ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 102/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanta G.F. a chemat în

judecată pârâta SC C.E.Z.D. SA, solicitând instanței ca, prin sentința ce se va

pronunța, să se dispună rebranșarea de îndată la rețeaua electrică prin

activarea contorului cu seria X, deja existent la locuința sa, să fie obligată

pârâta să încheie act adițional la contractul din 1 septembrie 1986 și la plata

cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 2397 din 23 noiembrie 2011,

Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, a respins acțiunea formulată de

reclamanta G.F.

Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal prin decizia nr. 12/ A-C din 15 februarie

2012 a luat act de renunțarea la judecata în apel a capătului de cerere cu

privire la daunele morale și a respins ca nefondat apelul declarat de

reclamanta G.F.

Împotriva acestei decizii reclamanta G.F. a declarat

recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.9 C. proc. civ. în motivarea

căruia a susținut, în esență, că ambele instanțe au ignorat argumentația de la

fond prin care a subliniat că între părți nu putea exista o reziliere pentru

neplata facturii în momentul în care această factură era contestată, pentru

simplu motiv că această factură la acel moment nu era certă.

Totodată, recurenta arată că instanța de apel susține că

termenul de „atrage rezilierea

”

, „se realizează” din

contractul dintre părți ar reprezenta chiar un pact comisoriu de gradul II, cu

toate că analizând doar semantic aceste expresii nu se poate ajunge la

concluzia cum că ar fi vorba de o reziliere constatată ci, de o reziliere ce

urmează a se realiza, iar cât timp partea contractantă nu își rezervă „dreptul

de a considera contractul reziliat” nu se poate susține că ar fi vorba de

pactul comisoriu de gradul II, căci nu ar avea nici o fundamentare.

Recurenta susține că percepția instanței de apel care

consideră că mențiunea de trifazic de pe ordinul de reziliere nu ar avea nici o

semnificație, este eronată întrucât ea a ales contractul monom, iar intimatele

consideră că ar fi un contract trifazic și aceasta pornind de la bonurile de

mișcare care dovedesc modificarea contorului monofazic în contor trifazic.

Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea

recursului modificarea în tot a deciziei recurate și judecând pe fond admiterea

cererii privind obligarea intimatelor pârâte la reconectarea de îndată a

locuinței la rețeaua electrică și la reactualizarea ultimului contract valabil

încheiat între părți.

Prin concluziile scrise depuse la dosar intimata pârâtă SC C.E.Z.V.

SA a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal.

Intimata pârâtă SC C.E.D. SA prin concluziile scrise

depuse la dosar a arătat că nu are calitate procesuală pasivă întrucât nu mai

are calitatea legală de a încheia contracte de furnizare a energiei electrice,

a solicitat să se constate că recursul este nul întrucât este nemotivat în

drept cât și în fapt, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca

nefondat.

În ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtei SC

D. SA reiterată prin concluziile scrise depuse de aceasta, Înalta Curte o

apreciază ca fiind apărare în susținerea respingerii recursului și reține că

pârâta SC D. SA are calitate procesuală pasivă având în vedere faptul că

aceasta este titularul obligației din raportul juridic obligațional dedus

judecății fiind fără relevanță împrejurarea că la momentul actual nu mai

încheie contracte de furnizare a energiei electrice, iar contractul reclamantei

nu a fost preluat de la fosta SC E.O. SA.

Înalta Curte în conformitate cu art.137 C. proc. civ.,

raportat la art.302

1

lit. c) C. proc. civ. a luat în examinare

excepția nulității recursului.

Deși recurenta a invocat în susținerea recursului său motivul

prevăzut de art. 304 punctul 9 C. proc. civ., aceasta nu a structurat și

dezvoltat motivul invocat, conform cerințelor art.302

1

lit. c) C.

proc. civ., ci s-a limitat doar la a-și exprima nemulțumirea față de modul în

care instanța de apel a analizat probele administrate.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, precizarea

motivului de recurs, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304

C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia, în sensul formulării

unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la soluția

pronunțată și la motivul de recurs invocat.

Prin criticile invocate în cererea de recurs

reclamanta, și-a exprimat nemulțumirea privind modul de interpretare al

probelor administrate, dezvoltarea acestora nepermițând încadrarea în nici unul

dintre motivele de nelegalitate prevăzute art. 304 C. proc. civ. și analizarea

lor în consecință, motiv pentru care nu pot fi reținute de către instanță ca și

critici de nelegalitate.

Astfel, în calea extraordinară de atac a recursului,

trebuie subliniat că nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce

constituie obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate

în apel.

De aceea, eventualele critici susceptibile de încadrare

în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin

care să se tindă a se demonstra motivele pentru care este eronat și nelegal

raționamentul instanței de apel, dar recurenta nu a invocat asemenea critici,

ci doar critici vizând situația sa particulară privind plata facturii, aspect

care se circumscrie unei situații de fapt, ce nu poate determina modificarea

soluției pronunțate în apel.

În alți termeni fata de considerentele precedente, se

poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în

legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, motiv pentru care, Înalta

Curte urmează a constata nulitatea cererii de recurs în conformitate cu

dispozițiile art.302

1

lit. c) C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art.274 alin. (1) C. proc.

civ. Înalta Curte constată întemeiată cererea formulată de intimata - pârâtă SC

C.E.Z.D. SA privind acordarea cheltuielilor de judecată, însă constatând că

onorariul avocatului este nepotrivit de mare față de munca îndeplinită, având

în vedere și dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., va admite cererea

și va obliga recurenta-reclamantă la plata sumei de 500 lei cheltuieli de

judecată.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de recurs formulată de

reclamanta G.F. împotriva deciziei nr. 12/ A-C din 15 februarie 2012 a Curții

de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

în temeiul dispozițiilor art.302

1

lit. c) C. proc. civ.

Obligă recurenta reclamantă G.F. la plata sumei de 500 lei

cheltuieli de judecată către intimata pârâtă SC C.E.Z.D. SA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2013.