ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1246/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința comercială nr. 2585 din 16 decembrie 2009 a Tribunalului Comercial Mureș, al cărui dispozitiv a fost completat conform Sentinței comerciale nr. 570 din 18 februarie 2010 a aceleiași instanțe, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta S.I.F.T. SA Brașov împotriva pârâtei S.C. „S.” S.A. Tg. Mureș și, în consecință, a fost obligată pârâta la plata sumei de 168.549 RON cu titlu de dividende neachitate, aferente anului 2007. De asemenea, a fost obligată pârâta la plata dobânzii legale calculată la suma de bază și după data de 16 decembrie 2009, în continuare, până la plata efectivă. A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de taxa judiciară de timbru și timbru judiciar în cuantum de 5.112,08 RON.

În considerentele sentinței pronunțate s-a reținut de către prima instanță, așa cum rezultă din bilanțul prescurtat înregistrat la D.G.F.P. Mureș că pârâta înregistra la finalul anului 2007 un profit de 631.744 RON, sumă ce coincide cu suma aprobată cu acest titlu în situația financiară aferentă anului 2007 prin Hotărârea adoptată la 6 iunie 2008. Astfel, în procesul verbal al acestei hotărâri adoptate, s-a arătat că AGA aprobă situațiile financiare pe anul 2007 și, ca urmare a propunerii acționarului majoritar, S.C. „T.T.” S.R.L., administratorii societății au procedat la întocmirea contului de profit și pierderi al exercițiului 2007, suma de 631.744 RON urmând a fi repartizată pentru plata de dividende către acționarii societății.

S-a mai reținut în procesul verbal că chiar dacă acest profit este de natură extraordinară, sumele existând doar scriptic, propunerea acționarului majoritar este generată de obligațiile contractuale de privatizare a societății pârâte, asumate de aceasta. Hotărârea adoptată de AGA este clară și fără echivoc conform dispozițiilor art. 67 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu atât mai mult cu cât chiar propunerea acționarului majoritar, ce a și fost votată în consecință, era în sensul distribuirii dividendelor. Prin Decizia nr. 41/A din 31 mai 2010, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrative și fiscal, a respins ca nefondat apelul pârâtei SC S. SA Târgu Mureș.

În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut în considerente că: La ședința AGOA din 6 iunie 2008, potrivit Procesului verbal nr. 34, se propune de unul dintre acționari ca profitul aferent anului 2007 să fie repartizat acționarilor, propunere ce a fost și aprobată în unanimitate de acționarii prezenți în cvorumul cerut de lege și din această perspectivă, sunt îndeplinite pe deplin condițiile prevăzute de Legea nr. 31/1990 republicată, în sensul în care cota parte din profit ce se plătește fiecărui asociat constituie dividend, iar aceste cote părți se distribuie acționarilor proporțional cu cota de participare la structura acționariatului.

S-a mai reținut că efecte juridice depline are voința exprimată de AGOA din 6 iunie 2008 în ce privește repartizarea profitului, nu și propunerile făcute de comisia de cenzori la data de 18 martie 2008, ceea ce trebuie executat de către conducerea executivă a pârâtei este voința exprimată la data de 6 iunie 2008 și nu o simplă propunere ce nu a fost agreată de AGOA din 6 iunie 2008. Rațiunea instanței de fond s-a apreciat ca fiind corectă în ce privește Hotărârea AGOA din 6 iunie 2008, și anume că atât timp cât această hotărâre, în ce privește repartizarea profitului, nu a fost atacată nici măcar de administratorii pârâtei, ea este executorie mai ales pentru aceștia din urmă și trebuie să se supună ei.

S-a constatat că legiuitorul a prevăzut că dacă nu se achită aceste dividende în termenul specificat, ele se datorează în continuare și, în plus, fără nicio notificare/punere în întârziere, de la expirarea termenului de 60 de zile evident că obligația îi incumbă apelantei pârâte, iar corelat cu dispozițiile art. 43 C. com., corect reținute de prima instanță, curg și dobânzi aferente sumei datorate cu titlu de dividende pentru anul 2007. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs pârâta SC S. SA, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, desființarea în totalitate a hotărârii atacate, admiterea apelului și desființarea în totalitate a sentinței tribunalului și respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată și neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului său, pârâta susține, în esență, următoarele: Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor din data de 6 iunie 2008 este nelegală din două puncte de vedere, în primul rând pentru că această hotărâre contravine prevederilor imperative ale art. 69 din Legea nr. 31/1990 coroborat cu prevederile art. 29 din Legea nr. 82/1991 care prevăd repartizarea profitului pentru acoperirea pierderilor avute de societate în anii anteriori, dar și prevederilor art. 127 din Legea nr. 31/1990, care prevăd că orice acționar care are un interes într-o problemă inclusă pe ordinea de zi trebuie să se abțină de la vot, iar dacă votul acționarului era considerat ca și abținere, celelalte voturi exprimate în adunarea generală au fost împotriva aprobării repartizării profitului pentru plata dividendelor iar în consecință, propunerea nu ar fi întrunit numărul de voturi necesare pentru aprobarea propunerii de plata a dividendelor.

