ÎCCJ, Secția penală

Asupra

plângerii de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin mai multe sesizări cu

conținut similar, formulate de L.C. împotriva lui T.R.P. - în prezent prim

procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, G.F. - prim procuror

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari, N.M. - procuror în cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și T.L.M. - procuror general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, petentul a învederat că sus

numiții „se fac vinovați de săvârșirea următoarelor infracțiuni: fals în

înscrisuri oficiale; fals intelectual și uz de fals; fals în declarații; abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor și contra intereselor publice; abuz

în serviciu în formă calificată; asociere la un grup infracțional organizat;

favorizarea infractorului - fapte penale prevăzute și sancționate de dispoz.

art. 288 alin. (1), (2), (3), art. 289, alin. (1), (2), art. 291, 292, 246,

248, 26, 173, 264, 36 și urm. din C. pen."

În motivarea

plângerilor penale, petentul a arătat că „învinuitul G.F. a menționat, cu

premeditare, în mod fals, în ordonanța nr. 297/11/6 din 04 august 2009, că

învinuitul T.R.P. a fost transferat de la P.J.R. la P.T.D., cu începere de la

15 iulie 2009, în scopul <motivării> respingerii cererii mele în care am

solicitat recuzarea învinuitului T.R.P. (în condițiile în care, pe de o parte,

acest învinuit nu a fost încadrat, înainte de 15 iulie 2009, de ex. la 14 iulie

2009 la P.J.R., iar, pe de altă parte, cf dispoz. O.U.G. nr. 34/2009 toate

posturile din instituțiile publice erau blocate la 15 iulie 2009 - dată la care

s-ar fi efectuat acest transfer); învinuitul T.R.P. a menționat, cu premeditare,

în mod fals, în rezoluția penală din 04 septembrie 2009, că a fost împuternicit

să pronunțe această rezoluție, prin ordinul emis de Procurorul General al I.C.C.J.,

d-na L.C.K.

Acest fapt este

confirmat, mod absolut incontestabil, printre altele, de următoarele:

În înscrisul care

a fost depus la Dosarul penal al C.A.P., nr. 1220/42/2010, în care a fost pronunțată

sentința penală, ca fiind o copie conformă cu originalul, de pe ordinul din 31

august 2009, emis de Î.C.C.J., se menționează că s+a dispus delegarea învinuitului

T.R.P. de la P.T.D.. la P.J.R., cu începere de la 01 septembrie 2009, pe o

perioadă de șase luni, contrar dispoz. exprese ale art. 44, alin. (1) C. muncii,

potrivit cărora, delegarea unui salariat bugetar nu se poate dispune pentru o

perioadă mai mare de două luni, o astfel de eroare fiind de neconceput să fi fost

comisă la nivelul P.I.C.C.J., de către Procurorul General al acestui Parchet, d-na

L.C.K.;

înscrisul depus

la dosarul penal menționat mai sus, ca fiind o copie conformă cu originalul, de

pe ordinul nr. 2164, invocat de învinuitul T.R.P. în rezoluția din 04

septembrie 2009, nu este semnat de Procurorul General al Î.C.C.J., adică de d-na

L.C.K., și nici de o persoană împuternicită legal să semneze în numele dânsei;

Pe înscrisul xeroxat,

depus la dosarul penal menționat, ca fiind o copie conformă cu originalul ordinului

din 31 septembrie 2011, se observă foarte clar și fără absolut nici un dubiu, cum

și în ce mod a fost efectuată falsificarea acestui înscris;

înscrisul depus

la dosarul penal menționat, ca fiind o copie, conformă cu originalul, de pe ordinul

din 31 septembrie 2009, nu a fost autentificat de niciunul din cei patru învinuiți

nominalizați mai sus, dar a fost considerat de aceștia caftind un act doveditor,

că învinuitul T.R.P. a fost împuternicit de Procurorul General d-na L.C.K., să pronunțe

acte judiciare, care să genereze, cu începere de la 01 setembrie 2009, timp de șase

luni, efecte juridice, în domeniul competențelor pe care la are P.J.R.;

înscrisul depus

la dosarul penal menționat, ca fiind o copie, conformă cu originalul, de pe ordinul

din 31 septembrie 2009, nu a fost falsificat de <sfantul duh> și nici nu a

picat din cer în acest dosar penal, ci, fără absolut nici un dubiu, a fost <confecționat>

în laboratoarele P.C.A.P., direct și cu știința celor patru învinuiți nominalizați

mai sus.

învinuiții M.N.

