ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6197/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal reclamanta SC H. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Galați suspendarea executării obligațiilor fiscale stabilite prin decizia de impunere din 30 iulie 2012 emisă de către pârâtă până la pronunțarea instanței de fond asupra contestației formulate împotriva aceluiași act administrativ. În fapt s-a arătat că în urma controlului efectuat la sediul reclamantei s-a stabilit existența unor cheltuieli nedeductibile în sumă de 2 . 139.613 RON reprezentând cotă-parte din valoarea serviciilor de consultanță în valoare totală de 2.544.970 RON și T.V.A.

483.544 RON facturate de SC N.T. SRL C. , întrucât din documentele puse la dispoziția organelor de control , nu a rezultat existența de documente justificative care să ateste realitatea și cuantumul serviciilor de consultanță prestate, precum și T.V.A. neadmisă la deducere în sumă de 5.247 RON aferentă unui număr de 17 facturi de achiziții de servicii de închiriere imobil emise de SC H.M. SRL Galați. S-a arătat prin cererea de chemare în judecată că pentru stabilirea cheltuielilor nedeductibile în valoare de 2.139.613 RON reprezentând cota parte din contravaloarea serviciilor de consultanță facturate de SC N.T. SRL în baza contractului din 2 aprilie 2009 și pentru care s-a stabilit impozit pe profit suplimentar în sumă de 336.838 RON și s-au calculat majorări de întârziere de 189.333 RON și penalități de 50.526 RON, organul fiscal a invocat prevederile art. 2 alin. (1) din C. fisc.

cu modificările și completările ulterioare; iar pentru neadmiterea la deducere a T.V.A. de 406.526 RON aferentă cheltuielilor de consultanță de 2.139.613 RON, organul fiscal a invocat prevederile art. 134 1 alin. (4) din C. fisc. cu modificările și completările ulterioare. A susținut reclamanta că a prezentat rapoarte lunare și fișe de prestații lunare emise de consultant, exemplificând: raportul nr. X, raportul nr. Y, raportul nr. Z, raportul nr. W, fișele de prestații fiind însoțite de documente primare care atestă implicarea prestatorului în îndeplinirea obiectivelor contractuale.

Totodată, a susținut că nu s-a invocat niciodată în relațiile cu consultantul neexecutarea obligației contractuale sau neexecutarea ei corespunzătoare, însușindu-și rapoartele și fișele remise de către acesta, iar facturile au fost emise de către consultant ulterior prestării efective a serviciilor, conținând toate elementele prev. de art. 155 alin. (5) C. fisc., fiind și înregistrate în contabilitate și acceptate la plată. Cu privire la neadmiterea la deducere a T.V.A. de 5.247 RON față de care organul fiscal a invocat prevederile art. 141 alin. (2) lit. e) din C. fisc. cu modificările și completările ulterioare, a arătat că potrivit art. 38 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc.

potrivit cărora orice persoană impozabilă stabilită în România poate opta pentru taxarea oricăreia dintre operațiunile scutite de taxă prev. la art. 141 alin. (2) lit. e) din C. fisc. în ceea ce privește un bun imobil sau o parte a acestuia. A mai susținut și că organele de inspecție fiscală trebuie să permită, în timpul desfășurării controlului, depunerea de notificări pentru taxarea operațiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e) din C. fisc., dacă persoana impozabilă a aplicat regimul de taxare , dar nu a depus notificare, indiferent dacă inspecția fiscală are loc la persoana impozabilă care a realizat operațiunile prev. de art. 141 alin. (2) lit. e) din C. fisc. sau la beneficiarul acestor operațiuni.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 644 din 14 decembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamanta SC H. SA în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. a județului Galați, având ca obiect suspendare executare act administrativ; s-a dispus suspendarea executării obligațiilor fiscale stabilite prin decizia de impunere din 30 iulie 2012 emisă de către D.G.F.P. Galați până la pronunțarea instanței de fond. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate și pe prezumția de veridicitate, fiind el însuși executoriu, suspendarea efectelor actelor administrative reprezintă o situație de excepție, la care judecătorul de contencios administrativ poate să recurgă atunci când sunt îndeplinite condițiile impuse de Legea nr. 554/2004.

Totodată s-a reținut că deși potrivit art. 215 din O.G. nr. 92/2003, „introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, contribuabilul are dreptul de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, instanța competentă putând suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 RON. S-a luat act de consemnarea cauțiunii în cuantum de 12 833 RON, fiind depusă la dosar recipisa de consemnare din 10 decembrie 2012. A avut în vedere instanța de fond că reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei de impunere din 30 iulie 2012 emisă de către pârâtă, fiind îndeplinită prima condiție stabilită de legiuitor.

În raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a apreciat judecătorul fondului că există un caz bine justificat, fiind invocate mai multe aspecte care fundamentează ideea unei îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului administrativ solicitat a fi suspendat. În ceea ce privește condiția pagubei iminente, s-a apreciat că punerea în executare a deciziei contestate duce, inevitabil, la blocarea conturilor acesteia pentru o sumă considerabilă, fapt ce poate atrage un blocaj financiar și chiar imposibilitatea realizării obiectului de activitate. Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta – pârâtă D.G.F.P. a Județului Galați, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, pârâta D.G.F.P. Galați a arătat în esență că în mod greșit instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite cele trei condiții de admisibilitate ale cererii de suspendare. A arătat recurenta că în ceea ce privește cazul bine justificat, instanța de fond avea obligația să cerceteze faptul că organele fiscale au reținut o situație de fapt sancționată de legiuitor cu nulitatea actului juridic. Se arată de recurentă că instanța de fond nu se poate pronunța asupra unor aspecte ce vizează fondul actului deoarece ar însemna o nesocotire a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente, aceasta nu a fost dovedită deoarece executarea unei obligații bugetare stabilită printr-un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate nu poate fi considerată prin ea însăși ca producătoare a unei pagube iminente, din punct de vedere juridic paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului. În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304, pct. 8 și 9, art. 304 1 C. proc. civ. Procedura în fața instanței de recurs Reclamanta SC H. Galați a formulat întâmpinare la cererea de recurs și a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.

Arată reclamanta – intimată că recurenta se contrazice atunci când arată că reclamanta nu a depus documentele doveditoare privind activitatea consultantului din contract, N. SA, ulterior susținând că s-au depus fișe de prestații lunare, rapoarte privind vânzarea utilajelor etc. S-a mai arătat că recurenta în mod arbitrar a hotărât neadmiterea la deducere a T.V.A.-ului aferent acestor activități, aceasta fiind cea care ar fi trebuit să rețină proba înregistrării în scop de T.V.A .a contractului SC H.M. SRL De asemenea, a arătat reclamanta că valoarea sumelor dispuse a fi plătite, începerea executării silite și blocarea tuturor conturilor produce societății prejudicii grave. Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte, constată că aceasta este fondată, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004: „ (1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.

Art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 „cazuri bine justificate sunt împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrative” Art. 2 lit. ș) „pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.” Înalta Curte constată că instanța de fond nu a reținut în concret vreun motiv de aparentă nelegalitate în accepțiunea art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 făcând trimitere cu caracter general la motivele invocate de reclamantă fără să facă nici măcar o enumerare selectivă a acestora. Procedând în acest fel, instanța de recurs nu are ce să analizeze dacă instanța de fond nu a făcut aprecieri concrete.

Trecând la analizarea condițiilor de admisibilitate ale cererii de suspendare prin prisma art. 14 din Legea nr. 554/2004 se reține că din motivele de nelegalitate invocate de reclamanta – intimată nu poate fi reținută vreo împrejurare de fapt sau de drept care să fie vădit nelegală la o aparentă analiză și care să răstoarne prezumția de legalitate de care se bucură din oficiu actul administrativ. Înalta Curte reține că din situația de fapt și de drept invocată în speță nu reiese cu evidență o neregulă, fiind necesară administrarea de probe cu înscrisuri, expertiză contabilă pentru dezlegarea celor reținute în actul administrativ fiscal. De altfel, prevederile art. 145 alin. (2) C. fisc. sunt invocate atât de reclamantă cât și de recurenta – pârâtă, situația de fapt privind cheltuielile efectuate pentru serviciile de consultanță primite – în scopul obținerii de venituri impozabile va trebui tranșată în urma administrării de probatorii așa cum s-a arătat mai sus.

Facturile emise, înregistrările în contabilitate, precum și notificarea A.D.F. Galați la data de 5 februarie 2009 cu privire la exprimarea opțiunii de taxare cu T.V.A. – a veniturilor din chirii nu pot fi „pipăite”, acestea pot fi tranșate doar odată cu soluționarea fondului cauzei, orice apreciere asupra acestora antamează la acest moment fondul cauzei. În lipsa unui element care să fie determinant pentru condiția cazului bine justificat, nu se poate analiza prin corelație condiția pagubei iminente, care nu se poate confunda cu o diminuare a patrimoniului reclamantei. În consecință, Înalta Curte reține că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Temeiul legal al soluției adoptate de instanța de recurs Față de cele reținute mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., considerând că instanța a pronunțat o sentință netemeinică și nelegală – se va admite recursul, se va modifica sentința civilă recurată și se va respinge cererea de suspendare a executării ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.G.F.P. a Județului Galați împotriva sentinței nr. 644 din 14 decembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, in sensul că respinge cererea de suspendare ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2013.