ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.05.2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3198/2012

HOTĂRÂRE
10.05.2012
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3198/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 615 din 26 martie

2008, Tribunalul București a admis acțiunea formulată de reclamanții M.Z.,

T.E., V.F., V.P., V.G., Z.N. și a obligat pe pârâtul G.N.S. să lase

reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul teren situat

în București, str. S.G.A., sector 3, în suprafață de 3.700 mp.

A fost obligat

pârâtul la demolarea și ridicarea construcțiilor edificate pe terenul

proprietatea reclamanților, din București, str. S.G.A., sector 3, precum și la

plata către reclamanți a sumei de 11.945 RON, cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că, prin titlul de proprietate nr. X emis de

Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate eliberat în baza

Hotărârii Comisiei Municipale nr. 890/2002, reclamanților li s-a reconstituit

dreptul de proprietate asupra suprafeței de 4 ha și 88.000 mp, iar prin

procesul-verbal de punere în posesie din data de 17 decembrie 2002 au fost puși

în posesie asupra suprafeței de 0,37 ha situată în București, str. S.G.A.,

sector 3.

Tribunalul a

constatat că, din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de

către expert N.Ș.D., rezultă că terenul revendicat are o suprafață de 3.798,44

mp, se suprapune peste suprafața de teren ocupată de pârât, iar din concluziile

raportului de expertiză întocmit de expert O.C. rezultă că pe această suprafață

de teren există construcții edificate după anul 1990, reprezentate de hale de

producție.

Având în vedere că

pârâtul ocupă suprafața de teren proprietatea reclamanților, că acesta nu a

putut face dovada că folosește terenul în baza unui titlu, tribunalul văzând

dispozițiile art. 480 C. civ., potrivit cu care proprietarul are dreptul a se

bucura și dispune de bunul său în mod exclusiv și absolut, în limitele

determinate de lege, reclamanții neavând posibilitatea de a se bucura de

prerogativele proprietății, a obligat pârâtul să lase reclamanților în deplină

proprietate și liniștită posesie terenul în litigiu.

Totodată, pârâtul a

fost obligat la demolarea și ridicarea construcțiilor edificate pe terenul

proprietatea reclamanților, acesta recunoscând prin întâmpinare că nu a avut

acceptul proprietarilor pentru a edifica halele de producție.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel pârâtul G.N.S.

În cursul judecării

apelului, pârâtul a solicitat suspendarea judecății cauzei până la soluționarea

irevocabilă a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. 4639/301/2008 aflat pe

rolul Judecătoriei sectorului 3 București, ce are ca obiect uzucapiune și

accesiune privind imobilul în litigiu.

Prin încheierea

pronunțată la data de 22 ianuarie 2009 în Dosarul nr. 3731/3/2008, Curtea de

Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, a

dispus suspendarea judecării apelului declarat de pârâtul G.N.S. împotriva

Sentinței civile nr. 615 din 26 martie 2008 a Tribunalului București, până la

soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. 4639/301/2008 aflat pe rolul

Judecătoriei sectorului 3 București, apreciind că sunt îndeplinite cerințele

prevăzute de art. 244 pct. 1 C. proc. civ.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs reclamanții Z.N., V.G., M.Z., V.P., V.F. și T.E.,

indicând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, recurenții au făcut o prezentare a situației de fapt și au

arătat că măsura suspendării cauzei contravine prevederilor Protocolului nr. 1

Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 17 din Carta

Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

Recurenții au invocat

prioritatea reglementărilor internaționale față de prevederile naționale,

potrivit art. 20 alin. (2) din Constituția României, precizând că sunt singurii

care dețin în patrimoniu un „bun” în înțelesul art. 1 din primul Protocol

adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Totodată, recurenții

au arătat că unul din elementele fundamentale ale preeminenței dreptului de

proprietate este principiul securității raporturilor juridice și că au fost

lipsiți de atributele dreptului de proprietate o perioadă lungă de timp, în

condițiile în care intimatul-pârât nu a făcut dovada existenței vreunui titlu

de proprietate.

