ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3545/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

1.Circumstanțele cauzei.

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

reclamantul S.G.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională

a Funcționarilor Publici și Primăria Comunei Afumați, constatarea nulității

absolute a concursului pentru ocuparea funcției publice de secretar al comunei

Afumați organizat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici în intervalul

26 octombrie 2010 -28 octombrie 2010, precum și constatarea nulității absolute

a Dispoziției nr. 597/05 noiembrie 2010, emisă de Primarul Comunei Afumați.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat, în esență, că s-a înscris la concursurile pentru ocuparea funcției

publice de secretar al comunei Afumați, organizate în intervalul 16-20

septembrie 2010, însă acest concurs nu a mai avut loc. Reclamantul a formulat

două sesizări către președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici

și Președintelui comisiei de concurs, în urma cărora comisia de concurs a

propus suspendarea procedurii de concurs și reluarea procedurii de organizare

și desfășurare a concursului, potrivit art. 74 lit. b) din H.G. nr. 611/2008,

iar la data de 22 septembrie 2010, ANFP a publicat pe site-ul instituției

reluarea concursului pentru intervalul 26-28 decembrie 2010.

A mai arătat reclamantul că publicarea

concursului în M. Of. este ilegală, deoarece acest concurs a reprezentat o

reluare a concursului organizat de ANFP pentru ocuparea aceleiași funcții din

intervalul 16-20 septembrie 2010, iar din cauza viciilor de procedură și a

faptului că nu a avut cunoștință de bibliografia și tematica concursului, a

refuzat participarea la concursul organizat de ANFP pentru ocuparea postului de

secretar al comunei Afumați, în intervalul 26-28 octombrie 2010.

Prin cererea completatoare depusă la

dosar, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul D.G., Primarul Comunei

Afumați, solicitând constatarea nulității absolute a concursului pentru

ocuparea funcției publice de secretar al comunei Afumați organizat de Agenția

Națională a Funcționarilor Publici în intervalul

16

septembrie 2010 - 20 septembrie 2010, precum și a tuturor actelor subsecvente

acestuia, cu acordarea de daune în cuantum de 500.000 lei.

Prin întâmpinare, pârâta Agenția

Națională a Funcționarilor Publici a invocat excepția litispendenței, excepția

lipsei calității sale procesuale pasive în ceea ce privește capătul de cerere

referitor la constatarea nulității absolute a Dispoziției nr. 597 din 05 noiembrie

2010, excepția lipsei de obiect a capătului de cerere referitor la constatarea

nulității concursului organizat în perioada 16 - 20 septembrie 2010, excepția

autorității de lucru judecat în raport de dosarul nr. 6862/2/2010 al Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și excepta

admisibilității acțiunii, pe fondul cauzei solicitând respingerea acțiunii ca

neîntemeiată.

Pârâta Primăria Comunei Afumați, prin

întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin Sentința nr. 5645 din 5 octombrie

2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta

Agenția Națională a Funcționarilor Publici și a respins pe acest temei acțiunea

formulată de reclamantul S.G.C. în contradictoriu cu Agenția Națională a

Funcționarilor Publici, Primăria Comunei Afumați, Primarul Comunei Afumați, D.G.,

T.M., obligând reclamantul către Primăria comunei Afumați la 3100 lei

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, în esență, că printr-o altă hotărâre, respectiv

Sentința civilă nr. 4028 din 07 iunie 2011 pronunțată în dosarul nr. 6862/2/2010,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

respins acțiunea, astfel cum a fost completată, ca neîntemeiată, a respins

cererea de suspendare ca rămasă fără obiect și a obligat pe același reclamant

la plata cheltuielilor de judecată către pârâții Primarul Comunei Afumați, D.A.

și C.M..

S-a mai arătat în considerentele

sentinței atacate că, în speță, prin sentința menționată s-a soluționat cererea

de constatare a nulității absolute a concursurilor pentru ocuparea funcției

publice de secretar al comunei Afumați organizate de Agenția Națională a

Funcționarilor Publici în intervalul 16 septembrie 2010 - 20 septembrie 2010 și

respectiv, 26 octombrie 2010 - 28 octombrie 2010, precum și cererea de

constatare a

nulității absolute a Dispoziției nr. 597

din 05 noiembrie 2010 emisă de Primarul Comunei Afumați.

Apreciind că cererea anterioară a avut

aceeași cauză, aceleași părți și același fundament juridic, instanța de fond a

constatat că, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 163 alin. (1)

C. proc. civ.

împotriva sentinței instanței de fond

în termen legal a declarat recurs G.C., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În esență, prin motivele de recurs

dezvoltate recurentul a susținut că în mod greșit prima instanță a reținut

autoritatea de lucru judecat, în raport de soluția anterioară pronunțată în

dosarul nr. 6862/2/2010 (sentința civilă nr. 4028 din 7 iunie 2011), câtă vreme

în acest din urmă dosar a fost invocată excepția litispendenței dintre cele

două cauze, excepție ce a fost respinsă prin încheierea din 9 mai 2011. S-a

reținut la acea dată că nu sunt îndeplinite cerințele art. 163 C. proc. civ., pentru

a fi soluționate împreună dosarul de față și dosarul nr. 6862/2/2010.

