ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4305/2010

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 3919 din 08 octombrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de reclamanții B.E.M., C.I., F.E. și F.M., împotriva sentinței civile nr. 1016 din 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 3064/63/2009. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în esență următoarele: Reclamanții au calitatea de funcționari publici, fiind salarizați în raport de dispozițiile Legii nr. 188/1999, O.U.G. nr. 92/2004, O.G. nr. 2/2006 și O.G. nr. 6/2007, modificată prin O.G.

nr. 9/2008, iar dispozițiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, stabilesc în mod generic compunerea salariului la care este îndreptățit funcționarul public, arătând că acesta include salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Instanța a mai reținut că în privința ultimelor două componente ale salariului, prin art. 44 din O.U.G. nr. 92/2004 și art. 48 din O.G. nr. 2/2006 s-a dispus suspendarea succesivă a acestora, suspendare ce a operat până la intrarea în vigoare a O.G. nr. 6/2007, act normativ care nu a mai preluat dispozițiile legale anterioare ce privesc suspendarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare.

Mai mult decât atât, s-a subliniat că Statutul funcționarilor publici nu prevede criterii concrete de determinare a drepturilor bănești solicitate, procentul de 25% indicat de reclamanți în petitul cererii lor fiind fără susținere legală. Prin urmare, instanța a precizat că, în speță, creanța invocată de reclamanți, nefiind constatată printr-o hotărâre irevocabilă, nu beneficiază de protecția art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În raport de aspectele analizate, s-a apreciat că reclamanții nu au făcut dovada că drepturile solicitate constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâtei. Împotriva acestei hotărâri recurenții-reclamanți B.E.M., C.I., F.E.

și F.M. au formulat cerere de revizuire, invocând dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. În acest sens s-a invocat existența unei practici neunitare a Curții de Apel Craiova în ceea ce privește acordarea celor două sporuri, fiind indicate, pe de o parte, decizia nr. 3919 din 08 octombrie 2009 (decizia a cărui revizuire se cere) și, pe de altă parte, decizia nr. 2245 din 04 noiembrie 2008. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivul de revizuire invocat, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este nefondată. Astfel, potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere, între altele, „dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”.

Față de împrejurarea că nu există identitate de părți între cauza soluționată prin decizia nr. 3919/2009 și cauza soluționată prin decizia nr. 2245/2008, chiar dacă acestea nu au obiect similar (respectiv suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare), Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată, pentru neîndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de textul citat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de B.E.M., C.I., F.E. și F.M., împotriva deciziei nr. 3919 din 08 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2010.