ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de revizuire formulate,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 9 iulie 2010, revizuentul H.T.I. a solicitat revizuirea deciziei nr. 3366 din 21 octombrie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 518/39/2009 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin care a fost admis recursul declarat de intimatul C.C. împotriva sentinței penale nr. 66 din 3 iunie 2009 a Curții de Apel Suceava - Secția Penală și pentru cauze cu minori, a fost casată sentința recurată și, în rejudecare, a fost respinsă ca nefondată plângerea petiționarului H.T.I. împotriva rezoluției nr. 217/P/2007 din 10 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Petentul revizuient și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 393 și 394 lit. a) și b) C. proc. pen. și a atașat declarațiile martorilor G.I. și M.V. date la Judecătoria Rădăuți și, respectiv, în fața unui notar public.

De asemenea, în susținerea cererii de revizuire, la acest termen, petentul a formulat precizări și concluzii scrise și a atașat declarația sa de inculpat luată de Judecătoria Rădăuți, precum și declarațiile martorilor G.I., M.V. și C.A. date în fața aceleiași instanțe. În concluziile scrise petentul revizuient a arătat că starea sănătății nu-i îngăduie să fie prezent la judecata cererii sale.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând actele și lucrările dosarului, constată că persoana vătămată H.T.I. a formulat plângere penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și a solicitat cercetarea, printre alții, și a avocatului C.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de insultă și lovire prev. de art. 205 și 180 alin. (1) C. pen., constând în aceea că în ziua de 13 iunie 2006, la Judecătoria Rădăuți, a injuriat și lovit persoana vătămată.

Prin rezoluția nr. 217/P/2007 din 10 octombrie 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a dispus în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. b) și d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de avocatul C.C.

După efectuarea procedurii prealabile, petentul a formulat plângere împotriva rezoluției de mai sus și prin sentința penală nr. 66 din 3 iunie 2009 pronunțată în Dosar nr. 518/39/2009, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis plângerea petentului H.T.I., a desființat rezoluția nr. 217/P/2007 din 10 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și în baza art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a trimis cauza la același parchet în vederea începerii urmăririi penale față de intimatul C.C., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs intimatul C.C. și prin Decizia nr. 3336 din 21 octombrie 2009 pronunțată în Dosar nr. 518/39/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul acestuia împotriva sentinței penale nr. 66 din 3 iunie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pe care a casat-o, și în rejudecare, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul H.T.I. împotriva rezoluției nr. 217/P/2007 din 10 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, rezoluție pe care a menținut-o.

Această din urmă hotărâre este definitivă.

Potrivit dispozițiilor art. 393 și art. 394 lit. a) și b) C. proc. pen., invocate de revizuient, hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, sau atunci când un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere.

Înalta Curte constată că petentul revizuient a fost parte în cauza în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire o solicită și întrunește cerințele art. 396 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., dar potrivit dispozițiilor art. 397 din același cod, cererea de revizuire se adresează procurorului de la parchetul de pe lângă instanța care a judecat cauza în primă instanță.

Aceste din urmă prevederi sunt norme imperative, și au întâietate în aplicare, față de prevederile Deciziei nr. XVII

a Secțiilor Unite ale Înaltei Curte de Casație și Justiție, publicată în M. Of. nr. 542 din 17 iulie 2008.

Așa cum am arătat mai sus, instanța care a judecat cauza în fond este Curtea de Apel Suceava, iar competența în soluționarea cererii de revizuire formulate de H.T.I. revine procurorului de la parchetul de pe lângă această instanță, care urmează să procedeze potrivit art. 399 și următoarele C. proc. pen., în sensul de a efectua cercetări și a înainta concluziile sale instanței competente.

Față de considerentele arătate mai sus, Înalta Curte va trimite cererea de revizuire formulată de petentul revizuient H.T.I. la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

În baza art. 397 C. proc. pen. trimite cererea de revizuire formulată de revizuentul H.T.I. la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, spre competentă soluționare.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 octombrie 2010.