ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3366/2009

Asupra recursului de față,

Având în vedere actele și lucrările

dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 66 din 3 iunie 2009 pronunțată de

Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 518/39/2009 s-a dispus admiterea

plângerii formulate de petiționarul H.T.I..

A desființat în parte Rezoluția din

10 octombrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în

Dosarul nr. 217/P/2007 și Rezoluția nr. 75/11/2009 din 11 martie 2009 dată de

Procurorul General al aceluiași Parchet în ceea ce-l privește pe intimatul C.C.

cu privire la infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzute de art. 180 alin.

(1) C. pen.

În baza art. 278

1

alin.

(8) lit. b) C. proc. pen., a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Suceava în vederea începerii urmăririi penale față de intimatul

C.C. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art.

180 alin. (1) C. pen.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Prin plângerea penală înregistrată

la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți, persoana vătămată H.T.I. a

solicitat tragerea la răspundere penală a avocaților R.M.E. și C.F.A. pentru

săvârșirea infracțiunilor de amenințare prev. de art. 193 C. pen. și insultă

prev. de art. 205 C. pen., constând în aceea că, în data de 31 mai 2006,

aflându-se pe holul Judecătoriei Rădăuți i-au adresat cuvinte jignitoare și

l-au amenințat, spunându-i că s-a legat de cine nu trebuia, că până acum l-au

iertat, dar în continuare vor avea grijă de el.

Prin aceeași plângere persoana

vătămată a solicitat a se efectua cercetări și față de C.C. - avocat în cadrul

Baroului Rădăuți pentru săvârșirea infracțiunilor de insultă prev. de art. 205

C. pen. și lovire prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. - întrucât la data de 13

iunie 2006, în timp ce urca scările la Judecătoria Rădăuți, acesta i-a adresat

injurii și l-a lovit la picior, cauzându-i un hematom la gamba stângă, leziuni

care nu au necesitat îngrijiri medicale -, instigare la mărturie mincinoasă

prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 C. pen. și fals în declarații

prev. de art. 292 C. pen.

Urmare actelor premergătoare

efectuate în cauză procurorul a reținut - în esență - că afirmațiile făcute de

numiții R.M.E. și C.F.A. nu au fost de natură a aduce atingere onoarei, ori

reputației persoanei vătămate și nici nu i-a indus acesteia o stare de temere

gravă.

De asemenea, procurorul a reținut că

faptele, pretins a fi fost săvârșite de numitul C.C., nu au fost dovedite.

Cu privire la infracțiunile

prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 C. pen. și art. 292 C. pen.,

s-a reținut că acestea nu există, deoarece prin Ordonanța nr. 908/P din 25

iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, M.V. (persoana în

raport de care se susține că au fost efectuate acte instigatoare în sensul de a

nu declara adevărul în fața organelor de urmărire penală) a fost sancționat cu

amendă administrativă în cuantum de 400 RON pentru că a făcut afirmații

mincinoase cu ocazia audierii sale în calitate de martor, în Dosarul nr.

3152/285/2006 al Judecătoriei Rădăuți.

Relativ la infracțiunea de insultă

prevăzută de art. 205 C. pen., procurorul reține că fapta a fost dezincriminată

prin intrarea în vigoare a Legii nr. 78/2006.

Soluția de netrimitere în judecată a

fost confirmată de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Suceava care, prin Rezoluția nr. 75/II/2/2009 din 11 martie 2009, a dispus

respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de petiționarul H.T.I..

Împotriva rezoluției procurorului,

în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

C. pen., petiționarul

H.T.I. a formulat plângere la instanța competentă solicitând desființarea

rezoluției și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi

penale față de numitul C.C., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prevăzută

de art. 180 alin. (1) C. pen.

Instanța de fond a apreciat că se impune,

pentru stabilirea situației de fapt, lărgirea probatoriului prin audierea

petiționarului, verificarea aspectelor invocate de intimat în apărarea sa,

administrarea altor probe utile soluționării cauzei.

Împotriva sentinței pronunțate de

instanța de fond a declarat recurs intimatul C.C. solicitând casarea sentinței

și în rejudecare, respingerea plângerii formulate de petiționarul H.T.I.

împotriva Rezoluției nr. 217/P/2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Suceava la 10 octombrie 2008.

Înalta Curte de Casație și Justiție

examinând recursul declarat, în conformitate cu dispozițiile art. 385

14

C. proc. pen. cu referire la art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen.,

constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 9 C.

proc. pen., acțiunea penală se pune în mișcare și se exercită în tot cursul

procesului penal, fiind instrumentul juridic prin care persoana învinuită de

săvârșirea unei infracțiuni este adusă în fața autorităților judiciare pentru a

răspunde penal.

Acțiunea penală poate fi pusă în

mișcare dacă sunt întrunite două condiții pozitive și o condiție negativă.

Condițiile pozitive se referă la

constatarea că s-a săvârșit o infracțiune, respectiv cunoașterea persoanei sau

a persoanelor care au săvârșit fapta prevăzută de legea penală.

Condiția negativă obligă la

constatarea că nu există vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în

mișcare a acțiunii penale prevăzute în art. 10 C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 10 lit.

g) C. proc. pen., acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare când a intervenit

amnistia, prescripția ori decesul făptuitorului.

Prescripția răspunderii penale este

o cauză legală care înlătură răspunderea penală, lipsind astfel de obiect

acțiunea penală.

În cauza dedusă judecății se reține

că petiționarul a criticat rezoluția procurorului numai în ceea ce-l privește

pe intimatul C.C. și numai sub aspectul infracțiunii de lovire prev. de art.

180 alin. (1) C. pen.

Din actele dosarului rezultă că

pretinsa faptă de lovire a fost săvârșită la data de 13 iunie 2006 în timp ce

părțile se aflau pe scările din incinta Judecătoriei Rădăuți.

Potrivit dispozițiilor art. 180

alin. (1) C. pen., infracțiunea de lovire se sancționează cu închisoare de la 1

lună la 3 luni sau cu amendă, iar potrivit art. 122 lit. e) C. pen., termenul

de prescripție - care se socotește de la data săvârșirii infracțiunii (art. 122

alin. (2) C. pen.) - este de 3 ani.

Raportându-ne la data comiterii

faptei se constată că s-a împlinit termenul de prescripție la 12 iunie 2009,

existând astfel un impediment pentru punerea în mișcare a acțiunii penale.

De altfel, nici pe fond plângerea nu

este întemeiată, rezoluția fiind legală și temeinică.

Actele premergătoare efectuate de

procuror nu converg spre concluzia săvârșirii de către intimat a infracțiunii

de lovire prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație

și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (2) lit. d)

C. pen., va admite recursul declarat de intimatul C.C. împotriva Sentinței

penale nr. 66 din 3 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Va casa sentința și, în rejudecare,

în baza dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. pen., va

respinge, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționarul H.T.I.,

împotriva Rezoluției nr. 217/P/2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Suceava.

Va menține rezoluția atacată.

În temeiul art. 192 alin. (3) C.

proc. pen. petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

intimatul C.C., împotriva Sentinței penale nr. 66 din 3 iunie 2009 a Curții de

Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează sentința recurată, și

rejudecând:

Respinge ca nefondată plângerea

formulată de petiționarul H.T.I. împotriva Rezoluției nr. 217/P/2007 din 10

octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Menține rezoluția atacată.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., obligă petentul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 octombrie 2009.