ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6197/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6197/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul

Curții de Apel Galați, secția

contencios administrativ și fiscal

reclamanta SC H. SA a solicitat în

contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Galați suspendarea executării obligațiilor fiscale

stabilite prin decizia de impunere din 30 iulie 2012 emisă de către pârâtă până

la pronunțarea instanței de fond asupra contestației formulate împotriva

aceluiași act administrativ.

În fapt s-a arătat că

în urma controlului efectuat la sediul reclamantei s-a stabilit existența unor

cheltuieli nedeductibile în sumă de

2

.

139.613 RON reprezentând cotă-parte din valoarea

serviciilor de consultanță în valoare totală de 2.544.970 RON și T.V.A. 483.544

RON facturate de SC N.T. SRL C. , întrucât din documentele puse la dispoziția

organelor de control , nu a rezultat existența de documente justificative care

să ateste realitatea și cuantumul serviciilor de consultanță prestate, precum

și T.V.A. neadmisă la deducere în sumă de 5.247 RON aferentă unui număr de 17

facturi de achiziții de servicii de închiriere imobil emise de SC H.M. SRL

Galați.

S-a arătat prin cererea

de chemare în judecată că pentru stabilirea cheltuielilor nedeductibile în valoare

de 2.139.613 RON reprezentând cota parte din contravaloarea serviciilor de consultanță

facturate de SC N.T. SRL în baza contractului din 2 aprilie 2009 și pentru care

s-a stabilit impozit pe profit suplimentar în sumă de 336.838 RON și s-au calculat

majorări de întârziere de 189.333 RON și penalități de 50.526 RON, organul fiscal

a invocat prevederile art. 2 alin. (1) din C. fisc. cu modificările și completările

ulterioare; iar pentru neadmiterea la deducere a T.V.A. de 406.526 RON aferentă

cheltuielilor de consultanță de 2.139.613 RON, organul fiscal a invocat prevederile

art. 134

1

alin. (4) din C. fisc. cu modificările și completările ulterioare.

A susținut reclamanta

că a prezentat rapoarte lunare și fișe de prestații lunare emise de consultant,

exemplificând: raportul nr. X, raportul nr. Y, raportul nr. Z, raportul nr. W, fișele

de prestații fiind însoțite de documente primare care atestă implicarea prestatorului

în îndeplinirea obiectivelor contractuale.

Totodată, a susținut că

nu s-a invocat niciodată în relațiile cu consultantul neexecutarea obligației contractuale

sau neexecutarea ei corespunzătoare, însușindu-și rapoartele și fișele remise de

către acesta, iar facturile au fost emise de către consultant ulterior prestării

efective a serviciilor, conținând toate elementele prev. de art. 155 alin. (5)

C. fisc., fiind și înregistrate în contabilitate și acceptate la plată.

Cu privire la neadmiterea

la deducere a T.V.A. de 5.247 RON față de care organul fiscal a invocat prevederile

art. 141 alin. (2) lit. e) din C. fisc. cu modificările și completările ulterioare,

a arătat că potrivit art. 38 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003

privind C. fisc. potrivit cărora orice persoană impozabilă stabilită în România

poate opta pentru taxarea oricăreia dintre operațiunile scutite de taxă prev. la

art. 141 alin. (2) lit. e) din C. fisc. în ceea ce privește un bun imobil sau o

parte a acestuia. A mai susținut și că organele de inspecție fiscală trebuie să

permită, în timpul desfășurării controlului, depunerea de notificări pentru taxarea

operațiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e) din C. fisc., dacă persoana

impozabilă a aplicat regimul de taxare , dar nu a depus notificare, indiferent dacă

inspecția fiscală are loc la persoana impozabilă care a realizat operațiunile prev.

de art. 141 alin. (2) lit. e) din C. fisc. sau la beneficiarul acestor operațiuni.

Hotărârea instanței de

fond

Prin

sentința nr. 644 din 14 decembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios

administrativ și fiscal,

s-a admis cererea formulată de reclamanta SC

H. SA în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. a județului Galați, având ca obiect suspendare

executare act administrativ; s-a dispus suspendarea executării obligațiilor fiscale

stabilite prin decizia de impunere din 30 iulie 2012 emisă de către D.G.F.P. Galați

până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că

actul administrativ se bucură de prezumția de

legalitate, care la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate și pe prezumția

de veridicitate, fiind el însuși executoriu, suspendarea efectelor actelor administrative

reprezintă o situație de excepție, la care judecătorul de contencios administrativ

poate să recurgă atunci când sunt îndeplinite condițiile impuse de Legea nr. 554/2004.

Totodată s-a reținut că

deși potrivit

art. 215 din O.G. nr.

92/2003, „introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă

executarea actului administrativ fiscal, contribuabilul are dreptul de a cere suspendarea

executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ

nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, instanța competentă putând suspenda executarea,

dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în

cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la

2.000 RON.

S-a luat act de consemnarea

cauțiunii în cuantum de 12 833 RON, fiind depusă la dosar recipisa de consemnare

din 10 decembrie 2012.

A avut în vedere instanța

de fond că reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei de impunere din

30 iulie 2012 emisă de către pârâtă, fiind îndeplinită prima condiție stabilită

de legiuitor.

În raport de dispozițiile

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a apreciat judecătorul fondului că există

un caz bine justificat, fiind invocate mai multe aspecte care fundamentează ideea

unei îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului administrativ solicitat

a fi suspendat.

