ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor la dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată la data de 28 septembrie 2009 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, petiționarul A.I. a solicitat tragerea la răspundere penală a magistratului J.R. - procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorilor, fals intelectual, împiedicarea participării în proces și omisiunea de înștiințare a organului judiciar". Petiționarul a mai susținut că, deși a formulat o plângere împotriva aceluiași procuror, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție încalcă prevederile art. 277 C. proc.

pen., întrucât nu i-a comunicat rezoluția adoptată. înalta Curte, examinând actele dosarului, constată că plângerea formulată de petiționarul A.I. este inadmisibilă, întrucât nu întrunește cerințele prevăzute în art. 222 alin. (1) și (2) C. proc. pen. Astfel, potrivit art. 222 alin. (1) C. proc. pen., plângerea este încunoștințarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică căreia i s-a cauzat o vătămare prin infracțiune. În alin. (2) al aceluiași articol se arată că plângerea trebuie să cuprindă numele, prenumele, calitatea, domiciliul petiționarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut și a mijloacelor de probă.

Examinând plângerea formulată de petiționarul A.I., Înalta Curte constată că aceasta nu cuprinde elementele cerute de textul de lege anterior invocat, întrucât în conținutul său nu sunt descrise în concret faptele pentru care se solicită tragerea la răspundere penală a persoanei reclamate, nefiind indicate data, locul și împrejurările în care se presupune că acestea ar fi fost săvârșite. În consecință, astfel cum a fost formulată, plângerea nu poate conduce la un rezultat concret, satisfăcător, pentru o eventuală începere a cercetărilor sau măcar pentru demonstrarea atingerii intereselor legitime ale petiționarului. Totodată, este de menționat că, deși petiționarul A.I. arată că formulează plângerea în baza art. 278 1 C. proc.

pen., în cauză nu sunt incidente dispozițiile legale menționate, nefiind indicată rezoluția sau ordonanța emisă de procuror, prin care să se fi dispus o soluție de netrimitere în judecată, împotriva căreia petiționarul să se adreseze instanței cu plângerea prevăzută de textul invocat. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul A.I. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul A.I. Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 12 noiembrie 2009.