ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4671/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 18 aprilie

2011, reclamanții R.N. și R.M. au chemat în judecată Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, solicitând obligarea pârâtei la emiterea deciziei

reprezentând titlu de despăgubire la valoarea de 243.100 RON stabilită prin

raportul de evaluare efectuat în luna iunie 2009.

În motivarea cererii,

reclamanții au învederat că în anul 2007 a fost înregistrat la secretariatul comisiei

dosarul de despăgubire aferent dispoziției nr. 3023 din 2 iulie 2007 a Primăriei

Municipiului Craiova, fiind parcurse primele etape ale procedurii administrative

prevăzute de Legea nr. 247/2005, inclusiv evaluarea imobilului ce nu poate fi restituit

în natură, pârâta aflându-se în culpă pentru nefinalizarea procedurii.

Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare însoțită de cerere de chemare în garanție

a Primăriei Municipiului Craiova, contestând existența dreptului de proprietate

al reclamanților asupra terenului în suprafață de 288,50 mp indicat în dispoziția

primăriei.

Prin sentința nr. 469

din 13 octombrie 2011 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâtei să emită decizia reprezentând

titlu de despăgubire și totodată, respingerea cererii de chemare în garanție.

În motivarea hotărârii,

instanța a reținut în esență că pârâta nu a luat măsuri eficiente pentru soluționarea

dosarului de despăgubire al reclamanților, conduita autorității reprezentând o încălcare

a prevederilor art. 6 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului privind desfășurarea

într-un termen rezonabil a procedurii administrative a cererii de acordare a măsurilor

reparatorii.

Referitor la apărarea

pârâtei privind calitatea de proprietar a reclamanților și întinderea dreptului,

instanța a constatat că este nejustificată măsura dispusă de retrimitere a dosarului

de despăgubire către Primăria Municipiului Craiova la 4 ani de la înregistrare și

după ce a fost parcursă și etapa evaluării imobilului, raportul fiind efectuat în

luna iunie 2009.

Instanța a considerat

neîntemeiată cererea de chemare în garanție, pârâta nejustificând nici un temei

de drept pentru antrenarea răspunderii subsidiare a autorității emitente a dispoziției

din anul 2007.

Împotriva sentinței a

declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâta a invocat

încălcarea de către Primăria Municipiului Craiova a prevederilor H.G. nr. 1095/2005

privind necesitatea depunerii documentelor doveditoare a situației juridice a imobilului

revendicat, împrejurare în raport de care se justifică atât măsura restituirii dosarului

de despăgubire, cât și cererea de chemare în garanție.

Pârâta a criticat și dispoziția

de obligare la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire în condițiile

în care dosarul nu a fost completat cu actele necesare, iar parcurgerea celorlalte

etape ale procedurii administrative presupune timp, având în vedere complexitatea

cauzei.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

din C. proc. civ., Curtea va constatat că recursul este nefondat, urmând a fi respins

ca atare.

Astfel, potrivit Legii

nr. 247/2005, pârâtei îi revine ca principală atribuție emiterea deciziilor referitoare

la acordarea titlurilor de despăgubire, soluționarea cererilor persoanelor îndreptățite

trebuind să se facă într-un termen rezonabil, astfel cum a reținut constant jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului.

În cauză, procedura administrativă

a fost declanșată în anul 2001 prin formularea notificării, iar în anul 2007 a fost

înregistrat la secretariatul comisiei dosarul de despăgubire aferent imobilului

situat în Craiova, imposibil de restituit în natură.

Autoritatea pârâtă avea

obligația legală de a găsi mijloacele necesare soluționării cererii reclamanților

și finalizării procedurii administrative prin emiterea deciziei reprezentând titlu

de despăgubire, cu atât mai mult cu cât până în anul 2009 au fost parcurse atât

etapa verificării legalității respingerii solicitării de restituire în natură a

imobilului, cât și cea a evaluării.

Măsura dispusă de pârâtă

la data de 9 mai 2011, după chemarea sa în judecată, de restituire a dosarului către

primărie în vederea reanalizării existenței și întinderii dreptului de proprietate

asupra ternului nu constituie o justificare pertinentă pentru a permite depășirea

termenului rezonabil.

În exercitarea drepturilor

conferite prin H.G. nr. 1095/2005, pârâta nu beneficiază de o marjă de apreciere

discreționară de natură să aducă atingere drepturilor și libertăților cetățenilor.

În raport de cele expuse,

Curtea constată că instanța de fond a admis în mod corect acțiunea cu referire la

prevederile art. 6 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, conform cărora

orice persoană are dreptul la soluționarea în mod echitabil și într-un termen rezonabil

a cauzei sale.

Având în vedere considerentele

prezentate, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 469/2011 din 13 octombrie

2011 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 noiembrie

2012.