Recurentul a mai arătat că față de

măsurile, respectiv soluțiile pronunțate în cele două dosare se constată că o

instanță a reținut tripla identitate de obiect, cauză și părți, iar o alta a

respins conexarea celor două dosare reținând tocmai că nu există identitate de

cauză, ceea ce demonstrează contradicția evidentă dintre soluțiile adoptate de

cele două instanțe.

În fine, recurentul, solicitând

admiterea recursului și casarea hotărârii, cu consecința trimiterii cauzei spre

rejudecare, a mai arătat că în mod eronat s-a reținut autoritatea de lucru

judecat prin hotărârea atacată, nefiind îndeplinite cerințele legale în acest

sens, respectiv tripla identitate de părți, obiect, cauză.

4.Soluția și considerentele instanței

de recurs.

Recursul este fondat.

Examinând sentința atacată prin prisma

criticilor ce i-au fost aduse, a prevederilor legale aplicabile, incluzând art.

304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține că este incident în cauză

motivul de casare prevăzut de art. 312 alin. (3) teza I C. proc. civ., sens în

care se va dispune casarea hotărârii atacate, drept consecință a admiterii recursului

și trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului aceleiași instanțe, în

considerarea celor în continuare arătate.

Prin sentința atacată, pronunțată în

prezenta cauză, reclamantul S.G.C. a învestit instanța de contencios

administrativ cu cererea de constatare a nulității absolute atât a (i)

concursului pentru ocuparea funcției publice de Secretar al Comunei Afumați,

organizat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici în intervalul 26-28

octombrie 2010, cât și a (ii) Dispoziției nr. 597 din 5 noiembrie 2010 emisă de

Primarul Comunei Afumați prin care a fost numită T.M. în funcția publică de

Secretar al Comunei Afumați.

Cererea de chemare în judecată a fost

formulată în contradictoriu cu Agenția Națională a Funcționarilor Publici iar

la

data de 18 mai 2011

reclamantul-recurent și a modificat și completat cererea cu noi capete de

acțiune, vizând acordarea de daune de 500.000 lei, și constatarea nulității

absolute a concursului organizat în intervalul 16-20 septembrie 2011, fiind

chemat în judecată în calitate de pârât și dl. D.G..

Instanța de fond a reținut autoritatea

de lucru judecat față de sentința nr. 4028 din 7 iunie 2011 pronunțată în

dosarul nr. 6862/2/2010 de aceeași instanță, reținând existenta identității de

obiect, cauză juridică și părți.

Examinând această din urmă sentință, Înalta

Curte retine însă că deși demersul judiciar inițiat de același reclamant S.G.,

vizează, în esență, concursul de ocupare a funcției publice de conducere de

secretar al Comunei Afumați, în intervalul 28 iunie - 30 iunie 2010, obiectul

cererii de chemare în judecată este mult mai amplu și cuprinde, inter alia, solicitări

concrete referitoare la corectarea lucrărilor ca și suspendarea oricărei forme

de executare a Ordinului Președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor

Publici privind suspendarea concursului.

Totodată diferă părțile chemate în

judecată, cauza în dosarul 6862/2/2010, fiind pronunțată în contradictoriu cu

pârâții Agenția Națională a Funcționarilor Publici și membrii comisiei de

concurs, Lavinia Nemeș și alți 12 membri, Primarul Comunei Afumați și T.M..

Raportat la cele mai sus enunțate,

înalta Curte apreciază că în sensul art. 1201 C. civ. nu subzistă autoritatea

de lucru judecat reținută, în ciuda similaritătilor identificate între cele  două

cauze,

fiind neîntrunită condiția vizând

identitatea părților și nici chiar a obiectului celor două acțiuni.

Un argument adițional în acest sens îl

reprezintă, astfel după cum a arătat și recurentul,împrejurarea că prin

încheierea din data de 9 mai 2011, pronunțată chiar în dosarul nr. 6862/2/2010,

a fost respinsă excepția de litispendență invocată în raport de dosarul de

față, nr. 19/2/2011.

Cum litispendență presupune (i)

existența a două cereri identice prin părți, obiect și cauză, anticipând

autoritatea de lucru judecat și (ii) împrejurarea ca cererile identice să se

afle pe rolul unor instanțe deopotrivă competente, este evidentă neconcordanța

dintre soluțiile adoptate în cele  două cauze.

Reținând așadar că nu se impunea

admiterea excepției autorității de lucru judecat nefiind întrunită tripla

identitate în sensul art. 1201 C. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin (3)

teza I C. proc. civ., va admite recursul, va casa hotărârea și va trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe, ocazie cu care va fi cercetat și analizat

fondul cererilor reclamantului, urmând a fi dispuse toate măsurile apreciate ca

necesare și utile, conform art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de S.G.C.

împotriva Sentinței nr. 5645 din 5 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi

18 septembrie 2012.