ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor la dosar, constată următoarele:

Prin

plângerea înregistrată la data de 28 septembrie 2009 pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, petiționarul A.I. a solicitat tragerea la răspundere

penală a magistratului J.R. - procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție pentru „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

favorizarea infractorilor, fals intelectual, împiedicarea participării în

proces și omisiunea de înștiințare a organului judiciar".

Petiționarul a mai susținut că, deși a formulat o plângere

împotriva aceluiași procuror, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție încalcă prevederile art. 277 C. proc. pen., întrucât nu i-a comunicat

rezoluția adoptată.

înalta Curte, examinând actele dosarului, constată că

plângerea formulată de petiționarul A.I. este inadmisibilă, întrucât nu

întrunește cerințele prevăzute în art. 222 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Astfel, potrivit art. 222 alin. (1) C. proc. pen., plângerea

este încunoștințarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică

căreia i s-a cauzat o vătămare prin infracțiune.

În alin. (2) al aceluiași articol se arată că plângerea

trebuie să cuprindă numele, prenumele, calitatea, domiciliul petiționarului,

descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului

dacă este cunoscut și a mijloacelor de probă.

Examinând plângerea formulată de petiționarul A.I., Înalta Curte

constată că aceasta nu cuprinde elementele cerute de textul de lege anterior

invocat, întrucât în conținutul său nu sunt descrise în concret faptele pentru

care se solicită tragerea la răspundere penală a persoanei reclamate, nefiind

indicate data, locul și împrejurările în care se presupune că acestea ar fi

fost săvârșite.

În consecință, astfel cum a fost formulată, plângerea nu

poate conduce la un rezultat concret, satisfăcător, pentru o eventuală începere

a cercetărilor sau măcar pentru demonstrarea atingerii intereselor legitime ale

petiționarului.

Totodată, este de menționat că, deși petiționarul A.I. arată

că formulează plângerea în baza art. 278

1

C. proc. pen., în cauză nu

sunt incidente dispozițiile legale menționate, nefiind indicată rezoluția sau

ordonanța emisă de procuror, prin care să se fi dispus o soluție de netrimitere

în judecată, împotriva căreia petiționarul să se adreseze instanței cu

plângerea prevăzută de textul invocat.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă,

plângerea formulată de petiționarul A.I.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

H O

T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul

A.I.

Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 noiembrie 2009.