și L.M.T. se fac vinovați de complicitate la comiterea infracțiunilor menționate

mai sus, inclusiv a infracțiunii de favorizare a infractorior G.F. și T.R.P."

din 19 decembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de urmărire penală și criminalistică, în baza dispozițiilor art. 228

alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi

penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 288, art. 289,

art. 291, art. 292, art. 246, art. 248 și art. 264 C. pen., față de T.R.P. - prim

procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, G.F. - prim procuror al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari, N.M. - procuror în cadrul Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și T.L.M. - procuror general al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Pentru a dispune

în acest sens, procurorul de caz a reținut, în esență, că petentul L.C. încearcă,

pe această cale, să repună în discuție o soluție de care este interesat, adoptată

la data de 04 septembrie 2009, în Dosarul nr. 592/P/2009 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Răcari, de către T.R.P. - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul

Dâmbovița, delegat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari, arătând că acesta

nu ar fi fost competent la acel moment să instrumenteze și să soluționeze respectiva

cauză și că, pentru a se acoperi această pretinsă lipsă de competență, persoanele

vizate ar fi săvârșit infracțiunile sesizate în prezentul dosar, toate aceste afirmații

din sesizare având ca temei doar convingerea autorului că

Ordinul al Procurorului

General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost falsificat.

Având în vedere

aspectele sesizate, în cauză a fost solicitată și depusă la dosar o copie, conformă

cu originalul, a ordinului din 31 august 2009 al Procurorului General al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la care s-a constatat

că este identică cu exemplarul pretins prin sesizare a fi falsificat.

În adresa de trimitere,

secția de resurse umane și documentare a făcut precizarea că acest ordin a fost

semnat pentru conformitate de către adjunctul procurorului general.

Având în vedere

aspectele constatate, s-a constatat că, în mod evident, în cauză nu se poate reține

existența unor fapte de natură penală săvârșite de către persoanele vizate, motiv

pentru care, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de magistrații nominalizați, cu precizarea că la stabilirea încadrării

juridice de referință din cauză, care se face prin raportare la faptele descrise

iar nu la infracțiunile evocate de autorul sesizării în conținutul acesteia, nu

se poate reține, nici chiar în varianta cea mai extinsă, „asocierea la un grup infracțional

organizat" întrucât aspectele avute în vedere nu se pot circumscrie unei infracțiuni

din această categorie.

L.C., formulată conform art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată,

prin rezoluția din 20 ianuarie 2012 a procurorului șef al secției de urmărire penală

și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

II.

Nemulțumit de soluțiile adoptate la nivelul Ministerului Public,

petiționarul L.C. s-a adresat cu plângere la instanță, conform prevederilor

art. 278

1

C. proc. pen.

În considerentele

plângerii, petiționarul a reiterat criticile invocate în plângerile anterioare,

susținând, în esență, că rezoluțiile emise în cauză sunt nelegale și netemeinice,

întrucât organele de urmărire penală au efectuat o anchetă abstractă - necercetând

faptele reclamate și disimulând dovezile și probele -, în caz contrar ar fi constatat

abuzurile săvârșite de intimați și faptul că ordinul de delegare invocat a fost

emis nelegal.

Examinând actele

premergătoare efectuate în cauză și înscrisurile depuse la dosar, Curtea constată

că plângerea este nefondată întrucât potrivit relațiilor furnizate de secția de

resurse umane și documentare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, ordinul din 31 august 2009 al Procurorului General al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - contestat de petent - există în

materialitatea lui, fiind identic cu exemplarul pretins prin sesizare a fi falsificat

și a fost semnat pentru conformitate de către adjunctul procurorului general.

În ceea ce privește

legalitatea emiterii ordinului, aceasta nu poate fi pusă în discuție în prezentul

demers procedural, Curtea remarcând însă că temeiurile de drept, precum și întrunirea

cerințelor de formă stabilite de lege sunt menționate în preambulul ordinului în

discuție.

În consecință,

Curtea constată că procurorul de caz a apreciat în mod corespunzător, în baza înscrisurilor

aflate la dosarul cauzei, că nu se poate reține existența unor fapte de natură penală

în sarcina magistraților menționați în plângerea petentului.

Ca atare, constatând

că rezoluția procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale este

legală și temeinică, văzând și prevederile art. 278

1

alin. (8) lit.

a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată plângerea formulată și,

pe cale de consecință, va menține rezoluția atacată, urmând ca, în conformitate

cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul să fie obligat la cheltuieli

judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge ca nefondată

plângerea formulată de petiționarul L.C. împotriva rezoluției nr. 891/P/2011din

19 decembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de urmărire penală și criminalistică.

Menține rezoluția

atacată.

Obligă petiționarul

la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 20 iunie 2012