ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4131/2011

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 1319 din 4 martie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat, recursul declarat de P.G. împotriva sentinței civile nr. 2334 din 14 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Totodată, a fost admis recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva aceleiași sentințe și a fost modificată în parte sentința atacată, în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea la plata sumei de 2.690 RON, reprezentând pensia cuvenită reclamantei, pe perioada 4 mai 2009-23 iunie 2009. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut, în esență, următoarele: Din analiza art. 167 2 alin. (1) Legea nr. 19/2000, reiese că legiuitorul a stabilit două ipoteze privind modalitatea de depunere a cererii de pensionare. Astfel, art. 167 2 Legea nr. 19/2000 reglementează situația depunerii cererii de pensionare în perioada eșalonării vârstelor standard de pensionare și a stagiilor de cotizare. În perioada de eșalonare, situație în care se alfa reclamanta la data împlinirii vârstei de pensionare, cererea de pensionare pentru limită de vârstă, pensie anticipată sau pensie anticipată parțială, se depune de către solicitant, în termen de 90 de zile de la data împlinirii condițiilor de pensionare, la casa teritorială de pensii în a cărei rază teritorială se află domiciliul acestuia.

În cauză nu sunt incidente prevederile art. 167 alin. (2) Legea nr. 19/2000, deoarece reclamanta se afla într-o situația atipică, constând în continuarea raporturilor de funcție și după împlinirea condițiilor de pensionare. Reclamanta îndeplinea condițiile de pensionare privind vârsta și stagiul, în perioada de eșalonare, prevăzută de art. 41 alin. (2) Legea nr. 19/2000, teză reglementată de art. 167 2 alin. (1), astfel că aceasta trebuia să depună personal la Casa de pensii, cu atât mai mult cu cât a continuat raportul de funcție, după împlinirea vârstei de pensionare, cu acordul angajatorului. Din probele cauzei rezultă că angajatorul i-a explicat reclamantei cum trebuie să procedeze, însă aceasta nu a acceptat să-și ridice cererea și actele depuse pentru a le prezenta personal la casa de pensii.

Concluzionează instanța de recurs că pârâta-recurentă Agenția Națională de Administrare Fiscală nu datorează reclamantei despăgubiri pentru că refuzul de a depune actele la casa de pensii a fost întemeiat. Împotriva acestei decizii, a formulat contestație în anulare P.G., fondată pe dispozițiile art. 317-318 C. proc. civ., apreciindu-se că instanța de recurs a nesocotit probele administrate și dispozițiile art. 296 C. proc. civ.. Contestația în anulare este inadmisibilă și va fi respinsă. Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, îndreptată împotriva hotărârilor judecătorești irevocabile date cu încălcarea anumitor norme de procedură sau greșite din caza unor inadvertențe de ordin formal.

În speță această cale extraordinară de atac s-a fondat pe dispozițiile art. 317-318 C. proc. civ.. Prin urmare conform art. 318 C. proc. civ. se exercită împotriva hotărârilor instanțelor de recurs când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, ori când instanța respingând recursul sau admițându-l în parte a admis din greșeală să cercetez vreunul din motivele de modificare ori casare. Din motivarea acestei contestații în anulare și din cercetarea deciziei în litigiu, rezultă fără posibilitate de tăgadă că nu sunt întrunite prevederile legale, motivele căii extraordinare de atac fiind comune cu cele ale cererii de recurs care au fost avute în vedere de instanța de recurs. Față de toate aceste considerente Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că această cale extraordinară de atac este inadmisibilă și va fi respinsă în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de P.G. împotriva deciziei nr. 1319 din 4 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2011.