ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3594/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Instanța de fond

1.Acțiunea reclamanților

Prin cererea de

chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamanții D.L.,

C.M., V.A. și P.A.I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Economiei și Finanțelor - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

obligarea pârâtului să emită și să comunice decizia privind titlu de

despăgubire pentru imobilul notificat sub nr. 266/N/2001, situat în Craiova, în

termen de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu plata daunelor

cominatorii de 1000 lei/zi de întârziere, până la emiterea deciziei.

În motivarea acțiunii,

reclamanții au arătat că prin Dispoziția nr. 31302 din 27 februarie 2008 emisă

de Primarul Municipiului Craiova s-a propus acordarea de despăgubiri

reclamanților, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru

imobilul imposibil de restituit în natură, notificat sub nr. 266/N/2001, situat

în Craiova.

Reclamanții au

precizat că Dispoziția nr. 31302 a rămas definitivă și a fost înaintată

Secretariatului Comisiei Centrale, în termen de 30 de zile, împreună cu

întreaga documentație ce a stat la baza emiterii acesteia, dosarul fiind

înregistrat la Comisia Centrală sub nr. 47883/CC, nefiind însă soluționat până

la data introducerii cererii de chemare în judecată.

Față de această situație

de fapt, reclamanții au susținut că autoritatea pârâtă nu a luat măsuri

eficiente pentru soluționarea dosarului de despăgubiri în termenul rezonabil la

care se referă art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și că nu au

fost respectate prevederile cuprinse în Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

2.

Apărările pârâtei

Prin întâmpinarea

formulată, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat

excepția prematurității cererii de chemare în judecată,arătând inițial că nu a

primit dosarul aferent Dispoziției 31302/2008- întâmpinarea de la filele14 -17

dosar.

Ulterior pârâta a

susținut că este obligatorie parcurgerea tuturor etapelor din cadrul procedurii

administrative prevăzute în Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Pe fondul cauzei,

pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că numai etapa

transmiterii și înregistrării dosarului a fost parcursă, dosarul fiind

înregistrat sub nr. 47883/CC/05-X-2010,iar legiuitorul nu a prevăzut un termen

de soluționare a dosarelor, motiv pentru care ordinea de soluționare a acestora

presupune respectarea principiului ordinii de înregistrare a dosarelor, așa cum

s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În ceea ce privește

cererea reclamanților referitoare la plata daunelor cominatorii, pârâta a susținut

că această cerere este inadmisibilă, întrucât procedura administrativă

prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu a fost finalizată.

3.Soluția

instanței de fond

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de Apel a reținut, în esență, următoarele:

În ceea ce privește

excepția prematurității acțiunii, invocată de către autoritatea pârâtă, prima

instanță a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, reținând că procedura

administrativă reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu poate fi

confundată cu procedura prealabilă reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004,

întrucât obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie obligarea pârâtei

la emiterea decizia reprezentând titlu de despăgubiri, iar reclamanții au

sesizat instanța pentru că procedura administrativă se desfășoară într-un ritm

lent.

Examinând fondul

cauzei, prima instanță a constatat că reclamanții au solicitat acordarea de măsuri

reparatorii pentru imobilul expropriat și demolat, situat în Craiova, jud.

Dolj, notificat sub nr. 266/N/201 și că, prin dispoziția nr. 31302/2008,

Primarul Municipiului Craiova a propus acordarea despăgubirilor în condițiile

Titlului VII din Legea nr. 247/2005, dosarul reclamanților fiind astfel

transmis Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și

înregistrat sub nr. 47883/CC din 05 octombrie 2010.

Având în

vedere că procedura administrativă nu a fost finalizată până la data sesizării

instanței, respectiv data de 09 august 2010, Curtea a făcut aplicarea art. 6

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, apreciind că exigența respectării

termenului rezonabil se referă și la durata procedurilor administrative și, pe

cale de consecință, a reținut culpa autorităților administrative române în

procedura de punere în executare a legilor cu caracter reparatoriu, aplicabile

în cauza dedusă judecății, având în vedere depășirea unui termen de 6 ani de la

data formulării cererii de acordare a măsurilor reparatorii.

Instanța de fond a

considerat că instituția pârâtă a încălcat și prevederile cuprinse în

Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât, prin neîndeplinirea obligației de a emite titlurile de despăgubire, a adus

atingere noțiunii de bun, iar absența totală a despăgubirilor, timp de

aproximativ 6 ani, a produs reclamanților o sarcină excesivă, incompatibilă cu

dreptul la respectarea bunurilor lor.

Referitor la cererea

reclamanților de obligare la plata daunelor cominatorii, prima instanță a respins-o,

întrucât dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 prevăd o procedură

specială de sancționare a autorităților în cazul în care acestea nu execută

hotărâri definitive și irevocabile, procedură care este subsecventă actualei

etape judiciare.

