ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2420/2003

Ședința publică de la 18 aprilie

2003

S-a luat în examinare recursul declarat de

reclamanta „BI.LTD.”Nicosia Cipru împotriva deciziei nr.471/A din 19 noiembrie

2001 a Curții de Apel Tg. Mureș.

La apelul nominal s-au prezentat recurenta prin

avocat C. G. și intimata pârâtă S.C. „A.”SA Târgu Mureș prin

consilier juridic B. A..

Procedura legal îndeplinită.

Reprezentantul recurentei pune concluzii de admitere

a recursului, modificarea deciziei atacate și în fond, admiterea

acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de

judecată reprezentând taxa de timbru în apel și recurs

(fără onorariu avocațial).

Reprezentantul intimatei solicită respingerea

recursului, conform concluziilor scrise.

CURTEA,

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta „B. I. L.T.D”, a chemat în judecată

pe pârâta S.C.” A.” SA, solicitând plata sumei de 381.837.416,91 lei,

reprezentând dividende neachitate pentru anul 1997, întrucât bilanțul

contabil a stabilit distribuirea dividendelor către acționari iar

societatea comercială nu și-a îndeplinit obligația.

Prin sentința nr.1288 din 5 octombrie 2000, pronunțată

de Tribunalul Mureș a fost respinsă acțiunea considerându-se

că plata datorată cu titlu de dividende, a fost achitată

integral de către pârâtă, iar reactualizarea sumei nu este

întemeiată, întrucât nici legea, nici AGA nu au stabilit data scadentă.

Curtea de Apel Mureș, soluționând

apelurile declarate de părți, prin decizia nr.471/A din 19 noiembrie

2001, a respins cererile, reținând în ce privește apelul reclamantei,

indicarea greșită a temeiului de drept, răspunderea fiind

contractuală dar și dispozițiile AGA prin care dividendele se

vor plăti în funcție de lichiditățile create. În

privința apelului pârâtei, sesizarea instanței a fost

caracterizată drept punere în întârziere, cu efectul obligării părții

ce cade în pretenții și la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva deciziei astfel pronunțate,

reclamanta a declarat recurs la data de 21 decembrie 2001, întemeiat pe

dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.

Astfel, recurenta susține că nefondat a

fost respinsă cererea de reactualizare a creanței, temeiul juridic

care îndreptățește la repararea pierderii suferite fiind 1084

Cod civil; mai susține că nefondate sunt referirile instanței,

la răspunderea civilă delictuală și la nemotivarea în

termen a apelului.

Recursul este fondat și va fi admis pentru

considerentele ce se vor expune.

Dispozițiile art.111 din Legea 31/1990,

stabilesc obligația AGA de a discuta, aproba sau modifica bilanțul

contabil și de a fisca dividendul.

Potrivit art.67 din același act normativ,

acționarii au dreptul de a participa la beneficiile societății

comerciale, în raport cu aportul fiecăruia la capitalul social sau

convenția lor.

Adunarea Generală a acționarilor a

hotărât pentru exercițiul financiar al anului 1997 distribuirea

dividendelor în valoare de 20.714 lei pe acțiune, iar în lipsa

stipulației exprese, data scadentă este data la care hotărârea

AGA devine executorie.

Modalitățile actului juridic sunt

împrejurări care influențează efectele, pe care elemente

cuprinse în act, le produce sau trebuie să le producă. Dacă

realizarea sau nerealizarea depinde exclusiv de voința unei singure

părți, actul este încheiat sub condiție pur potestativă.

Însă condiția pur potestativă suspensivă din partea

debitorului ,este nulă, întrucât consimțământul nu este dat cu

intenția de a produce efecte juridice. Art.1010 Cod civil prevede că

obligația este nulă când s-a contractat sub condiție

potestativă din partea celui care se obligă.

De aceea nu se poate susține că

pretențiile reclamantei nu sunt întemeiate.

Indiferent de natura contractuală sau

delictuală a obligației, creditorul are dreptul a dobândi

îndeplinirea exactă a acesteia, în caz contrar având dreptul la

dezdăunări; iar acestea, potrivit dovezilor administrate (fila 11 a

dosarului de fond), sunt în cuantum de 166.596.482 lei.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor

art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat

împotriva deciziei 471/A din 19 noiembrie 2001 pronunțată de Curtea

de Apel Târgu Mureș, pe care modificând-o, va admite apelul, va schimba în

parte sentința nr.1288 din 5 octombrie 2000 a Tribunalului Mureș în

sensul că va admite acțiunea și va obliga pe pârâtă la

166.596.482 lei daune interese.

În considerarea dispozițiilor art.274 Cod

procedură civilă, pârâta va fi obligată la plata cheltuielilor

de judecată, în funcție de culpa sa procesuală, în sumă de

20.717.712 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de reclamanta

„B.I.L.T.D.”Nicosia Cipru împotriva deciziei nr.471/A din 19 noiembrie 2001 a

Curții de Apel Târgu Mureș, pe care o modifică, în sensul

că admite apelul formulat de aceeași parte împotriva sentinței

civile nr.1288 din 5 octombrie 2000 a Tribunalului Mureș, pe care o

schimbă în parte, și obligă pârâta S.C. „A.” SA Târgu Mureș

la plata sumei de 166.596.482 lei daune reprezentând procent de inflație,

cu cheltuieli de judecată fond, apel, recurs, în sumă de 20.717.712

lei.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 18 aprilie 2003.