ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4305/2010

Asupra cererii de revizuire

de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 3919 din 08 octombrie 2009, Curtea

de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul

declarat de reclamanții B.E.M., C.I., F.E. și F.M., împotriva sentinței civile

nr. 1016 din 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 3064/63/2009.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut în esență următoarele:

Reclamanții au calitatea

de funcționari publici, fiind salarizați în raport de dispozițiile Legii nr. 188/1999,

O.U.G. nr. 92/2004, O.G. nr. 2/2006 și O.G. nr. 6/2007, modificată prin O.G.

nr. 9/2008, iar dispozițiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată,

stabilesc în mod generic compunerea salariului la care este îndreptățit funcționarul

public, arătând că acesta include salariul de bază, sporul de vechime în muncă,

suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

Instanța a mai reținut

că în privința ultimelor două componente ale salariului, prin art. 44 din O.U.G.

nr. 92/2004 și art. 48 din O.G. nr. 2/2006 s-a dispus suspendarea succesivă a acestora,

suspendare ce a operat până la intrarea în vigoare a O.G. nr. 6/2007, act normativ

care nu a mai preluat dispozițiile legale anterioare ce privesc suspendarea suplimentului

postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare.

Mai mult decât atât, s-a

subliniat că Statutul funcționarilor publici nu prevede criterii concrete de determinare

a drepturilor bănești solicitate, procentul de 25% indicat de reclamanți în petitul

cererii lor fiind fără susținere legală.

Prin urmare, instanța

a precizat că, în speță, creanța invocată de reclamanți, nefiind constatată printr-o

hotărâre irevocabilă, nu beneficiază de protecția art. 1 din Protocolul 1 la Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

În raport de aspectele

analizate, s-a apreciat că reclamanții nu au făcut dovada că drepturile solicitate

constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâtei.

Împotriva acestei hotărâri

recurenții-reclamanți B.E.M., C.I., F.E. și F.M. au formulat cerere de revizuire,

invocând dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În acest sens s-a invocat

existența unei practici neunitare a Curții de Apel Craiova în ceea ce privește acordarea

celor două sporuri, fiind indicate, pe de o parte, decizia nr. 3919 din 08

octombrie 2009 (decizia a cărui revizuire se cere) și, pe de altă parte, decizia

nr. 2245 din 04 noiembrie 2008.

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond, precum și motivul de revizuire invocat, Înalta Curte constată

că cererea de revizuire este nefondată.

Astfel, potrivit art.

322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere, între altele,

„dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau

de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași

calitate”.

Față de împrejurarea că

nu există identitate de părți între cauza soluționată prin decizia nr. 3919/2009

și cauza soluționată prin decizia nr. 2245/2008, chiar dacă acestea nu au obiect

similar (respectiv suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare), Înalta

Curte va respinge cererea de revizuire formulată, pentru neîndeplinirea condițiilor

cumulative prevăzute de textul citat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de B.E.M., C.I., F.E. și F.M., împotriva deciziei nr. 3919 din 08 octombrie

2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 octombrie 2010.