ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1246/2011

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința comercială nr. 2585 din 16

decembrie 2009 a Tribunalului Comercial Mureș, al cărui dispozitiv a fost

completat conform Sentinței comerciale nr. 570 din 18 februarie 2010 a

aceleiași instanțe, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta S.I.F.T. SA

Brașov împotriva pârâtei S.C. „S.” S.A. Tg. Mureș și, în consecință, a fost

obligată pârâta la plata sumei de 168.549 RON cu titlu de dividende neachitate,

aferente anului 2007.

De asemenea, a fost

obligată pârâta la plata dobânzii legale calculată la suma de bază și după data

de 16 decembrie 2009, în continuare, până la plata efectivă.

A fost obligată

pârâta la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de taxa judiciară de

timbru și timbru judiciar în cuantum de 5.112,08 RON.

În considerentele

sentinței pronunțate s-a reținut de către prima instanță, așa cum rezultă din

bilanțul prescurtat înregistrat la D.G.F.P. Mureș că pârâta înregistra la

finalul anului 2007 un profit de 631.744 RON, sumă ce coincide cu suma aprobată

cu acest titlu în situația financiară aferentă anului 2007 prin Hotărârea

adoptată la 6 iunie 2008.

Astfel, în procesul

verbal al acestei hotărâri adoptate, s-a arătat că AGA aprobă situațiile

financiare pe anul 2007 și, ca urmare a propunerii acționarului majoritar, S.C.

„T.T.” S.R.L., administratorii societății au procedat la întocmirea contului de

profit și pierderi al exercițiului 2007, suma de 631.744 RON urmând a fi

repartizată pentru plata de dividende către acționarii societății. S-a mai

reținut în procesul verbal că chiar dacă acest profit este de natură

extraordinară, sumele existând doar scriptic, propunerea acționarului majoritar

este generată de obligațiile contractuale de privatizare a societății pârâte,

asumate de aceasta.

Hotărârea adoptată de

AGA este clară și fără echivoc conform dispozițiilor art. 67 din Legea nr. 31/1990

republicată, cu atât mai mult cu cât chiar propunerea acționarului majoritar,

ce a și fost votată în consecință, era în sensul distribuirii dividendelor.

Prin Decizia nr. 41/A

din 31 mai 2010, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios

administrative și fiscal, a respins ca nefondat apelul pârâtei SC S. SA Târgu

Mureș.

În motivarea acestei

soluții, instanța de apel a reținut în considerente că:

La ședința AGOA din 6

iunie 2008, potrivit Procesului verbal nr. 34, se propune de unul dintre

acționari ca profitul aferent anului 2007 să fie repartizat acționarilor,

propunere ce a fost și aprobată în unanimitate de acționarii prezenți în

cvorumul cerut de lege și din această perspectivă, sunt îndeplinite pe deplin

condițiile prevăzute de Legea nr. 31/1990 republicată, în sensul în care cota

parte din profit ce se plătește fiecărui asociat constituie dividend, iar

aceste cote părți se distribuie acționarilor proporțional cu cota de

participare la structura acționariatului.

S-a mai reținut că

efecte juridice depline are voința exprimată de AGOA din 6 iunie 2008 în ce

privește repartizarea profitului, nu și propunerile făcute de comisia de

cenzori la data de 18 martie 2008, ceea ce trebuie executat de către conducerea

executivă a pârâtei este voința exprimată la data de 6 iunie 2008 și nu o

simplă propunere ce nu a fost agreată de AGOA din 6 iunie 2008.

Rațiunea instanței de

fond s-a apreciat ca fiind corectă în ce privește Hotărârea AGOA din 6 iunie

2008, și anume că atât timp cât această hotărâre, în ce privește repartizarea

profitului, nu a fost atacată nici măcar de administratorii pârâtei, ea este

executorie mai ales pentru aceștia din urmă și trebuie să se supună ei.

S-a constatat că

legiuitorul a prevăzut că dacă nu se achită aceste dividende în termenul

specificat, ele se datorează în continuare și, în plus, fără nicio

notificare/punere în întârziere, de la expirarea termenului de 60 de zile

evident că obligația îi incumbă apelantei pârâte, iar corelat cu dispozițiile art.

43 C. com., corect reținute de prima instanță, curg și dobânzi aferente sumei

datorate cu titlu de dividende pentru anul 2007.

