ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2584/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamantul Ț.I. a solicitat în contradictoriu cu U.N.B.R. și Baroul N., anularea în totalitate a deciziilor nr. 256 din 22 septembrie 2007 a U.N.B.R. și nr. 551 din 13 septembrie 2007 a Baroului N., recunoașterea dreptului său de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen și obligarea pârâților la plata daunelor morale și a cheltuielilor de judecată. Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 14/2008 din 28 ianuarie 2008, a respins acțiunea reclamantului ca nefondată.

Pentru a motiva această soluție s-a reținut că reclamantul îndeplinește funcția de comisar principal la Garda Financiară Neamț începând cu data de 1 iulie 1991, fiind absolvent al Facultății de Drept din Universitatea București din anul 1979, iar între anii 1990 - 1 iulie 1991 a fost jurist, iar cererea sa de primire în profesia de avocat cu scutire de examen a fost respinsă prin actele a căror anulare o solicită. S-a invocat faptul că enumerarea prevăzută de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 este limitativă și nu poate fi extinsă la funcții asimilabile ca natură și conținut cu cele precizate de text, iar funcțiile a căror exercitare timp de 10 ani creează vocația solicitantului de a accede în profesia de avocat cu scutire de examen sunt stabilite de lege și nu pot fi echivalate cu alte funcții asemănătoare nici de autoritățile administrative, nici de către instanțele de judecată.

În acest context s-a considerat că este irelevant dacă, potrivit fișei postului și avându-se în vedere absolvirea studiilor superioare juridice, reclamantul a îndeplinit atribuții specifice funcției de consilier juridic pentru că funcția de încadrare a rămas aceeași, cea de comisar principal al gărzii financiare și nu aceea de consilier juridic sau jurisconsult. Tot irelevante au fost apreciate și dispozițiile art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, dispoziții care consideră vechimea în specialitate juridică perioada de activitate în cadrul Gărzii Financiare în funcția de comisar. Invocarea nulității celor două acte contestate a fost respinsă pentru că a fost făcută, pe de o parte, prin concluziile scrise, cu încălcarea art. 132 alin. (1) C. proc.

civ., iar, pe de altă parte, lipsa mențiunilor referitoare la termen și instanța la care actele pot fi contestat nu este sancționată cu nulitatea absolută. Nulitatea relativă nu a fost reținută pentru că reclamantul nu a fost vătămat în acest mod, acesta exercitând acțiunea în termenul legal și la instanța competentă. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Ț.I. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând cauza în fond să-i fie admisă acțiunea așa cum a formulat-o. Este criticată sentința instanței de fond pentru că ar cuprinde motive contradictorii, a schimbat natura și înțelesul lămurit al actului juridic dedus judecății și nu s-a pronunțat asupra unor dovezi administrate sau care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

S-a apreciat că lipsa argumentării pe fond a refuzului și a mențiunilor din cele două decizii atacate referitoare la termenul și instanța la care acestea pot fi contestate atrage nulitatea acestora. Referitor la dovada administrată și care era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii a fost invocat faptul că reclamantului nu i-a fost comunicată niciodată data la care va avea loc examenul și faptul că la dosar nu s-a depus dovada că cererea sa ar fi fost analizată în Consiliul Baroului N., iar instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acesteia. În privința prevederilor art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 91/2003 se arată că motivarea instanței de fond este ambiguă, confuză și duce la încălcarea drepturilor, la selectarea unor drepturi care pot fi acordate de alte drepturi care nu pot fi acordate.

Apreciind că îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen reclamantul apreciază refuzul celor două intimate-pârâte ca fiind arbitrar și discreționar, constituind o încălcare a principiului egalității în fața legii. În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 8, 9, 10 C. proc. civ. U.N.B.R. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului. După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Reclamantul a solicitat primirea în profesia de avocat cu scutire de examen dar cererea sa a fost respinsă, iar actele administrative emise de U.N.B.R.

și Baroul N. sunt contestate în prezenta cauză. Acesta deține funcția de comisar principal în cadrul Gărzii Financiare, iar anterior acestei funcții a fost, pentru o scurtă perioadă de timp, jurist la o societate comercială. În privința primului motiv de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. potrivit căruia hotărârea cuprinde motive contradictorii, acesta va fi respins pentru că nu au fost prezentate aceste motive contradictorii pe care le-ar conține sentința atacată. În plus, este de remarcat faptul că hotărârea instanței de fond este motivată în fapt și în drept, cu prezentarea argumentelor care au format convingerea instanței și a celor pentru care au fost înlăturate susținerile reclamantului.

Nici motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia instanța de fond ar fi schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății nu este fondat pentru că instanța de fond a analizat toate probele administrate, cu referire la actele contestate. Mai mult, nici nu se indică care ar fi actul a cărui natură sau înțeles ar fi fost schimbat. Referitor la susținerile din motivele de recurs că lipsa din actele contestate a termenului și instanței la care pot fi atacate ar duce la nulitatea lor, soluția instanței de fond este legală și temeinică. Nu există un text de lege care să sancționeze cu nulitatea lipsa acestor mențiuni, care oricum nu i-au adus nicio vătămare reclamantului-recurent pentru că aceasta a contestat în termen și la instanța competentă actele administrative considerate vătămătoare.

În privința modului în care instanța de fond a interpretat art. 16 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 și art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 91/2003 criticile aduse sunt nefondate. Art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 reglementează posibilitatea primirii în profesia de avocat cu scutire de examen, ca o excepție de regulă prevăzută în art. 16 alin. (1), cea a examenului, dar numai pentru categoriile expres prevăzute, respectiv - titularul diplomei de doctor în drept, cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat.

După cum se poate observa, textul nu face referire la funcția de comisar la Garda Financiară sau la o vechime de 10 ani în specialitatea juridică, ci enumeră funcțiile care fiind deținute anterior pot duce la primirea în profesia de avocat cu scutire de examen. Susținerile reclamantului potrivit cărora în cadrul activității sale la Garda Financiară ar fi îndeplinit funcția de consilier juridic nu au fost reținute de instanța de fond și soluția pronunțată și sub acest aspect este legală. Este adevărat că art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare prevede că li se consideră vechime în specialitate, economică sau juridică, după caz, perioada în care comisarii își desfășoară activitatea în Garda Financiară, dar acest text nu-l îndreptățește pe reclamant să fie primit în profesia de avocat cu scutire de examen.

Așa cum am arătat, art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 enumeră funcțiile care dacă sunt exercitate pe o anumită perioadă dau posibilitatea primirii în profesia de avocat cu scutire de examen, iar legea nu enumeră toate funcțiile care constituie vechime în specialitate juridică și care să poată duce la dobândirea calității de avocat cu scutire de examen. În motivele de recurs au fost invocate și dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., acest motiv nu mai poate fi analizat deoarece, în prezent, este abrogat, astfel că criticile vizând nepronunțarea asupra unei dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricini nu mai pot fi nici ele analizate. Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 28 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ț.I. împotriva sentinței civile nr. 14 din 28 ianuarie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 iunie 2008.