II. Instanța de

recurs

Împotriva sentinței

nr. 450 din 19 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, care a criticat-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, invocând în drept dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

A susținut recurenta că sunt

străine pricinii considerentele reținute de instanța de fond cu privire la speța

dedusă judecății, întrucât în cauză recurenta nu a solicitat Primăriei Municipiului

Craiova justificarea propunerii acordării de despăgubiri pentru terenul de 350

mp, așa cum în mod greșit a reținut Curtea de Apel Craiova, în cauză

nefăcându-se nici un fel de solicitare în acest sens.

Recurenta a arătat că nu au fost

examinate apărările sale, prima instanță ajungând în mod greșit la concluzia că

au fost încălcate dispozițiile privind respectarea unui termen rezonabil de

soluționare a cauzei.

S-a învederat că Legea nr.

247/2005 – Titlul VII prevede o procedură specială de acordare a despăgubirilor,

în mai multe etape, în cazul intimaților – reclamanți fiind parcursă numai etapa

transmiterii și înregistrării dosarului privind Dispoziția nr. 4578 din 19

martie 2003 a Primăriei municipiului Craiova, care a fost transmis Secretariatului

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și înregistrat sub nr. 19089

din 05 octombrie 2010.

Recurenta a susținut că

parcurgerea următoarele etape prevăzute de actul normativ menționat anterior,

respectiv etapa analizării dosarelor, etapa evaluării și cea a emiterii

deciziei reprezentând titlul de despăgubire și a valorificării acestuia în

condițiile pct. 26 din O.U.G. nr. 81/2007, este condiționată de respectarea

ordinii de înregistrare a dosarelor, așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815

din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor.

Recurenta a concluzionat

că în cazul intimaților – reclamanți în mod eronat s-a constatat încălcarea

termenului rezonabil de soluționare a dosarului de despăgubiri, deoarece dosarul

de despăgubire nu era trimis la data promovării acțiunii, iar nesoluționarea dosarelor

de despăgubiri cu respectarea criteriului obiectiv al înregistrării acestora ar

însemna o încălcare a principiului egalității în drepturi a persoanelor aflate

într-o situație juridică similară.

Recurenta a concluzionat că nu

putea fi obligată la emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire , fără a

fi parcurse celelalte etape administrative prevăzute în Titlul VII al Legii nr.

247/2005, procedurile fiind complexe și depinzând de entități diferite, cum sunt

acelea ale evaluatorilor.

S-a solicitat admiterea recursului

și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii intimaților –

reclamanți.

2.Considerentele Înaltei Curți

asupra recursului

Analizând sentința criticată,

prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului,

precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Prima instanță a

admis în parte acțiunea intimatului - reclamant, obligând pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizie reprezentând titlul

de despăgubiri pentru imobilul situat în Craiova, notificat sub nr. 266/N/2001,

reținând că în cauză s-a depășit termenul rezonabil de desfășurare al

procedurilor administrative în urma cărora intimații – reclamanți să fie

despăgubiți pentru imobilul preluat abuziv de stat .

Este adevărat că intimații –

reclamanți au notificat în baza Legii nr. 10/2001 autorității competente cererea

de acordare a măsurilor reparatorii pentru acest imobil, însă abia prin Dispoziția

primarului Municipiului Craiova nr. 31302 din 27 februarie 2008 s-a propus

acordarea de despăgubiri, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Acțiunea intimaților – reclamanți

privind obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea

deciziei privind titlu de despăgubiri pentru acest imobil, a fost înregistrată la Curtea de Apel Craiova la data de 9 august 2010, înainte ca dosarul privind Dispoziția primarului

municipiului Craiova nr. 31302/2008 să ajungă la această instituție, dosarul

fiind înregistrat ulterior la Secretariatul Comisiei Centrale, sub nr. 19089 din 5 octombrie 2010.

În aceste condiții, care nu au

fost deloc analizate de prima instanță, nu se putea reține un refuz

nejustificat al recurentei – pârâte de a soluționa cererea intimaților -

reclamanți, de emitere a deciziei privind titlul de despăgubiri, deoarece, pe

de o parte , în lipsa dosarului și a documentației nu putea fi declanșată

procedura de acordare a despăgubirilor prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005,

iar pe de altă parte, această procedură presupune parcurgerea etapelor obligatorii

reglementate în cuprinsul Titlului VII, care se face în ordinea de înregistrare

a dosarelor, potrivit Deciziei Comisiei Centrale nr. 2815 din 16 septembrie 2008,

acesta reprezentând un criteriu obiectiv și rezonabil de soluționare a dosarelor

de despăgubiri.

Astfel fiind, în temeiul dispozițiilor

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul

pârâtei și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va respinge și

capătul de cerere din acțiune privind obligarea pârâtei la emiterea Deciziei reprezentând

titlul de despăgubire, urmând a se menține celelalte dispoziții ale sentinței

atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

împotriva sentinței nr. 450 din 19 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în

sensul că respinge și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea Deciziei

reprezentând titlu de despăgubiri.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 iunie 2011.