ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6215/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul litigiului. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca sub nr. 24685/211/2012, reclamantul A.R.C. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta U.N.P.I., prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâta să îl declare promovat la examenul de admitere în profesie din data de 24 octombrie 2009 în cadrul căruia acesta a fost discriminat prin neacordarea de către pârâtă a timpului suplimentar solicitat ca urmare a afecțiunilor medicale necontagioase de care suferea în acel moment.

În subsidiar, a solicitat instanței să dispună restabilirea situației anterioare în sensul obligării pârâtei să-i administreze un examen de o oră cuprinzând ultimele 20 de întrebări cuprinse în oricare din grilele aferente examenului de admitere în profesie din data de 24 octombrie 2009 și urmare a cumulării punctajului obținut prin rezolvarea acestor grile să îl declare admis în profesie având statutul de practician de insolvență definitiv, conform regulamentului de admitere din data de 24 octombrie 2009; obligarea pârâtei la plata de daune interese cu titlu de beneficiu nerealizat, la nivelul venitului mediu lunar al practicienilor de insolvență din cadrul U.N.P.I.R. Filiala Cluj, ulterior faptei de discriminare urmare căreia nu a fost admis ca practician în insolvență la examenul de admitere în profesie din data de 24 octombrie 2009 și până la data admiterii acestuia în profesie.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a susținut la data de 24 octombrie 2009 examenul de admitere în profesia de practician în insolvență, la sediul Filialei U.N.P.I.R. Cluj-Napoca, solicitând în prealabil acordarea unui timp suplimentar de ½ față de timpul normal de examinare, datorat unor afecțiuni medicale dovedite cu acte, respectiv tulburări de concentrare, deteriorare cognitivă și slabă capacitate de concentrare a atenției cu rezultate slabe ca viteză. A mai arătat că cererea nu i-a fost soluționată susținând examenul in urma căruia a acumulat 99 puncte din 200 posibile, în timp ce baremul de promovare era de 120 de puncte.

Reclamantul a susținut că respingerea cererii sale este incalificabilă, având în vedere că există o legislație concertată în România și Uniunea Europeană referitoare la actele de combatere a discriminării, cum ar fi Directiva Consiliului 2000/78/CE din data de 24 noiembrie 2000. În drept cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 20 art. 148 din Constituția României, Directiva Consiliului 2000/78/CE, art. 6 lit. d), art. 7 alin. (1), (2), (3) din O.G. nr. 137/2000 modificată, art. 2 lit. g) din HG nr. 1194 din 27 noiembrie 2001, modificată, privind organizarea și funcționarea Consiliului Național de Combaterea Discriminării, Recomandarea REC (2004) 5 adoptată la data de 12 mai 2004 la cea dea 114 sesiune a Comitetului de Miniștri din cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâta U.N.P.I.R. a solicitat, pe cale de excepție, declinarea competenței de soluționare în favoarea Curții de Apel, iar pe fond, respingerea cererii ca neîntemeiată. În susținerea excepției necompetenței materiale s-a invocat caracterul de persoană juridică de utilitate publică a U.N.P.I.R. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1.Prin sentința civilă nr. 5499 din 19 martie 2013 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pronunțată în dosar nr. 24685/211/2012, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj-Napoca, invocată de către pârâtă. A fost declinată competența de soluționare a prezentei cereri, formulate de către reclamantul R.C.A., în contradictoriu cu U.N.P.I., având ca obiect obligație de a face, în favoarea Curții de Apel Cluj.

Cu privire la excepție, Judecătoria Cluj-Napoca a reținut că potrivit art. 46 din O.U.G. nr. 86/2006, privind organizarea activității practicienilor în insolvență, aprobată prin Legea nr. 254/2007 U.N.P.I.R. este „persoană juridică de utilitate publică, autonomă și fără scop lucrativ, iar dispozițiile art. 47 din același act normativ prevăd că „U.N.P.I.R. controlează și supraveghează activitatea practicienilor de insolvență, autoritatea acesteia se întinde pe întregul teritoriul al țării”. S-a reținut de asemenea că statutul de persoană juridică de utilitate publică este confirmat și de art. 1, art. 3 și art. 5 din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență (act publicat în M. Of.

nr. 724/13.10.2011), U.N.P.I.R. fiind o autoritate publică de nivel central, cu acoperire națională, organizând la nivel local propriile filiale. A mai avut in vedere judecătoria că refuzul de soluționare a unei cereri referitoarea la un drept sau un interes legitim este asimilat actelor administrative unilaterale, iar potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin legea organică nu se prevede altfel. 2.2. Prin sentința civilă nr. 308 din data de 14 mai 2013, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale și a fost declinată în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca competența materială de soluționare a acțiunii formulată de către reclamantul R.C.A.

