ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3594/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Instanța de fond 1.Acțiunea reclamanților Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamanții D.L., C.M., V.A. și P.A.I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea pârâtului să emită și să comunice decizia privind titlu de despăgubire pentru imobilul notificat sub nr. 266/N/2001, situat în Craiova, în termen de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu plata daunelor cominatorii de 1000 lei/zi de întârziere, până la emiterea deciziei.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin Dispoziția nr. 31302 din 27 februarie 2008 emisă de Primarul Municipiului Craiova s-a propus acordarea de despăgubiri reclamanților, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul imposibil de restituit în natură, notificat sub nr. 266/N/2001, situat în Craiova. Reclamanții au precizat că Dispoziția nr. 31302 a rămas definitivă și a fost înaintată Secretariatului Comisiei Centrale, în termen de 30 de zile, împreună cu întreaga documentație ce a stat la baza emiterii acesteia, dosarul fiind înregistrat la Comisia Centrală sub nr. 47883/CC, nefiind însă soluționat până la data introducerii cererii de chemare în judecată.

Față de această situație de fapt, reclamanții au susținut că autoritatea pârâtă nu a luat măsuri eficiente pentru soluționarea dosarului de despăgubiri în termenul rezonabil la care se referă art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și că nu au fost respectate prevederile cuprinse în Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. 2. Apărările pârâtei Prin întâmpinarea formulată, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată,arătând inițial că nu a primit dosarul aferent Dispoziției 31302/2008- întâmpinarea de la filele14 -17 dosar. Ulterior pârâta a susținut că este obligatorie parcurgerea tuturor etapelor din cadrul procedurii administrative prevăzute în Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că numai etapa transmiterii și înregistrării dosarului a fost parcursă, dosarul fiind înregistrat sub nr. 47883/CC/05-X-2010,iar legiuitorul nu a prevăzut un termen de soluționare a dosarelor, motiv pentru care ordinea de soluționare a acestora presupune respectarea principiului ordinii de înregistrare a dosarelor, așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. În ceea ce privește cererea reclamanților referitoare la plata daunelor cominatorii, pârâta a susținut că această cerere este inadmisibilă, întrucât procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu a fost finalizată.

3.Soluția instanței de fond Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut, în esență, următoarele: În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii, invocată de către autoritatea pârâtă, prima instanță a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, reținând că procedura administrativă reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu poate fi confundată cu procedura prealabilă reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004, întrucât obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie obligarea pârâtei la emiterea decizia reprezentând titlu de despăgubiri, iar reclamanții au sesizat instanța pentru că procedura administrativă se desfășoară într-un ritm lent.

Examinând fondul cauzei, prima instanță a constatat că reclamanții au solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul expropriat și demolat, situat în Craiova, jud. Dolj, notificat sub nr. 266/N/201 și că, prin dispoziția nr. 31302/2008, Primarul Municipiului Craiova a propus acordarea despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, dosarul reclamanților fiind astfel transmis Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și înregistrat sub nr. 47883/CC din 05 octombrie 2010. Având în vedere că procedura administrativă nu a fost finalizată până la data sesizării instanței, respectiv data de 09 august 2010, Curtea a făcut aplicarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, apreciind că exigența respectării termenului rezonabil se referă și la durata procedurilor administrative și, pe cale de consecință, a reținut culpa autorităților administrative române în procedura de punere în executare a legilor cu caracter reparatoriu, aplicabile în cauza dedusă judecății, având în vedere depășirea unui termen de 6 ani de la data formulării cererii de acordare a măsurilor reparatorii.

Instanța de fond a considerat că instituția pârâtă a încălcat și prevederile cuprinse în Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât, prin neîndeplinirea obligației de a emite titlurile de despăgubire, a adus atingere noțiunii de bun, iar absența totală a despăgubirilor, timp de aproximativ 6 ani, a produs reclamanților o sarcină excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor lor. Referitor la cererea reclamanților de obligare la plata daunelor cominatorii, prima instanță a respins-o, întrucât dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 prevăd o procedură specială de sancționare a autorităților în cazul în care acestea nu execută hotărâri definitive și irevocabile, procedură care este subsecventă actualei etape judiciare.

