ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 630/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 630/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Sentința nr. 4302 din 4 decembrie 2009 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

fost admisă în parte acțiunea reclamantei S.L.C. în contradictoriu cu Biroul

Electoral Central, în sensul că a fost obligat pârâtul să emită o hotărâre de

interpretare unitară a Legii nr. 370/2004 astfel încât să poată fi exercitat

dreptul la vot în cadrul scrutinului din turul II al alegerilor pentru

Președintele României și de categoria de alegători constituită din persoanele

netransportabile din motive de boală sau invaliditate, internate în spitale

situate în altă localitate decât cea de domiciliu a alegătorului.

Instanța a respins

cererea reclamantei privind anularea Hotărârii Biroului Electoral Central nr.

2/2009 și a Circularei nr. 256/2009 emise de pârâtă.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că în cadrul desfășurării

alegerilor pentru Președintele României, Biroul Electoral Central a emis

Hotărârea nr. 2/2009 și Circulara nr. 256/2009.

Prin Hotărârea nr.

2/2009 adoptată de Biroul Electoral Central în interpretarea Legii nr. 370/2004

se arată că „obligativitatea existenței unei urne de vot speciale la fiecare

local al Secției de votare, prevăzută de art. 19

4

alin. (1) din

Legea nr. 370/2004, se referă numai la localurile secțiilor de votare

delimitate de către primari prin dispoziție. La Secțiile de votare speciale

stabilite de Guvern prin hotărâre și Secțiile de votare organizate în străinătate

prin ordin al ministrului afacerilor externe nu vor exista urne de vot

speciale”.

Potrivit circularei

transmise de Biroul Electoral Central, „alegătorul internat într-un spital

situat în localitatea domiciliu, dar care nu se află în raza teritorială a

secției de votare unde a fost arondat alegătorul conform domiciliului, poate

vota numai prin deplasarea la secția de votare unde este arondat, în această

situație nefiind posibilă deplasarea urnei speciale”, respectiv „alegătorul

internat într-un spital în altă localitate decât cea a alegătorului poate vota

numai prin deplasarea la secția de votare specială, având în vedere că secțiile

de votare speciale nu au urne speciale”.

Instanța de fond a

reținut că are competența materială de soluționare a cauzei, menționând în

acest sens, cu titlu de practică judiciară, Decizia nr. 5559/2004 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție și a reținut că reclamanta a justificat calitatea

procesuală activă în cauză.

Instanța a reținut,

din examinarea legalității celor trei acte administrative (cele două tipice -

Hotărârea nr. 2/2009 și Circulara nr. 256/2009 - și cel asimilat, respectiv

refuzul de a recunoaște și asigura exercitarea dreptului la vot categoriei de

alegători vizată), că nu se poate identifica vreun element de nelegalitate,

actele atacate fiind emise în executarea Legii nr. 370/2004, în aplicarea și

interpretarea unitară a acesteia.

Curtea de Apel a

concluzionat că interpretarea dată de Biroul Electoral Central nu contravine

prevederilor legii în organizarea executării căreia au fost emise cele două

acte cu privire la categoria de alegători netransportabili din motive de boală

sau invaliditate, internați într-un spital care nu se află în raza teritorială

a secției de votare unde a fost arondat alegătorul conform domiciliului.

Astfel, instanța a

constatat că Biroul Electoral Central a făcut o interpretare sistematică a

prevederilor Legii nr. 370/2004 prin actele administrative adoptate, în

conformitate cu atribuția legală, reglementată de dispozițiile art. 7

8

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 370/2004, asigurând aplicarea și interpretarea

unitară a dispozițiilor legii.

Din această

perspectivă, instanța de fond a apreciat că întinderea puterii de control a

instanței de contencios administrativ cu privire la o atare hotărâre de

interpretare se limitează la verificarea păstrării unei marje de apreciere

rezonabile, în exercitarea atributului Biroului Electoral Central de

interpretare a legii, fără ca instanța să se poată substitui acestuia. Curtea a

concluzionat că, în exercitarea controlului de legalitate a hotărârii de

interpretare, nu poate să interpreteze ea însăși prevederea legală criticată,

rolul și limita controlului judiciar rezumându-se la verificarea săvârșirii

unui abuz de putere de către Biroul Electoral Central, situație care nu s-a

întâmplat în cauza dedusă judecății.

