ÎCCJ, Secția penală

Asupra conflictului de competență ivit între Judecătoria Sector 5 București, Judecătoria Târgoviște și Judecătoria Moreni, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 319 din 27 august 2010 , pronunțată în dosarul nr. 7.738/315/2010, Judecătoria Târgoviște, a admis excepția de necompetență teritorială a instanței și în temeiul dispozițiilor art. 449 alin. (2) C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a cauzei privind cererea de contestație la executare având ca obiect deducerea tuturor pedepselor petiționarului condamnat și acesta să rămână la un singur mandat pe care să se specifice deducerea pedepselor, și ca mandatele să fie contopite conform dispozițiilor art. 36 alin. (1) C. pen.

raportate la dispozițiile art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., cerere formulată de petiționarul condamnat A.E., în favoarea Judecătoriei Moreni. Pentru a se pronunța astfel a reținut că în raport de dispozițiile art. 449 alin. (2) C. proc. pen. competentă să soluționeze cererea condamnatului d deducere a tuturor pedepselor este Judecătoria Moreni întrucât petiționarul condamnat se află în stare de detenție la Penitenciarul Mărgineni care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Moreni, precum și față de faptul că cerea petiționarului condamnat privește hotărâri judecătorești pronunțate de Tribunalul București și Judecătoria Buftea. Prin sentința penală nr. 1198 din 09 decembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. 3117/262/2010, Judecătoria Moreni, a dispus în temeiul dispozițiilor art. 461 alin. (2) raportat la art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței invocată de către reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moreni și în baza art. 42 C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petentul condamnat A.E., în favoarea judecătoriei Sector 5 București. Pentru a hotărî astfel a reținut că petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1062 din 09 iunie 2008 a Judecătoriei Sectorului 5, ca urmare a contopirii mai multor pedepse, la 12 ani, astfel cp a constata că sunt incidente dispozițiile art. 461 alin. (2) C. proc. pen. care stabilesc în cauză competența de soluționare în sarcina instanței de executare. Prin sentința penală nr. 148 din 08 februarie 2011, pronunțată în dosarul nr. 3117/262/2010, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A.E., în favoarea Judecătoriei Moreni.

A constatat ivit conflict negativ de competență și a înainta dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în vederea soluționării conflictului negativ de competență. Pentru a hotărî astfel a reținut că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., având în vedre că petiționarul invocă cauză de micșorare a pedepsei. A mai reținut că potrivit dispozițiilor art. 461 alin. (2) teza I raportat la art. 460 alin. (6) C. proc. pen. potrivit cărora competența de soluționare a cauzei revine instanței în a cărei rază teritorială se află locul de deținere reținând că la momentul formulării cererii petentul era încarcerat în Penitenciarul Mărgineni.

Înalta Curte asupra conflictului de competență ivit între Judecătoria Sector 5 București, Judecătoria Târgoviște și Judecătoria Moreni, privind condamnatul A.E., constată că Judecătoria Sector 5 București este competentă să soluționeze prezenta cauză pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Prin sentința penală nr. 1062 din 9 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr. 14289/3/2008, definitivă prin decizia penală nr. 1063 din 28 august 2008 a Tribunalului București, secția penală, a fost admisă cererea de contopire a pedepselor formulată de petentul A.E.

Instanța a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală 1852 din 01 noiembrie 2007 a Judecătoriei Sector 1, definitivă prin decizia penală nr. 407 din 20 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a II a în pedepsele componente, respectiv: 3 ani închisoare aplicată în baza art. 208 alin. (1) și alin. (4), art. 209 alin. (1) lit. e), g), i) C. pen., 1 ani închisoare aplicată în baza art. 86 alin. (1) din O.U.G.

195/2002 reprezentând (fapte din 08 ianuarie 2006), pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 483 din 10 martie 2006 a Judecătoriei Târgoviște, definitivă prin neapelare la 02 aprilie 2006 pedepsele repuse în individualitatea lor precizate anterior, cu pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin sentința penală 1080 din 02 octombrie 2006 a TB, secția a II-a, definitivă prin decizia penală nr. 2198 din 24 aprilie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, menținând revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 524 din 17 martie 2004 a Judecătoriei Buftea, petentul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) C. proc. pen. În baza art. 88 C. pen. a dedus detenția de la 23 iunie 2003 la 18 iulie 2003, reținerea din 09 august 2005 și de la 12 ianuarie 2006 la zi. A dispus anularea mandatelor de executare emise pentru pedepsele contopite și emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa stabilită prin prezenta.

În baza acestei sentințe a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1176 din 1 septembrie 2008. Se constată că, în cauza de față, petentul solicită deducerea unei perioade de 4 luni închisoare executată în anul 2005, cerere precizatoare formulată la termenul de judecată din data de 9 decembrie 2010, în cadrul soluționării dosarului nr. 3117/262/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Moreni, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 1198 din 9 decembrie 2010, petentul condamnat precizându-și cererea în sensul că, prin sentința de contopire nr. 1062/2008 a Judecătoriei Sectorului 5 București nu i-a fost dedusă întreaga perioadă executată în baza mandatelor contopite, respectiv, perioada de 4 luni executată în anul 2005. Înalta Curte constată că sunt incidente dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. d) teza a V-a C. proc.

pen., raportat la art. 461 alin. (2) teza a II-a și la art. 460 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora competența de soluționare a cauzei revine instanței de executare, în speță, Judecătoria Sectorului 5 București, întrucât în urma admiterii cererii de contopire a pedepselor formulată de petentul A.E., s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, respectiv nr. 1176 din 1 septembrie 2008, în baza sentinței penale nr. 1062 din 9 iunie 2008, această instanță fiind singura capabilă să clarifice sensul exact a celor dispuse, fiind invocată o cauză de micșorare a pedepsei. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A.E.

în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A.E. în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, instanță căreia i se va trimite dosarul. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 martie 2011.