ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2420/2003

Ședința publică de la 18 aprilie 2003 S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta „BI.LTD.”Nicosia Cipru împotriva deciziei nr.471/A din 19 noiembrie 2001 a Curții de Apel Tg. Mureș. La apelul nominal s-au prezentat recurenta prin avocat C. G. și intimata pârâtă S.C. „A.”SA Târgu Mureș prin consilier juridic B. A.. Procedura legal îndeplinită. Reprezentantul recurentei pune concluzii de admitere a recursului, modificarea deciziei atacate și în fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru în apel și recurs (fără onorariu avocațial). Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului, conform concluziilor scrise. CURTEA, Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta „B.

I. L.T.D”, a chemat în judecată pe pârâta S.C.” A.” SA, solicitând plata sumei de 381.837.416,91 lei, reprezentând dividende neachitate pentru anul 1997, întrucât bilanțul contabil a stabilit distribuirea dividendelor către acționari iar societatea comercială nu și-a îndeplinit obligația. Prin sentința nr.1288 din 5 octombrie 2000, pronunțată de Tribunalul Mureș a fost respinsă acțiunea considerându-se că plata datorată cu titlu de dividende, a fost achitată integral de către pârâtă, iar reactualizarea sumei nu este întemeiată, întrucât nici legea, nici AGA nu au stabilit data scadentă. Curtea de Apel Mureș, soluționând apelurile declarate de părți, prin decizia nr.471/A din 19 noiembrie 2001, a respins cererile, reținând în ce privește apelul reclamantei, indicarea greșită a temeiului de drept, răspunderea fiind contractuală dar și dispozițiile AGA prin care dividendele se vor plăti în funcție de lichiditățile create.

În privința apelului pârâtei, sesizarea instanței a fost caracterizată drept punere în întârziere, cu efectul obligării părții ce cade în pretenții și la plata cheltuielilor de judecată. Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamanta a declarat recurs la data de 21 decembrie 2001, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă. Astfel, recurenta susține că nefondat a fost respinsă cererea de reactualizare a creanței, temeiul juridic care îndreptățește la repararea pierderii suferite fiind 1084 Cod civil; mai susține că nefondate sunt referirile instanței, la răspunderea civilă delictuală și la nemotivarea în termen a apelului. Recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce se vor expune.

Dispozițiile art.111 din Legea 31/1990, stabilesc obligația AGA de a discuta, aproba sau modifica bilanțul contabil și de a fisca dividendul. Potrivit art.67 din același act normativ, acționarii au dreptul de a participa la beneficiile societății comerciale, în raport cu aportul fiecăruia la capitalul social sau convenția lor. Adunarea Generală a acționarilor a hotărât pentru exercițiul financiar al anului 1997 distribuirea dividendelor în valoare de 20.714 lei pe acțiune, iar în lipsa stipulației exprese, data scadentă este data la care hotărârea AGA devine executorie. Modalitățile actului juridic sunt împrejurări care influențează efectele, pe care elemente cuprinse în act, le produce sau trebuie să le producă.

Dacă realizarea sau nerealizarea depinde exclusiv de voința unei singure părți, actul este încheiat sub condiție pur potestativă. Însă condiția pur potestativă suspensivă din partea debitorului ,este nulă, întrucât consimțământul nu este dat cu intenția de a produce efecte juridice. Art.1010 Cod civil prevede că obligația este nulă când s-a contractat sub condiție potestativă din partea celui care se obligă. De aceea nu se poate susține că pretențiile reclamantei nu sunt întemeiate. Indiferent de natura contractuală sau delictuală a obligației, creditorul are dreptul a dobândi îndeplinirea exactă a acesteia, în caz contrar având dreptul la dezdăunări; iar acestea, potrivit dovezilor administrate (fila 11 a dosarului de fond), sunt în cuantum de 166.596.482 lei.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat împotriva deciziei 471/A din 19 noiembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, pe care modificând-o, va admite apelul, va schimba în parte sentința nr.1288 din 5 octombrie 2000 a Tribunalului Mureș în sensul că va admite acțiunea și va obliga pe pârâtă la 166.596.482 lei daune interese. În considerarea dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, pârâta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, în funcție de culpa sa procesuală, în sumă de 20.717.712 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul formulat de reclamanta „B.I.L.T.D.”Nicosia Cipru împotriva deciziei nr.471/A din 19 noiembrie 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș, pe care o modifică, în sensul că admite apelul formulat de aceeași parte împotriva sentinței civile nr.1288 din 5 octombrie 2000 a Tribunalului Mureș, pe care o schimbă în parte, și obligă pârâta S.C. „A.” SA Târgu Mureș la plata sumei de 166.596.482 lei daune reprezentând procent de inflație, cu cheltuieli de judecată fond, apel, recurs, în sumă de 20.717.712 lei. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2003.