitul victima M.I.C., deci cu un obiect tăietor-înțepător, lovitura a avut un traiect circular, din lateral, într-o zonă situată în hemitorace, chiar dacă aceasta nu a penetrat, dar nu din intenția inculpatului, ci independent, prin autoapărare și pentru că rezultatul mai grav a fost atenuat atât de comportamentul victimei, de o situație care s-a intercalat, respectiv îmbrăcămintea purtată, legal, fapta constituie tentativă la infracțiunea de omor calificat, agravanta fiind dată de săvârșirea în public. Constatarea medico-legală, precum și numărul de zile de îngrijiri medicale nu au relevanță, pe de-o parte actul medical atestând numai un adevăr cu această afectație, dar care este diferit de adevărul judiciar.

În ce privește motivarea din recursul inculpatului, că faptele, atât infracțiunea consumată cât și cea rămasă în faza tentativei, trebuie încadrate numai în incriminarea prevăzută de art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., și acesta nu este fondat. Raportarea încadrării juridice la textul prevăzut de art. 174 C. pen. este legală, cadrul general al infracțiunii de omor, respectiv uciderea unei persoane fiind dat de acest text, art. 175 C. pen. cuprinzând agravantele omorului. Este, de asemenea, nefondat, și motivul de recurs ce vizează, în opinia apărării, greșita nereținere atât a circumstanței legale a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cât și a altor împrejurări ce ar circumstanția persoana inculpatului, cu referire specială la circumstanța prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

- conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii. În această ordine de idei, pentru a se constata că inculpatul a săvârșit faptele în stare de provocare, aceasta trebuie materializată într-o puternică tulburare sau emoție, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității sau printr-o altă acțiune ilicită gravă. Din moment ce - așa cum rezultă din probatoriul administrat, inclusiv recunoașterea inculpatului, în împrejurările concrete ale săvârșirii infracțiunilor, niciuna din victime, și nici o altă persoană din grupul lor de prieteni, elevi, nu au provocat în vreun fel activitățile agresive ale inculpatului, acesta, înarmat cu un cuțit, i-a determinat pe fratele lui și pe un alt elev, să se bată, nesăvârșindu-se nici o atingere sau fapte ilicite în contra sa, nu există provocare.

De asemenea, constatarea uneia sau a mai multor împrejurări din cele enumerate în art. 74 C. pen., ori a altora asemănătoare, nu justifică, prin ea însăși, considerarea lor ca circumstanțe atenuante, și, deci, reducerea pedepsei. Recunoașterea circumstanțelor atenuante este atributul instanței de judecată, ele trebuind să fie raportate la gradul de pericol social concret al faptelor, la urmările acestora, la ansamblul condițiilor în care s-au săvârșit precum și la orice alte elemente privitoare la persoana făptuitorului. În cauză, simpla constatare că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor și că nu are antecedente penale, deși cu privire la acest din urmă aspect în dosar sunt probe că în contra lui se judeca o cauză ce are ca obiect tot o infracțiune de violență, se apreciază că acestea nu pot antrena, prin ele însele, reținerea de circumstanțe atenuante.

Pentru poziția sa procesuală, inculpatul a beneficiat de aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. În ce privește motivul de recurs ce vizează nelegala aplicare a sporului de pedeapsă, este de reținut că în conformitate cu art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., în caz de concurs de infracțiuni (art. 33 lit. a) C. pen.), când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, dacă maximul nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani. În cauză, avându-se în vedere că inculpatul a săvârșit trei infracțiuni în concurs real, două din ele fiind de pericol social grav, infracțiunea de omor având drept consecință moartea unui tânăr care nu a avut nicio altercație cu făptuitorul, nici măcar verbală, se apreciază, astfel cum just a motivat instanța de apel, că pedeapsa rezultantă aplicată de instanța de fond strict având în vedere reducerea cu o treime intervenită urmare reținerii art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., era neîndestulătoare pentru realizarea scopului pedepsei, astfel cum este stipulat în art. 52 C. pen. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va fi respins. Potrivit art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) același cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.R.D. împotriva Deciziei penale nr. 95 din 13 aprilie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 7 octombrie 2010 la 20 septembrie 2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 septembrie 2011.