II. Instanța de recurs 1. Criticile pârâtei Împotriva sentinței nr. 450 din 19 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. A susținut recurenta că sunt străine pricinii considerentele reținute de instanța de fond cu privire la speța dedusă judecății, întrucât în cauză recurenta nu a solicitat Primăriei Municipiului Craiova justificarea propunerii acordării de despăgubiri pentru terenul de 350 mp, așa cum în mod greșit a reținut Curtea de Apel Craiova, în cauză nefăcându-se nici un fel de solicitare în acest sens.

Recurenta a arătat că nu au fost examinate apărările sale, prima instanță ajungând în mod greșit la concluzia că au fost încălcate dispozițiile privind respectarea unui termen rezonabil de soluționare a cauzei. S-a învederat că Legea nr. 247/2005 – Titlul VII prevede o procedură specială de acordare a despăgubirilor, în mai multe etape, în cazul intimaților – reclamanți fiind parcursă numai etapa transmiterii și înregistrării dosarului privind Dispoziția nr. 4578 din 19 martie 2003 a Primăriei municipiului Craiova, care a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și înregistrat sub nr. 19089 din 05 octombrie 2010. Recurenta a susținut că parcurgerea următoarele etape prevăzute de actul normativ menționat anterior, respectiv etapa analizării dosarelor, etapa evaluării și cea a emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire și a valorificării acestuia în condițiile pct. 26 din O.U.G.

nr. 81/2007, este condiționată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor. Recurenta a concluzionat că în cazul intimaților – reclamanți în mod eronat s-a constatat încălcarea termenului rezonabil de soluționare a dosarului de despăgubiri, deoarece dosarul de despăgubire nu era trimis la data promovării acțiunii, iar nesoluționarea dosarelor de despăgubiri cu respectarea criteriului obiectiv al înregistrării acestora ar însemna o încălcare a principiului egalității în drepturi a persoanelor aflate într-o situație juridică similară. Recurenta a concluzionat că nu putea fi obligată la emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire , fără a fi parcurse celelalte etape administrative prevăzute în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, procedurile fiind complexe și depinzând de entități diferite, cum sunt acelea ale evaluatorilor.

S-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii intimaților – reclamanți. 2.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința criticată, prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată următoarele: Prima instanță a admis în parte acțiunea intimatului - reclamant, obligând pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizie reprezentând titlul de despăgubiri pentru imobilul situat în Craiova, notificat sub nr. 266/N/2001, reținând că în cauză s-a depășit termenul rezonabil de desfășurare al procedurilor administrative în urma cărora intimații – reclamanți să fie despăgubiți pentru imobilul preluat abuziv de stat . Este adevărat că intimații – reclamanți au notificat în baza Legii nr. 10/2001 autorității competente cererea de acordare a măsurilor reparatorii pentru acest imobil, însă abia prin Dispoziția primarului Municipiului Craiova nr. 31302 din 27 februarie 2008 s-a propus acordarea de despăgubiri, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Acțiunea intimaților – reclamanți privind obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei privind titlu de despăgubiri pentru acest imobil, a fost înregistrată la Curtea de Apel Craiova la data de 9 august 2010, înainte ca dosarul privind Dispoziția primarului municipiului Craiova nr. 31302/2008 să ajungă la această instituție, dosarul fiind înregistrat ulterior la Secretariatul Comisiei Centrale, sub nr. 19089 din 5 octombrie 2010. În aceste condiții, care nu au fost deloc analizate de prima instanță, nu se putea reține un refuz nejustificat al recurentei – pârâte de a soluționa cererea intimaților - reclamanți, de emitere a deciziei privind titlul de despăgubiri, deoarece, pe de o parte , în lipsa dosarului și a documentației nu putea fi declanșată procedura de acordare a despăgubirilor prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, iar pe de altă parte, această procedură presupune parcurgerea etapelor obligatorii reglementate în cuprinsul Titlului VII, care se face în ordinea de înregistrare a dosarelor, potrivit Deciziei Comisiei Centrale nr. 2815 din 16 septembrie 2008, acesta reprezentând un criteriu obiectiv și rezonabil de soluționare a dosarelor de despăgubiri.

Astfel fiind, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul pârâtei și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va respinge și capătul de cerere din acțiune privind obligarea pârâtei la emiterea Deciziei reprezentând titlul de despăgubire, urmând a se menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 450 din 19 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea Deciziei reprezentând titlu de despăgubiri. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2011.