ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3131/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3131/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Dolj, prin Sentința penală nr. 2

din 13 ianuarie 2011, a condamnat pe inculpatul V.R.D. (fiul lui R. și L.F.,

fără antecedente penale), la 16 ani și 8 luni închisoare pentru infracțiunea de

omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 alin. (1)

lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. (victimă

G.A.E.). Inculpatului i s-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen., pe durata de 6 ani.

Inculpatul a mai fost

condamnat la 8 ani și 4 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. (parte vătămată M.I.C.) pentru tentativă la

infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art.

174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

C.

proc. pen.

În baza art. 1

1

alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 320

1

C.

proc. pen., același inculpat a mai fost condamnat la 1 an și 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit.

a), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și

executarea pedepsei cea mai grea, 16 ani și 8 luni închisoare și 6 ani pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea

art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 118

alin. (1) lit. b) și f) C. pen. s-a dispus confiscarea, de la inculpat, a unui

cuțit mecanic pliabil, lungime 26 cm, lungime în poziție pliată 14 cm, lungime

lamă 12 cm și lățime lamă 2,7 cm.

Latura civilă a

cauzei a fost disjunsă, termenul pentru soluționare fiind stabilit la 27

ianuarie 2011.

Pentru a pronunța

sentința, instanța a reținut următoarele:

La 06 octombrie 2010,

V.S.C., elev al Liceului Teoretic "T.A." din Craiova a avut un

incident minor cu un alt elev al aceluiași liceu, ei împingându-se și

înjurându-se reciproc.

În acest context,

V.S.C., acasă, i-a povestit fratelui lui, inculpatul V.R.D., despre cele

petrecute, inculpatul promițându-i că a doua zi se va duce el la acel liceu și

va discuta cu cel care l-a supărat.

Ca atare, în

dimineața de 07 octombrie 2010, inculpatul, având asupra sa un cuțit cu lamă

pliabilă, s-a deplasat în Craiova, inițial la locuința lui D.M.M. și după ce

i-a relatat că fratele lui s-a certat cu cineva, i-a cerut să-l însoțească la

liceu, acela acceptând. Ajunși, inculpatul, utilizând telefonul mobil al lui

D.M.M., și-a apelat fratele și i-a cerut să vină în fața unității școlare.

Spre ora 12,00, în

curtea liceului, s-a strâns un grup de elevi, printre aceștia G.A.E. și M.I.C.,

ei discutând asupra întâmplării care-l adusese pe inculpat, astfel presupunând

că acesta îl va agresa pe B.I.A., elev care se certase cu fratele inculpatului.

Unul dintre elevi, respectiv M.I.M. i-a transmis telefonic lui B.I.A. că

V.R.D., însoțit, se află în zona liceului, ei stabilind să se întâlnească,

împreună și cu alți elevi, într-o altă locație și de acolo să vină împreună la

școală.

Grupul s-a deplasat

la locul convenit și împreună cu B.I.A. au venit până la poarta de acces în

liceu. Vis-a-vis, se afla inculpatul, însoțit de fratele lui și de D.M.M., ei

observându-i pe ceilalți, inclusiv pe B.I.A. Instantaneu, cei trei au

traversat, s-au apropiat de grup, fratele inculpatului i l-a arătat acestuia pe

B.I.A. și i-a spus că este cel cu care se certase. Imediat, inculpatul i-a spus

lui B.I.A. să se bată cu fratele lui, cu motivarea că este prea mic pentru a se

bate cu el.

În continuare, B.I.A.

a acceptat, în paralel stabilindu-se ca nimeni din grupul lui și nici din cel

al inculpatului, să nu intervină.

Pentru confruntarea

dintre cei doi, grupurile și alți însoțitori s-au deplasat într-o parcare din

zona unor imobile, aici cei doi au început să se lovească, ceilalți

participanți în grupuri asistând pasivi.

Văzând însă că lupta

dintre cei doi îi este defavorabilă fratelui lui, inculpatul a scos cuțitul,

s-a îndreptat spre prietenii din grupul lui B.I.A., a intenționat să-l lovească

pe D.O., acesta reușind însă să pareze lovitura, el sesizând că nu a receptat

lovirea și pentru că M.I.C., G.A.E. și M.I.M. l-au împins pe inculpat.

Imediat, inculpatul

și-a focalizat atenția spre ceilalți elevi prieteni ai lui B.I.A., și, ca

atare, l-a lovit cu cuțitul pe M.I.C., acesta apărându-se prin ridicarea mâinii

stângi. Lovitura a fost circulară, din lateral, ea producând plagă nepenetrantă

în hemitoracele stâng și în brațul stâng, la atenuarea consecințelor, alături

de apărarea victimei, concurând și grosimea obiectelor vestimentare, precum și

interpunerea rucsacului victimei.

