ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5861/2009

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința

civilă nr. 63 din

02 aprilie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea reclamantei L.E., a anulat hotărârea din 05

februarie 2009, emisă de pârâta C.J.P. Harghita, pe care a obligat-o să-i recunoască

reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, modificată

prin Legea nr. 367/2001 și H.G. nr. 127/2002 și să-i acorde drepturile ce rezultă

din această calitate pentru perioada 15 septembrie 1944 – 06 martie 1945, începând

cu data de 01 februarie 2009.

Pentru a se pronunța în acest sens, instanța

de fond a reținut, din probele administrate în cauza, faptul că reclamanta s-a născut

la data de 15 septembrie 1944, în localitatea C., județul Neamț, unde s-au refugiat

părinții săi în perioada iunie 1942 - martie 1945, ca urmare a regimului instalat

după Dictatul de la Viena și începând cu data nașterii sale, a împărtășit întru-totul

situația părinților refugiați.

Dovada strămutării familiei acesteia din

localitatea de domiciliu B.A., județul Ciuc, s-a făcut prin declarația martorului

Ț.F.O., beneficiar la rândul său al drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, atestate prin hotărârea din 21 noiembrie 2002.

În baza probatoriului administrat în cauză,

instanța de fond a apreciat că reclamantei i se poate recunoaște calitatea de refugiat

și poate fi beneficiara drepturilor prevăzute de prevederile O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, modificată și completată, fiind obligată să se

refugieze împreună cu părinții săi în urma ocupării Ardealului de Nord, suferind

împreună cu aceștia privațiunile datorate prigoanei din motive etnice.

Prin decizia nr. 4980 din 10 noiembrie

2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal,

a respins recursul declarat de pârâta C.J.P. Harghita, împotriva sentinței nr. 63

din 02 aprilie 2009 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Pentru a hotăra astfel, instanța de control

judiciar a reținut următoarele:

Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ

persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de

la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se

în una din situațiile expres prevăzute de lege.

Din probele administrate în cauză, rezultă

că reclamanta este fiica numiților C.V. și A., care au domiciliat în localitatea

B.A., județul Ciuc, iar în perioada iunie 1942 - martie 1945 s-au refugiat în localitatea

C., județul Neamț, teritoriu liber al României, ca urmare a regimului instalat după

Dictatul de la Viena.

Nașterea reclamantei a avut loc la data

de 15 septembrie 1944, în timpul refugiului părinților săi, în localitatea C., județul

Neamț.

Înalta Curte nu a reținut criticile recurentei,

potrivit cu care, de prevederile Legii nr. 189/2000, nu pot beneficia copiii născuți

după strămutare, pe considerentul că legea nu îi prevede expres ca beneficiari și

pe aceștia.

Or, în cauză, este necontestat că reclamanta,

care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze

din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii

ca și familia sa.

În cauză, instanța de fond a realizat o

corectă apreciere a probatoriului administrat prin prisma dispozițiilor legale incidente.

Întemeiat, instanța a avut în vedere declarația

notarială a martorului Ț.F.O., din care rezultă, cu caracter unitar, că familia

reclamantei s-a refugiat în anul 1942, din cauza persecuțiilor etnice exercitate

după Dictatul de la Viena, din localitatea natală B.A., județul Ciuc, în localitatea

C., județul Neamț, teritoriu liber al României.

Mai mult, acesta a făcut dovada că este

beneficiarul hotărârii din 21 noiembrie 2002 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate din motive etnice.

În acest context, Înalta Curte a reținut

că, atâta timp cât este necontestat faptul că s-a făcut dovada refugiului părinților

reclamantei în localitatea C., judetul Neamț, unde reclamanta s-a născut în

anul 1944, în raport cu cele arătate, rezultă că aceasta se încadrează în ipoteza

reglementată de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, având dreptul de

a i se acorda drepturile reparatorii legale pe perioada cuprinsă între data nașterii

și data de 6 martie 1945, prevăzută de lege.

La data de 25 noiembrie 2009,

pârâta C.J.P. Harghita a înregistrat la

dosar, sub nr. 38965/2009, cerere privind completarea dispozitivului deciziei

nr. 4980 din 10 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal.

S-a solicitat completarea dispozitivului

deciziei mai sus amintite, în sensul încadrării exacte a reclamantei în situațiile

prevăzute de la art. 1 din Legea nr. 189/2000, respectiv, indicarea concretă a literei,

la care urmează a încadra cuantumul indemnizației.

În motivarea cererii, pârâta a arătat că

instituția acesteia se află în imposibilitatea de a pune în aplicare sentința

nr. 63 din 02 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș, irevocabilă

prin decizia nr. 4980 din 10 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția contencios administrativ și fiscal, prin care s-a dispus recunoașterea calității

de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 și acordarea drepturilor aferente

acestei calități reclamantei L.E., întrucât nu rezultă nici din dispozitivul sentinței

nr. 63 din 02 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș și nici din dispozitivul

deciziei nr. 4980 din 10 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția contencios administrativ și fiscal, încadrarea reclamantei în vreuna din

situațiile prevăzute la art. 1 din Legea nr. 189/2000.

După analizarea cererii de completare a

dispozitivului deciziei nr. 4980 din 10 noiembrie 2009, Înalta Curte o va respinge

pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 281

1

alin.

(1) C. proc. civ., „în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul,

întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții

potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească

dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice".

Potrivit art. 281

1

, alin.

(1) C. proc. civ., „dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra

unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale,

se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara,

după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri".

Pârâta C.J.P. Harghita a formulat cerere

de completare a dispozitivului hotărârii, dar solicitarea nu poate fi admisă, pentru

că dispozitivul deciziei nr. 4980 din 10 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, este clar și nu se impune

completarea acestuia, mai ales că prin decizia amintită s-a respins recursul formulat

de C.J.P. Harghita, ca nefondat.

Motivele pentru care instanța de control

judiciar a respins recursul au fost prezentate în cuprinsul deciziei, reținându-se

că reclamanta L.E. se încadrează în ipoteza reglementată de art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările

ulterioare, având dreptul de a i se acorda drepturile reparatorii legale pe perioada

cuprinsă între data nașterii și data de 6 martie 1945, prevăzută de lege, cum de

altfel, rezultă și din considerentele sentinței nr. 63 din 02 aprilie 2009 pronunțată

de Curtea de Apel Tg. Mureș, motiv pentru care nu se impune completarea dispozitivului

deciziei.

Pentru

cele arătate, cererea de completare a dispozitivului deciziei

nr. 4980 din 10 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge

cererea formulată de C.J.P. Harghita privind

completarea dispozitivului deciziei nr. 4980 din 10 noiembrie 2009 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16

decembrie 2009.