ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1553/2010

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 12 din 21 ianuarie

2010, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în baza art. 278 pct. 8 lit. a) C.

proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul U.V.

împotriva rezoluției de neîncepere a urmării penale din 15 octombrie 2009 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță constatat următoarele:

Petentul a formulat o

plângere, în condițiile art. 278 C. proc. pen., ce a fost înregistrată pe rolul

Curții de Apel Bacău la 20 noiembrie 2009 și deși i s-au acordat mai multe

termene pentru motivare și pregătirea apărării, acesta a încheiat prin a refuza

să pună concluzii la termenul din 21 ianuarie 2010, când cauza s-a judecat în

fond.

În atare condiții,

prima instanță a analizat - din oficiu - plângerea și a reținut că acesta este

neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Petentul s-a adresat

procurorului cu două plângeri (conexate prin ordonanța din 10 iunie 2009 în

Dosarul nr. 700/P/2009) reclamând aceiași persoană, respectiv, pe subcomisarul

S.V., comandatul Ș.N.P.A.P. pentru săvârșirea a trei infracțiuni prevăzute de

art. 267, 267

1

și 268 C. pen.

Petentul a susținut că a fost supus la rele

tratamente de către intimat, concretizate prin percheziționare (acțiune

filmată), mutarea din cameră a celor doi deținuți (fiind izolat de

colectivitate); a fost oprită căldura, i s-a oprit furnizarea cu apă caldă și

rece, nu i s-a asigurat lenjerie de pat, nu i se permite să dea telefoane

familiei ori avocatului, nu este scos la muncă, fiindu-i îngrădite și alte

drepturi.

Prin rezoluția nr.

700/P/2009 din 15 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău

s-a dispus neînceperea urmării penale față de intimat, întrucât, faptele

sesizate nu există.

În motivarea soluției

dispuse, procurorul de caz a arătat că deținutul a fost izolat datorită

nerespectării dispozițiilor date de conducerea penitenciarului și stării sale

tensionate, iar după finalizarea cercetărilor, cu acordul funcționarului

delegat, s-a dispus de intimat încetarea izolării. În considerentele rezoluției

atacate se mai reține că în cazul exercitării unor abuzuri împotriva sa,

deținutul avea posibilitatea să se adreseze judecătorului delegat, ceea ce

acesta nu a făcut, deși a fost vizitat de către acesta.

S-a concluzionat, că

în aceste condiții de fapt și de drept nu s-au comis fapte penale de persoane

din conducerea locului de detenție.

Prin rezoluția nr.

811/II/2/2009 din 27 noiembrie 2009, procurorul general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Bacău a respins, potrivit art. 278 C. proc. pen.,

plângerea petentului.

În condițiile art.

278

1

C. proc. pen., petentul s-a adresat instanței care a constatat

că intimatul S.V., în calitatea ce o deținea la penitenciar, și-a îndeplinit

atribuțiile cu respectarea dispozițiilor din Legea nr. 275/2006 privind

executarea pedepselor și a Regulamentului de aplicare a legii sus-menționate.

În termen legal,

petentul a declarat recurs pe care nu l-a motivat în scris și deși legal citat

și prezent la soluționarea recursului, a lăsat soluția la aprecierea instanței.

Examinând legalitatea

și temeinicia sentinței recurate - în raport de dispozițiile art. 385

6

C. proc. pen., cât și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen. se constată - pentru cele ce urmează că recursul este nefondat.

Astfel, din actele de

cercetare efectuate în cauză nu au rezultat indicii de săvârșire a unor fapte

penale de către intimat în calitatea sa de persoană aflată în conducerea

penitenciarului.

Nemulțumirea

petentului privind sancționarea sa disciplinară nu face incidentă răspunderea

penală a intimatului, atâta timp cât, acesta a acționat în limita atribuțiilor

de serviciu, cu respectarea dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 275/2006 -

privind executarea pedepselor și a Regulamentului de aplicare a acestei legi.

Așa fiind, atât

soluția de neînceperea urmăririi penale, dispusă de procuror cât și a primei

instanțe - prin care se menține această rezoluție - sunt legale și temeinice și

în consecință, neconstatându-se motive de casare, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi menținute, prin respingerea recursului

declarat de petent, ca nefondat.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul U.V. împotriva Sentinței penale nr.

12 din 21 ianuarie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Obligă recurentul

petiționar la 160 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința

publică, azi 21 aprilie 2010.