ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5450/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5450/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra cererii de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată petentul F.I. a solicitat,
pe calea ordonanței președințiale, suspendarea dreptului de a candida a lui T.B.
în turul al II-lea de scrutin al alegerilor pentru Președintele României.
Cererea este întemeiată
pe dispozițiile art. 581 C. proc. civ.
Examinând cererea formulată,
în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este
inadmisibilă motiv pentru care o va respinge ca atare.
Pentru a ajunge la această
soluție Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 4 pct. 1
C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva
hotărârilor Curților de Apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.
Contenciosul administrativ
este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca
fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ
competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți
este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea,
după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea
în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare
la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care
reglementează obiectul acțiunii judiciare.
Actul administrativ este
actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică
în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând
sau stingând raporturi juridice.
În cauză, petentul solicită
pe calea ordonanței președențiale, suspendarea dreptului de a candida a lui T.B.
în turul al II-lea de scrutin al alegerilor pentru Președintele României până la
soluționarea Dosarului nr. 6180/1/2009 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția de contencios, administrativ și fiscal.
Cererea astfel formulată
este întemeiată pe dispozițiile art. 581 C. proc. civ.
Condițiile și cazurile
în care poate fi suspendată executarea unui act administrativ sunt prevăzute expres
în art. 14-15 din Legea nr. 554/2004, ca lege specială, derogatorie de la dreptul
comun, în materia contenciosului administrativ.
Petentul nu a solicitat
suspendarea unui act administrativ în baza dispozițiilor art. 14 sau art. 15 din
Legea nr. 554/2004 și nu a dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute de aceste
texte de lege.
Aplicarea dispozițiilor
art. 581 C. proc. civ. nu este compatibilă cu procedura reglementată de Legea
nr. 554/2004.
Potrivit art. 28
alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile
C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor
de autoritate dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate
în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte, precum și cu procedura
reglementată de această lege.
Norma de trimitere enunțată
anterior nu poate avea însă ca obiect decât acele dispoziții procedurale pentru
care nu este prevăzută o reglementare specială în legea contenciosului administrativ.
Deci, măsura provizorie
de suspendare a executării unui act administrativ nu poate fi soluționată într-o
altă procedură judiciară decât prin cea reglementată în Legea nr. 554/2004, ca lege
aplicabilă pentru fondul pricinii.
Astfel fiind, Înalta Curte
constată că cererea formulată este inadmisibilă, motiv pentru care o va respinge
ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de ordonanță
președințială formulată de F.I. ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 27 noiembrie 2009.