Au mai susținut

recurenții că promovarea acțiunii de uzucapiune reprezintă un abuz de drept și

are caracter șicanatoriu, fiind de natură să tergiverseze posibilitățile

acestora de valorificare a dreptului de proprietate asupra terenului.

Astfel, recurenții au

apreciat că promovarea acțiunii în baza căreia s-a solicitat suspendarea

trebuie privită prin prisma scopului urmărit de pârât, care este unul ilegal,

ilicit, încalcă ordinea publică, pârâtul urmărind să ocupe terenul în litigiu

fără a avea vreun drept și vreo calitate.

În plus, recurenții

au arătat că nu există identitate între terenul ce face obiectul acțiunii de

uzucapiune, care este situat la nr. poștal X și terenul ce formează obiectul

acțiunii în revendicare, ce se află la nr. poștal Y - Z.

Recursul este nul,

pentru considerentele la care ne vom referi în continuare.

Conform art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de

nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz,

mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se

motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de

recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs sunt prevăzute

limitativ în art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc.

civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu

excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine

publică.

A motiva recursul

înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia

dintre motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă

parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de

judecată al instanței care a pronunțat hotărârea atacată, raportat la motivul

de recurs invocat.

Față de faptul că nu

constituie motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția

pronunțată, instanța de recurs poate examina numai criticile privitoare la

hotărârea atacată care fac posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ.

Or, în speță, nu

numai că recurenții nu s-au conformat exigențelor art. 302

1

alin.

(1) lit. c) C. proc. civ., neindicând, decât formal, motivele de nelegalitate

prevăzute de pct. 8 și 9 ale art. 304 C. proc. civ., pe care își întemeiază

recursul, dar nu au formulat nici critici care să poată fi încadrate, din

oficiu, în vreunul dintre cazurile de casare sau modificare prevăzute de art.

304 C. proc. civ.

Astfel, în cuprinsul

cererii de recurs deduse judecății, nu se regăsesc veritabile critici ale

încheierii pronunțate în apel, care face obiectul recursului și nici nu se

arată în ce constă nelegalitatea acesteia față de textele de lege invocate în

recurs, prin raportare la soluția de suspendare a judecății, în temeiul

dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ., pronunțată în apel.

Modalitatea de

motivare a recursului adoptată de către recurenți constă, practic, într-o

înșiruire de afirmații, care, nefiind structurate din punct de vedere juridic,

sunt imposibil de încadrat în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute

de art. 304 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar în recurs.

Or, condiția legală a

dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate

instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de

art. 304 C. proc. civ.

Față de cele expuse

mai sus, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul recursul

declarat de reclamanți.

Constată nul recursul

declarat de reclamanții Z.N., V.G., M.Z., V.P., V.F. și T.E. împotriva

încheierii din 22 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și familie, pronunțată în Dosarul nr. 3731/3/2008.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 mai 2012.

Procesat de GGC - AS

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2015-03-12
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 712/2015
reclamanți; a obligat pârâtul să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul teren situat în București, str. Sold. Ghetu Anghel, în suprafață de 3.700 m.p., precum și la demolarea și ridicarea construcțiilor edif
ÎCCJ 2012-11-29
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7327/2012
. iar reclamanta a dobândit terenul în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 11 septembrie 1996 emis de Ministerul Industriilor iar acest teren a fost înscris în cartea funciară la data de 7 ianuarie 2000, atribuind
ÎCCJ 2011-06-20
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5294/2011
. 21 din 30 ianuarie 1992 întreprinderii SC P.S. pentru executarea lucrărilor de realizare a investiției „întreprinderea SC P.S." pe terenul situat în București, lucrarea fiind recepționată de reclamantă conform procesului-verbal de predare
ÎCCJ 2012-12-11
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7524/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 10 iulie 2008 pe rolul Tribunalul București, secția a III-a civilă, reclamanții I.V.N., I.E.R., I.A., T.S., T.J., T.A., S.V.V., M.J., T.C., T.S., B.L., B.M.,
ÎCCJ 2013-10-30
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4909/2013
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 4 septembrie 2007, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, reclamanta R.R.V. a chemat în judecată pe pârâții Statul
Sursă