împotriva pârâtei U.N.P.I. din România. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și a fost înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru emiterea regulatorului de competență. Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că acțiunea reclamantului a fost întemeiată pe dispozițiile art. 6 lit. d), art. 7 alin. (1), (2), (3) și art. 27 din O.G. nr. 137/2000, pe dispoziții privind combaterea discriminării cuprinse în Constituția României, Directiva Consiliului 2000/78/CE, pe Recomandarea REC (2004)5 din 12 mai 2004, iar potrivit art. 27 din O.G.

nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare persoana care se consideră discriminată poate formula (în termen de 3 ani de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei), în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. A reținut Curtea de Apel că art. 27 din O.G. nr. 137/2000 specifică expres competența materială de soluționare în favoarea instanței de drept comun, care este, în speță, judecătoria potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., în speță neurmărindu-se cenzurarea vreunui act administrativ emis de o persoană juridică de utilitate publică, sau echivalent al acestuia, ci remedierea unei situații de discriminare.

De asemenea, s-a avut in vedre că in mod greșit s-au reținut de către prima instanță dispozițiile Legii nr. 554/2004, care insă nu au fost invocate de către reclamant. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență 1. Argumente de fapt și de drept relevante Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei. Așa cum s-a arătat anterior, obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ îl reprezintă cererea de chemare in judecată formulată de reclamantul R.C.A. prin care a solicitat obligarea pârâtei U.N.P.I.

să îl declare promovat la examenul de admitere în profesie din data de 24 octombrie 2009 în cadrul căruia ar fi fost discriminat prin neacordarea de către pârâtă a timpului suplimentar solicitat ca urmare a afecțiunilor medicale necontagioase de care suferea în acel moment; în subsidiar, s-a solicitat restabilirea situației anterioare în sensul obligării pârâtei să-i administreze un examen de o oră cuprinzând ultimele 20 de întrebări cuprinse în oricare din grilele aferente examenului de admitere în profesie din data de 24 octombrie 2009 și urmare a cumulării punctajului obținut prin rezolvarea acestor grile să îl declare admis în profesie având statutul de practician de insolvență definitiv, conform regulamentului de admitere din data de 24 octombrie 2009; obligarea pârâtei la plata de daune interese cu titlu de beneficiu nerealizat, la nivelul venitului mediu lunar al practicienilor de insolvență din cadrul U.N.P.I.R.

Filiala Cluj, ulterior faptei de discriminare urmare căreia nu a fost admis ca practician în insolvență la examenul de admitere în profesie din data de 24 octombrie 2009 și până la data admiterii acestuia în profesie. În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 6 lit. d), art. 7 alin. (1), (2), (3) și (27) din O.G. nr. 137/2000, pe dispoziții privind combaterea discriminării cuprinse în Constituția României, Directiva Consiliului 2000/78/CE, pe Recomandarea REC (2004)5 din 12 mai 2004. Din punct de vedere al normei de drept aplicabile, relevanță au dispozițiile art. 27 din O.G. nr. 137/2000 potrivit cărora: Persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.

Înalta Curte constată, in acord cu soluția pronunțată de către Curtea de Apel Cluj, că obiectul acțiunii, atât capătul principal al cererii, cât și cel subsidiar se circumscriu textului de lege expus anterior, text de lege invocat și expres de către reclamant in întemeierea in drept a acțiunii. Potrivit acestor dispoziții, instanța competentă să soluționeze cererea este instanța de drept comun, respectiv judecătoria potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ. Astfel, in raport de competența materială, nu prezintă relevanță calitatea pârâtei de persoană juridică de utilitate publică, care să atragă competența specială a instanței de contencios administrativ.

De asemenea, se reține că reclamantul a stabilit cadrul procesual, sesizând instanța de drept comun, iar prin răspunsul la întâmpinarea formulată de pârâtă in fața Judecătoriei Cluj Napoca, și-a precizat poziția in sensul că a solicitat respingerea cererii de declinare a competenței in favoarea instanței de contencios administrativ. 2. Temeiul legal al regulatorului de competență Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca, secția civilă

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe A.R.C. și U.N.P.I.R. în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2013.