Deși cele două instanțe au reținut că Legea 31/1990 prevede că acționarilor li se cuvin dividende în cota stabilită de lege, aceleași instanțe neglijează prevederile art. 67 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 care prevăd că dividendele se achită doar din profitul real și nu din profit neexistent așa cum s-a întâmplat în cauza de față. Mai mult decât atât, art. 272 din Legea 31/1990 pedepsește penal fapta de distribuire de dividende din profit fictiv, ori în speță, profitul realizat de către pârâtă practic este un profit fictiv, acesta nu exista în materialitatea sa decât pe hârtie. De asemenea, s-a reținut greșit că Hotărârea AGOA este executorie, deoarece Legea nr. 297/2004 stabilește foarte clar că Hotărârile AGA devin executorii de la data publicării în M. Of.

al României, ori Hotărârea AGA din 6 iunie 2008 nu a fost publicată în M. Of., astfel că această hotărâre nu putea fi pusă în aplicare și recurenta nu putea fi obligată la plata dividendelor către reclamantă. Recursul nu este fondat. Din examinarea criticilor exprimate în recurs, în raport de actele dosarului și de dispozițiile legale incidente în speță, se constată următoarele: Cu referire la dispozițiile art. 127 din Legea nr. 31/1990, recurenta, în primul motiv de recurs, susține faptul că acționarul majoritar al societății ar fi avut la data adoptării Hotărârii AGA de repartizare a profitului un interes contrar celui al societății și că trebuia să se abțină de la deliberările privind acea operațiune, iar dacă s-ar fi abținut nu s-ar fi întrunit numărul de voturi necesare pentru aprobarea propunerii de plată a dividendelor.

Se constată însă că recurenta pârâtă nu a dovedit care ar fi interesul contrar și chiar în ipoteza în care s-ar considera că acționarul majoritar ar fi avut o obligație de abținere, tot ar fi fost îndeplinite condițiile de cvorum. Pe de altă parte, intimata reclamantă, care a votat pentru distribuirea de dividende a profitului, deținea 26,67% din acțiuni, iar acreditarea ideii că votul dat de un acționar pentru distribuirea sub formă de dividende a profitului ar fi contrar interesului societății înfrânge însuși scopul asocierii într-o societate comercială și anume, obținerea profitului și distribuirea de dividende.

În cel de-al doilea motiv de recurs recurenta pârâtă afirmă că instanțele care s-au pronunțat în cauză nu au avut în vedere dispozițiile art. 67 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 în conformitate cu care dividendele se achită doar din profitul real și nu dintr-un profit inexistent, așa cum este situația în cazul de față, or, condiția impusă de lege potrivit textului legal invocat, pentru aprobarea distribuirii dividendelor este determinarea legală a profitului, ceea ce în speță s-a realizat. În fine, susținerea recurentei pârâte, în sensul că instanța de apel a reținut greșit că hotărârea AGOA este executorie, nu poate fi primită atât timp cât această hotărâre nu a fost atacată nici chiar de administratorii intimatei pârâte, a produs efecte în circuitul civil și nu există o hotărâre irevocabilă de anulare a acesteia, care potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (10) din Legea nr. 31/1990, ar deveni opozabilă tuturor acționarilor doar de la data publicării în M. Of.

În consecință, având în vedere cele mai sus arătate, se reține că recurenta pârâtă nu a formulat niciun motiv de recurs întemeiat, care, în condițiile expres și limitativ prevăzute de de dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., să conducă la casarea sau modificarea deciziei curții de apel, așa încât aceasta va fi menținută ca fiind legală și se va respinge recursul declarat în cauză de pârâta SC S. SA Târgu Jiu, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC S. SA Târgu Mureș împotriva Deciziei nr. 41/A din 31 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2011.