În ceea ce privește condiția

pagubei iminente, s-a apreciat că

punerea în executare a deciziei contestate duce,

inevitabil, la blocarea conturilor acesteia pentru o sumă considerabilă, fapt ce

poate atrage un blocaj financiar și chiar imposibilitatea realizării obiectului

de activitate.

Recursul

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs recurenta – pârâtă D.G.F.P. a Județului Galați, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de

recurs, pârâta D.G.F.P. Galați a arătat în esență că în mod greșit instanța de fond

a reținut că sunt îndeplinite cele trei condiții de admisibilitate ale cererii de

suspendare.

A arătat recurenta că

în ceea ce privește cazul bine justificat, instanța de fond avea obligația să cerceteze

faptul că organele fiscale au reținut o situație de fapt sancționată de legiuitor

cu nulitatea actului juridic.

Se arată de recurentă

că instanța de fond nu se poate pronunța asupra unor aspecte ce vizează fondul actului

deoarece ar însemna o nesocotire a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește condiția

pagubei iminente, aceasta nu a fost dovedită deoarece executarea unei obligații

bugetare stabilită printr-un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate

nu poate fi considerată prin ea însăși ca producătoare a unei pagube iminente, din

punct de vedere juridic paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului.

În drept, cererea de recurs

se întemeiază pe dispozițiile art. 304, pct. 8 și 9, art. 304

1

C.

proc. civ.

Procedura în fața instanței

de recurs

Reclamanta SC H. Galați

a formulat întâmpinare la cererea de recurs și a solicitat respingerea acesteia

ca nefondată.

Arată reclamanta – intimată

că recurenta se contrazice atunci când arată că reclamanta nu a depus documentele

doveditoare privind activitatea consultantului din contract, N. SA, ulterior susținând

că s-au depus fișe de prestații lunare, rapoarte privind vânzarea utilajelor etc.

S-a mai arătat că recurenta

în mod arbitrar a hotărât neadmiterea la deducere a T.V.A.-ului aferent acestor

activități, aceasta fiind cea care ar fi trebuit să rețină proba înregistrării în

scop de T.V.A .a contractului SC H.M. SRL

De asemenea, a arătat

reclamanta că valoarea sumelor dispuse a fi plătite, începerea executării silite

și blocarea tuturor conturilor produce societății prejudicii grave.

Considerentele și soluția

instanței de recurs

Analizând cererea de recurs,

motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu

prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte, constată că aceasta

este fondată, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

În conformitate cu prevederile

art. 14 din Legea nr. 554/2004:

„

(1)

În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea,

în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității

ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună

suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței

de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului

în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.

Art. 2 lit. t) din Legea

nr. 554/2004 „cazuri bine justificate sunt

împrejurările legate de

starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în

privința legalității actului administrative”

Art. 2 lit. ș) „pagubă

iminentă

-

prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea

previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.”

Înalta Curte constată

că instanța de fond nu a reținut în concret vreun motiv de aparentă nelegalitate

în accepțiunea art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 făcând trimitere cu caracter

general la motivele invocate de reclamantă fără să facă nici măcar o enumerare selectivă

a acestora.

Procedând în acest fel,

instanța de recurs nu are ce să analizeze dacă instanța de fond nu a făcut aprecieri

concrete.

Trecând la analizarea

condițiilor de admisibilitate ale cererii de suspendare prin prisma art. 14 din

Legea nr. 554/2004 se reține că din motivele de nelegalitate invocate de reclamanta

– intimată nu poate fi reținută vreo împrejurare de fapt sau de drept care să fie

vădit nelegală la o aparentă analiză și care să răstoarne prezumția de legalitate

de care se bucură din oficiu actul administrativ.

Înalta Curte reține că

din situația de fapt și de drept invocată în speță nu reiese cu evidență o neregulă,

fiind necesară administrarea de probe cu înscrisuri, expertiză contabilă pentru

dezlegarea celor reținute în actul administrativ fiscal.

De altfel, prevederile

art. 145 alin. (2) C. fisc. sunt invocate atât de reclamantă cât și de recurenta

– pârâtă, situația de fapt privind cheltuielile efectuate pentru serviciile de consultanță

primite – în scopul obținerii de venituri impozabile va trebui tranșată în urma

administrării de probatorii așa cum s-a arătat mai sus.

Facturile emise, înregistrările

în contabilitate, precum și notificarea A.D.F. Galați la data de 5 februarie 2009

cu privire la exprimarea opțiunii de taxare cu T.V.A. – a veniturilor din chirii

nu pot fi „pipăite”, acestea pot fi tranșate doar odată cu soluționarea fondului

cauzei, orice apreciere asupra acestora antamează la acest moment fondul cauzei.

În lipsa unui element

care să fie determinant pentru condiția cazului bine justificat, nu se poate analiza

prin corelație condiția pagubei iminente, care nu se poate confunda cu o diminuare

a patrimoniului reclamantei.

În consecință, Înalta

Curte reține că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea

nr. 554/2004.

Temeiul legal al soluției

adoptate de instanța de recurs

Față de cele reținute

mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., considerând că instanța a pronunțat o sentință netemeinică și nelegală

– se va admite recursul, se va modifica sentința civilă recurată și se va respinge

cererea de suspendare a executării ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de D.G.F.P. a Județului Galați împotriva sentinței nr. 644 din 14 decembrie 2012

a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată,

in sensul că respinge cererea de suspendare ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 septembrie 2013.