ÎCCJ, Secția penală, decizia din 24.07.2012 — plângere împotriva rezoluției nr. 109/P/2012

Asupra plângerii de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 2 mai 2012, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție plângerea formulată de petiționarul A.I. Examinând plângerea scrisă formulată de petiționar, de la dosar, Înalta Curte constată că aceasta are ca obiect rezoluția adoptată la 26 martie 2012, în Dosarul nr. 109/P/2012 al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Potrivit disp. art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc.

pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărirea penală sau de încetare a urmăririi penale, dată de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Din interpretarea acestor prevederi, rezultă că, în cadrul acestei proceduri, plângerea în fața instanței poate avea ca obiect verificarea legalității și temeiniciei rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, ori, după caz, a rezoluției de clasare, scoatere de sub urmărirea penală sau de încetare a urmării penale date de procuror.

Așadar, în cadrul acestei proceduri, instanța poate fi învestită numai cu plângerea împotriva uneia dintre soluțiile expres și limitativ arătate de textul art. 278 1 C. proc. pen. Or, în cauză, petentul critică o rezoluție pronunțată într-un dosar care nu îl privește, astfel cum rezultă din adresa din 24 iulie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. În raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că plângerea petiționarului A.I. este inadmisibilă, urmând a fi respinsă, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul A.I. Obligă petiționarul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 septembrie 2012.