ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5450/2009

Asupra cererii de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată petentul F.I. a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, suspendarea dreptului de a candida a lui T.B. în turul al II-lea de scrutin al alegerilor pentru Președintele României. Cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 581 C. proc. civ. Examinând cererea formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă motiv pentru care o va respinge ca atare. Pentru a ajunge la această soluție Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Potrivit art. 4 pct. 1 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor Curților de Apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare. Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

În cauză, petentul solicită pe calea ordonanței președențiale, suspendarea dreptului de a candida a lui T.B. în turul al II-lea de scrutin al alegerilor pentru Președintele României până la soluționarea Dosarului nr. 6180/1/2009 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios, administrativ și fiscal. Cererea astfel formulată este întemeiată pe dispozițiile art. 581 C. proc. civ. Condițiile și cazurile în care poate fi suspendată executarea unui act administrativ sunt prevăzute expres în art. 14-15 din Legea nr. 554/2004, ca lege specială, derogatorie de la dreptul comun, în materia contenciosului administrativ. Petentul nu a solicitat suspendarea unui act administrativ în baza dispozițiilor art. 14 sau art. 15 din Legea nr. 554/2004 și nu a dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute de aceste texte de lege.

Aplicarea dispozițiilor art. 581 C. proc. civ. nu este compatibilă cu procedura reglementată de Legea nr. 554/2004. Potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte, precum și cu procedura reglementată de această lege. Norma de trimitere enunțată anterior nu poate avea însă ca obiect decât acele dispoziții procedurale pentru care nu este prevăzută o reglementare specială în legea contenciosului administrativ. Deci, măsura provizorie de suspendare a executării unui act administrativ nu poate fi soluționată într-o altă procedură judiciară decât prin cea reglementată în Legea nr. 554/2004, ca lege aplicabilă pentru fondul pricinii.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că cererea formulată este inadmisibilă, motiv pentru care o va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de ordonanță președințială formulată de F.I. ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2009.