Continuând să fie

agresiv, după ce a constatat că M.I.C. a fugit, inculpatul a lovit cu cuțitul,

de două ori, pe G.A.E., acesta receptându-le în torace, cu interesare cardiacă.

Deși s-a putut deplasa spre liceu, elevul a căzut pe o stradă din apropiere.

Persoane martore ocular au sesizat că inculpatul, având în mână cuțitul, și

după incidentul descris, a alergat atât după cel lovit, cât și după alți elevi

care fuseseră la locul lovirii.

În paralel, fratele

inculpatului a continuat să se bată cu B.I.A., iar după ce a lovit cele două

victime, inculpatul, fratele lui și însoțitorul lor D.M.M. s-au deplasat la

gară.

Echipajul medical SMURD

nu a reușit resuscitarea lui G.A.E., el decedând.

După ce grupul

inculpatului s-a împrăștiat, fiecare urmând un alt traseu după gară, V.R.D. a

mers în zona Hanul C., aici el ascunzând cuțitul la rădăcina unui copac, în

acel loc fiind și depistat de organele de poliție.

Raportul de

constatare medico-legală din 10 decembrie 2010 a înscris că moartea lui G.A.E.

a fost violentă, ea datorându-se hemoragiei interne și externe, consecința unor

plăgi tăiate-înțepate penetrante toracice cu interesare cardiacă, între acestea

și deces existând legătură de cauzalitate directă, necondiționată.

Actul medico-legal de

constatare din 19 noiembrie 2010 a reținut că M.I.C. a prezentat leziuni ce

s-au putut produce prin lovire cu obiect tăietor-înțepător, necesitau 8 - 9 zile

îngrijiri medicale, nu au interesat organe cu rol esențial în menținerea vieții

și nu au pus în primejdie viața.

S-a mai reținut că

loviturile au fost aplicate din spate-față.

Expertizarea

medico-legală psihiatrică a inculpatului a reținut că el prezenta tulburare de

personalitate de tip disocial și are discernământul păstrat în raport cu

faptele.

Inculpatul a arătat

că recunoaște săvârșirea faptelor astfel cum au fost descrise în rechizitoriu,

el a cerut aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. și nu a propus alte

probe.

Împotriva sentinței, au declarat apeluri părțile

civile M.I.C., reprezentanta sa legală M.M., G.G., G.M. și inculpatul.

Apelurile părților

civile au fost motivate, în ce privește latura penală, pe netemeinicia pedepsei

aplicată inculpatului.

Inculpatul a criticat

sentința pe greșita nereținere, în favoarea persoanei sale, a unor circumstanțe

atenuante, acestea rezultând din recunoașterea faptelor, din caracteristicile

pozitive utilizate pe parcursul procesului penal, pe starea sănătății psihice,

pe lipsa antecedentelor penale, precum și pe comportarea sa în sensul că a

indicat poliției locul unde ascunsese cuțitul.

Curtea de Apel

Craiova, prin Decizia penală nr. 95 din 13 aprilie 2011 a admis apelurile

declarate de părțile civile, a desființat, în parte, sentința și în baza art.

33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului spor de pedeapsă de

5 ani închisoare, în final inculpatul având de executat 21 de ani și 8 luni

închisoare și 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

Apelul declarat de

inculpat a fost respins ca nefondat.

Împotriva deciziei

instanței de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazurile

de casare invocate fiind detaliate în prezenta.

Recursul nu este

fondat pentru considerentele ce se vor dezvolta.

Referitor încadrării

juridice a faptelor, sunt de evidențiat următoarele: inculpatul, aplicând

victimei G.A.E. două lovituri de cuțit care au penetrat și au interesat cordul,

cu consecința hemoragiei interne și externe, toate acestea ducând la deces,

față de intensitatea loviturilor, de locul unde au fost aplicate, de gravitatea

lor descrisă în actul medico-legal, precum și de împrejurarea că în raport de

obiectul tăietor-înțepător folosit, trebuia să prevadă rezultatul acțiunilor

lui, a acceptat că, subiectiv, nu a dorit numai lezarea, moartea constituind,

direct și necondiționat, consecința faptei lui.

Astfel, fapta fiind

săvârșită și într-un loc public atât prin destinație, cât și pentru că s-a

derulat în fața mai multor persoane, se încadrează în dispozițiile art. 174,

175 lit. i) C. pen., constituind infracțiunea de omor calificat, nu aceea de

lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.

