ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5683/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5683/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 111 din 03 septembrie
2010, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ
și fiscal, a respins cererea de suspendare a executării deciziei de impunere
din 10 iunie 2010 formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtul
Ministerul Economiei și Finanțelor prin D.G.F.P. Târgu Mureș și a dispus restituirea
cauțiunii în cuantum de 15.000 RON.
Pentru a pronunța această
soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile
cumulative impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării
actului administrativ atacat, și anume cazul bine justificat și prevenirea unei
pagube iminente.
Astfel, referitor la existența
unui caz bine justificat, reclamanta a invocat interpretarea eronată a unor dispoziții
legale privind modalitatea de calcul a autorității pârâte în ceea ce privește impozitul
pe profit și T.V.A, fără a face dovada din care să rezulte existența unei îndoieli
serioase asupra legalității actului administrativ atacat.
În ceea ce privește îndeplinirea
condiției prevenirii unei pagube iminente, de asemenea, reclamanta nu a produs dovezi,
ci s-a rezumat prin a susține doar că indisponibilizarea sumei în litigiu ar conduce
la crearea unui prejudiciu în patrimoniul acesteia prin imposibilitatea efectuării
unor plăți privind ratele curente la bănci, salarii și alte cheltuieli.
Împotriva acestei sentințe
a declarat recurs SC A. SRL, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a
fost pronunțată cu greșita aplicare a Legii nr. 554/2004, art. 14. Susține recurenta
că în mod eronat instanța fondului a precizat că aceasta ar fi invocat interpretarea
eronată a prevederilor legale când de fapt s-a contestat actul administrativ, indicându-se
în mod corect motivele de nelegalitate.
De asemenea, și privitor
la paguba iminentă, greșit s-a interpretat că ar fi o simplă susținere a recurentei-reclamante,
atâta vreme cât executarea sumei de bani ar putea provoca prejudicii ireversibile
și chiar încetarea activității recurentei-reclamante.
Recursul este nefondat
și va fi respins.
Examinând actele dosarului
și dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție
reține următoarele:
Recurenta-reclamantă a
solicitat suspendarea executării actului administrativ fiscal, decizia de impunere
prin care s-au stabilit în sarcina societății obligații fiscale în cuantum de 1.326.202
RON.
Art.14 din Legea nr. 554/2004
prevede că în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente,
persoana vătămată poate să ceară instanței competente suspendarea executării actului
administrativ, până la pronunțarea instanței de fond.
Prin urmare, textul de
lege mai sus invocat prevede două condiții cumulative pentru a se dispune această
măsură provizorie – cazul bine justificat și paguba iminentă. Suspendarea executării
actului administrativ unilateral apare, deci, ca o excepție de la regula executării
din oficiu, cele două condiții trebuind a fi dovedite de reclamantă.
Astfel, cazul bine justificat
se poate reține doar dacă din împrejurările pricinii rezultă o îndoială puternică
asupra prezumției de legalitate a actului administrativ.
Decizia în litigiu nu
poate fi suspectată de o îndoială serioasă privind legalitatea pe o cercetare sumară
a aparenței de drept, ea fiind un titlu de creanță care este executorie de drept.
În ceea ce privește paguba
iminentă, măsura suspendării nu se justifică nici pe acest aspect, întrucât doar
cuantumul mare al sumei stabilite în sarcina recurentei-reclamante, nu este suficient
ca argument, pentru a fi considerată îndeplinită condiția prevenirii pagubei iminente.
Așa fiind, Înalta Curte
de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv
pentru care se va respinge recursul declarat de SC A. SRL, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de SC A. SRL împotriva sentinței nr. 111 din 03 septembrie 2010 a Curții de Apel
Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 16 decembrie 2010.