ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 28/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 19 decembrie 2006,

reclamanta B.E. a solicitat anularea deciziei nr. 728 din 25 mai 2006 emisă de pârâta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și obligarea pârâtei să emită

o nouă decizie de restituire în natură a cotei de 29,7% din imobilul situat în Municipiul

Cluj-Napoca, strada Decebal, înscris în CF vechi nr. AA Cluj nr. top. XX, transcris

în CF nr. BB Cluj nr. top. YY, reprezentând teren în suprafață de 254,23 m.p.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că prin decizia contestată i s-au acordat despăgubiri în condițiile

Titlului VII din Legea nr. 247/2005, prin convertirea titlurilor de valoare nominală

pentru cota de 29,7% din imobilul preluat abuziv de către stat, deși imobilul poate

fi restituit în natură, având destinația de parc auto.

Pârâta Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat cerere de chemare în garanție a Serviciului

Român de Informații, în calitate de entitate care a soluționat notificarea reclamantei

în procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, precum și cerere de arătare a titularului

dreptului, cu motivarea că, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, are

calitate procesuală în litigiul referitor la dreptul de proprietate, conform

art. 12 alin. (4) din Legea nr. 213/1998 și art. 3 alin. (1) pct. 56 din H.G.

nr. 208/2005.

Curtea de Apel Cluj,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă

nr. 215 din 18 aprilie 2007, prin care a respins ca nefondate atât acțiunea reclamantei,

cât și cererile pârâtei pentru chemarea în garanție și arătarea titularului dreptului.

Hotărând astfel, instanța

de fond a reținut că prin dispoziția nr. 39/2004 emisă de Serviciul Român de Informații

i-au fost acordate reclamantei despăgubiri în echivalent în cuantum de 290.336.770

ROL, reprezentând contravaloarea cotei de 29,70% din terenul situat în Municipiul

Cluj-Napoca, strada Decebal, iar prin decizia contestată în cauză, s-a procedat

la convertirea în titlu de plată a titlurilor de valoare nominală nevalorificate

până la intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005.

Instanța de fond a considerat

că în procedura prevăzută de art. 29 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru

convertirea titlurilor de valoare nominală în titluri de despăgubiri, nu include

verificarea legalității deciziei prin care a fost respinsă cererea de restituire

în natură a imobilului. În acest sens, s-a arătat că prevederea legală are caracter

imperativ și comisia pârâtă nu are un drept de opțiune între a converti titlurile

de valoare nominală și a verifica legalitatea actului de respingere a cererii de

restituire în natură a imobilului.

Cererea de chemare în

garanție a fost respinsă ca fiind rămasă fără obiect, iar cererea de arătare a titularului

dreptului a fost respinsă pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 64-66

C. proc. civ., cu motivarea că nu există un raport juridic între comisia pârâtă

și Ministerul Finanțelor Publice în privința imobilului și cauza nu are ca obiect

o acțiune reală imobiliară.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea hotărârii în baza art. 304

pct. 9 și art. 312 C. proc. civ., în sensul admiterii acțiunii și anulării deciziei

nr. 728 din 25 mai 2006.

Recurenta a susținut că

instanța de fond s-a limitat la analizarea procedurii administrative de convertire

a titlurilor de valoare nominală, cu omisiunea de a face aplicarea dispozițiilor

art. 16 alin. (4) și art. 21 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, potrivit cărora,

secretariatul comisiei intimate trebuia să verifice dacă imobilul în litigiu este

restituibil în natură și în caz afirmativ, să emită decizie pentru restituirea bunului.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele

considerente.

Instanța de fond a constatat

corect legalitatea deciziei nr. 728 din 25 mai 2006 emisă de intimata-pârâtă Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor după parcurgerea tuturor etapelor din

procedura administrativă de convertire a titlurilor de valoare nominală deținute

de către recurenta-reclamantă.

În cadrul acestei proceduri,

prevăzute în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, au fost verificate informațiile din

lista titularilor titlurilor de valoare nominală, dosarul transmis de Serviciul

Român de Informații cu nr. 8972/CC cu privire la situația juridică actuală a imobilului

notificat, stabilindu-se convertirea în titlu de despăgubiri a titlurilor de valoare

nominală deținute de solicitant și nevalorificate.

Recurenta a susținut neîntemeiat

că trebuia verificată legalitatea respingerii cererii de restituire în natură a

imobilului, în condițiile în care nu a contestat în baza Legii nr. 10/2001 decizia

de restituire în echivalent nr. 39 din 27 iulie 2004 emisă de Serviciul Român de

Informații pentru acordarea de despăgubiri în cuantum de 290.336.770 ROL, reprezentând

contravaloarea cotei de 29,70% din imobil și prin cererea înregistrată din 31 octombrie

2005 la secretariatul comisiei intimate a solicitat convertirea titlurilor de valoare

nominală, titlurilor în titluri de despăgubiri, depunând originalul titlurilor nevalorificate.

În consecință, prin necontestarea

în condițiile Legii nr. 10/2001 a deciziei de acordare a despăgubirii emisă anterior

intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 și prin cererea expresă de convertire a

titlurilor de valoare nominală, deținute și nevalorificate, recurenta-reclamantă

și-a exprimat opțiunea pentru despăgubirile prin echivalent pentru cota de 29,70%

din imobilul situat în Cluj-Napoca, strada Decebal.

Decizia emisă în această

situație de comisia intimată este conformă prevederilor Titlului VII din Legea

nr. 247/2005, fiind respectată procedura de acordare a despăgubirilor în baza actelor

administrative definitive la data intrării în vigoare a legii, așa cum este decizia

de restituire în echivalent nr. 39 din 27 iulie 2004 emisă de Serviciul Român de

Informații la notificarea recurentei-reclamante.

Analizând corect atât

situația de fapt, cât și prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, instanța

de fond a constatat în mod judicios că este lipsită de temei legal cererea recurentei-reclamante

de restituire în natură a cotei–părți de 29,70% din imobilul situat în Cluj-Napoca,

strada Decebal și că sunt neîntemeiate motivele invocate în acțiune privind nelegalitatea

deciziei nr. 728 din 25 mai 2006.

Față de considerentele

expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate,

Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de B.E. împotriva sentinței civile nr. 215 din 18 aprilie 2007 a Curții de Apel

Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 ianuarie 2008.