Împotriva deciziei

curții de apel a declarat recurs pârâta SC S. SA, întemeindu-se pe dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, desființarea

în totalitate a hotărârii atacate, admiterea apelului și desființarea în

totalitate a sentinței tribunalului și respingerea cererii de chemare în

judecată ca nefondată și neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea

recursului său, pârâta susține, în esență, următoarele:

Hotărârea Adunării

Generale a Acționarilor din data de 6 iunie 2008 este nelegală din două puncte

de vedere, în primul rând pentru că această hotărâre contravine prevederilor

imperative ale art. 69 din Legea nr. 31/1990 coroborat cu prevederile art. 29

din Legea nr. 82/1991 care prevăd repartizarea profitului pentru acoperirea

pierderilor avute de societate în anii anteriori, dar și prevederilor art. 127

din Legea nr. 31/1990, care prevăd că orice acționar care are un interes într-o

problemă inclusă pe ordinea de zi trebuie să se abțină de la vot, iar dacă

votul acționarului era considerat ca și abținere, celelalte voturi exprimate în

adunarea generală au fost împotriva aprobării repartizării profitului pentru

plata dividendelor iar în consecință, propunerea nu ar fi întrunit numărul de

voturi necesare pentru aprobarea propunerii de plata a dividendelor.

Deși cele două

instanțe au reținut că Legea 31/1990 prevede că acționarilor li se cuvin

dividende în cota stabilită de lege, aceleași instanțe neglijează prevederile art.

67 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 care prevăd că dividendele se achită doar

din profitul real și nu din profit neexistent așa cum s-a întâmplat în cauza de

față. Mai mult decât atât, art. 272 din Legea 31/1990 pedepsește penal fapta de

distribuire de dividende din profit fictiv, ori în speță, profitul realizat de

către pârâtă practic este un profit fictiv, acesta nu exista în materialitatea

sa decât pe hârtie.

De asemenea, s-a

reținut greșit că Hotărârea AGOA este executorie, deoarece Legea nr. 297/2004

stabilește foarte clar că Hotărârile AGA devin executorii de la data publicării

în M. Of. al României, ori Hotărârea AGA din 6 iunie 2008 nu a fost publicată

în M. Of., astfel că această hotărâre nu putea fi pusă în aplicare și recurenta

nu putea fi obligată la plata dividendelor către reclamantă.

Recursul nu este

fondat.

Din examinarea

criticilor exprimate în recurs, în raport de actele dosarului și de

dispozițiile legale incidente în speță, se constată următoarele:

Cu referire la

dispozițiile art. 127 din Legea nr. 31/1990, recurenta, în primul motiv de recurs,

susține faptul că acționarul majoritar al societății ar fi avut la data

adoptării Hotărârii AGA de repartizare a profitului un interes contrar celui al

societății și că trebuia să se abțină de la deliberările privind acea

operațiune, iar dacă s-ar fi abținut nu s-ar fi întrunit numărul de voturi

necesare pentru aprobarea propunerii de plată a dividendelor.

Se constată însă că

recurenta pârâtă nu a dovedit care ar fi interesul contrar și chiar în ipoteza

în care s-ar considera că acționarul majoritar ar fi avut o obligație de

abținere, tot ar fi fost îndeplinite condițiile de cvorum.

Pe de altă parte,

intimata reclamantă, care a votat pentru distribuirea de dividende a

profitului, deținea 26,67% din acțiuni, iar acreditarea ideii că votul dat de

un acționar pentru distribuirea sub formă de dividende a profitului ar fi

contrar interesului societății înfrânge însuși scopul asocierii într-o

societate comercială și anume, obținerea profitului și distribuirea de

dividende.

În cel de-al doilea

motiv de recurs recurenta pârâtă afirmă că instanțele care s-au pronunțat în

cauză nu au avut în vedere dispozițiile art. 67 alin. (3) din Legea nr. 31/1990

în conformitate cu care dividendele se achită doar din profitul real și nu

dintr-un profit inexistent, așa cum este situația în cazul de față, or,

condiția impusă de lege potrivit textului legal invocat, pentru aprobarea distribuirii

dividendelor este determinarea legală a profitului, ceea ce în speță s-a

realizat.

În fine, susținerea

recurentei pârâte, în sensul că instanța de apel a reținut greșit că hotărârea

AGOA este executorie, nu poate fi primită atât timp cât această hotărâre nu a

fost atacată nici chiar de administratorii intimatei pârâte, a produs efecte în

circuitul civil și nu există o hotărâre irevocabilă de anulare a acesteia, care

potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (10) din Legea nr. 31/1990, ar deveni

opozabilă tuturor acționarilor doar de la data publicării în M. Of.

În consecință, având în

vedere cele mai sus arătate, se reține că recurenta pârâtă nu a formulat niciun

motiv de recurs întemeiat, care, în condițiile expres și limitativ prevăzute de

de dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., să conducă la casarea sau

modificarea deciziei curții de apel, așa încât aceasta va fi menținută ca fiind

legală și se va respinge recursul declarat în cauză de pârâta SC S. SA Târgu

Jiu, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta SC S. SA Târgu Mureș împotriva Deciziei nr. 41/A

din 31 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și

de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 martie 2011.