Totodată, în

împrejurările relevate de situația de fapt, inculpatul, lovind cu cuțitul

victima M.I.C., deci cu un obiect tăietor-înțepător, lovitura a avut un traiect

circular, din lateral, într-o zonă situată în hemitorace, chiar dacă aceasta nu

a penetrat, dar nu din intenția inculpatului, ci independent, prin autoapărare

și pentru că rezultatul mai grav a fost atenuat atât de comportamentul

victimei, de o situație care s-a intercalat, respectiv îmbrăcămintea purtată,

legal, fapta constituie tentativă la infracțiunea de omor calificat, agravanta

fiind dată de săvârșirea în public. Constatarea medico-legală, precum și

numărul de zile de îngrijiri medicale nu au relevanță, pe de-o parte actul

medical atestând numai un adevăr cu această afectație, dar care este diferit de

adevărul judiciar.

În ce privește

motivarea din recursul inculpatului, că faptele, atât infracțiunea consumată

cât și cea rămasă în faza tentativei, trebuie încadrate numai în incriminarea

prevăzută de art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., și acesta nu este fondat.

Raportarea încadrării juridice la textul prevăzut de art. 174 C. pen. este

legală, cadrul general al infracțiunii de omor, respectiv uciderea unei

persoane fiind dat de acest text, art. 175 C. pen. cuprinzând agravantele

omorului.

Este, de asemenea,

nefondat, și motivul de recurs ce vizează, în opinia apărării, greșita

nereținere atât a circumstanței legale a provocării, prevăzută de art. 73 lit.

b) C. pen., cât și a altor împrejurări ce ar circumstanția persoana

inculpatului, cu referire specială la circumstanța prevăzută de art. 74 alin.

(1) lit. a) C. pen. - conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea

infracțiunii.

În această ordine de

idei, pentru a se constata că inculpatul a săvârșit faptele în stare de

provocare, aceasta trebuie materializată într-o puternică tulburare sau emoție,

determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin

violență, printr-o atingere gravă a demnității sau printr-o altă acțiune

ilicită gravă.

Din moment ce - așa

cum rezultă din probatoriul administrat, inclusiv recunoașterea inculpatului,

în împrejurările concrete ale săvârșirii infracțiunilor, niciuna din victime,

și nici o altă persoană din grupul lor de prieteni, elevi, nu au provocat în

vreun fel activitățile agresive ale inculpatului, acesta, înarmat cu un cuțit,

i-a determinat pe fratele lui și pe un alt elev, să se bată, nesăvârșindu-se

nici o atingere sau fapte ilicite în contra sa, nu există provocare.

De asemenea,

constatarea uneia sau a mai multor împrejurări din cele enumerate în art. 74 C.

pen., ori a altora asemănătoare, nu justifică, prin ea însăși, considerarea lor

ca circumstanțe atenuante, și, deci, reducerea pedepsei.

Recunoașterea

circumstanțelor atenuante este atributul instanței de judecată, ele trebuind să

fie raportate la gradul de pericol social concret al faptelor, la urmările

acestora, la ansamblul condițiilor în care s-au săvârșit precum și la orice

alte elemente privitoare la persoana făptuitorului.

În cauză, simpla

constatare că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor și că nu are

antecedente penale, deși cu privire la acest din urmă aspect în dosar sunt

probe că în contra lui se judeca o cauză ce are ca obiect tot o infracțiune de

violență, se apreciază că acestea nu pot antrena, prin ele însele, reținerea de

circumstanțe atenuante. Pentru poziția sa procesuală, inculpatul a beneficiat

de aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

În ce privește motivul de recurs ce vizează nelegala

aplicare a sporului de pedeapsă, este de reținut că în conformitate cu art. 34

alin. (1) lit. b) C. pen., în caz de concurs de infracțiuni (art. 33 lit. a) C.

pen.), când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, dacă maximul nu este

îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

În cauză, avându-se

în vedere că inculpatul a săvârșit trei infracțiuni în concurs real, două din

ele fiind de pericol social grav, infracțiunea de omor având drept consecință

moartea unui tânăr care nu a avut nicio altercație cu făptuitorul, nici măcar

verbală, se apreciază, astfel cum just a motivat instanța de apel, că pedeapsa

rezultantă aplicată de instanța de fond strict având în vedere reducerea cu o

treime intervenită urmare reținerii art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen., era neîndestulătoare pentru realizarea scopului pedepsei, astfel cum este

stipulat în art. 52 C. pen.

Pentru considerentele

expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, conform art. 38515 pct. 1

lit. b) C. proc. pen. va fi respins.

Potrivit art. 192, cu

referire la art. 189 alin. (1) același cod, inculpatul recurent va fi obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul V.R.D. împotriva Deciziei penale nr.

95 din 13 aprilie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 7

octombrie 2010 la 20 septembrie 2011.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 septembrie 2011.