Instanța de fond a

apreciat că Circulara nr. 256/2009 emisă de Biroul Electoral Central nu vizează

categoria de alegători ce face obiectul cererii deduse judecății, Biroul

Electoral Central dispunând extinderea sferei de aplicare cu privire la alte

categorii.

Instanța a considerat

că prin Hotărârea nr. 2/2009 și prin Circulara nr. 256/2009 Biroul Electoral

Central a dat o interpretare prevederilor Legii nr. 370/2004 fără a aduce

atingere dreptului la vot al categoriei de alegători constituite din persoanele

netransportabile din motive de boală sau invaliditate, internate în spital,

situate în altă localitate decât cea de domiciliu.

Instanța de fond,

examinând caracterul justificat sau nu al refuzului de a adopta o hotărâre de

interpretare în vederea stabilirii procedurii de votare cu privire la categoria

de alegători vizată, a apreciat că, în raport cu situația de fapt concretă

avută în vedere, Biroul Electoral Central trebuia să dea un răspuns favorabil,

în sensul asigurării efective a dreptului de a vota prin exercitarea

atributului de interpretare a legii.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâtul Biroul Electoral Central criticând-o pentru

nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurentul-pârât a invocat aplicarea greșită a legii, cu referire la o

serie de prevederi ale Legii nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui

României, modificată și completată prin O.U.G. nr. 95/2009: art. 7

4

alin. (1) art. 7

8

alin. (1) lit. a), conform cărora Biroul Electoral

Central a fost constituit în vederea organizării și desfășurării operațiunilor

specifice perioadei electorale; art. 19

6

alin. (1), text care

reglementează modalitatea de exercitare a dreptului de vot pentru alegătorii

netransportabili din motive de boală sau invaliditate; art. 19

5

alin. (4), care nu permite utilizarea urnelor de vot speciale la secțiile de

votare speciale, organizate potrivit art. 7

1

lit. d).

A mai arătat că având

în vedere aceste prevederi legale, prin Hotărârea nr. 2 din 26 octombrie 2009,

Biroul Electoral Central a interpretat dispozițiile art. 19

4

alin.

(1) și (2) din Legea nr. 370/2004, în sensul că la secțiile de votare speciale

stabilite prin hotărâre de guvern nu vor exista urne de vot speciale și

Circulara nr. 256/2009, prin care a stabilit că alegătorul internat într-un

spital situat în altă localitate decât cea de domiciliu poate vota numai prin

deplasare la secția de votare specială, ținând cont de faptul că la aceasta nu

se utilizează urna specială.

În fine,

recurentul-pârât a invocat prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr.

370/2004, potrivit cărora al doilea tur de scrutin al alegerilor are loc în

aceleași secții de votare și în aceleași condiții ca la primul tur de scrutin.

intimatei-reclamante

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, intimata-reclamantă Asociația S.L.C. a solicitat să se

constate nulitatea cererii de recurs, în temeiul art. 306 alin. (1) C. proc.

civ., arătând că recurentul-pârât a redactat motivele înaintea comunicării

sentinței atacate, că argumentele invocate sunt confuze și nu au legătură cu

hotărârea instanței de fond și că exemplarul care i-a fost comunicat (copia

motivelor de recurs) nu poartă numărul de înregistrare la Curtea de Apel

București ori la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cu privire la fondul

raportului juridic litigios, intimata-reclamantă a arătat, în esență, că

demersurile Asociației au avut ca scop respectarea dreptului fundamental la vot

și la un tratament egal al cetățenilor în fața legii, iar refuzul Biroului

Electoral Central de a rezolva cererea și de a executa sentința instanței de

fond vădește reaua-credință și exercitarea abuzivă a drepturilor procedurale.

Prin notele scrise

depuse la dosar la data de 5 februarie 2010, cu referire la obiectul cererii,

intimata-reclamantă a arătat că lipsa obiectului nu poate fi considerată un

motiv de recurs ci ține de faza executării hotărârii, etapă în care Biroul

Electoral Central ar putea opune cu succes excepția rămânerii fără obiect a

cauzei.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

exercitării căii de atac

Verificând, în

prealabil, regularitatea exercitării căii de atac, Înalta Curte constată că

recurentul-pârât a indicat motivele de recurs și încadrarea lui în drept (art.

304 pct. 9 C. proc. civ.) expunând în detaliu prevederile legale pe care le-a

considerat greșit aplicate de instanța de fond.

Din adresa de

înaintare a dosarului de la Curtea de Apel București la Înalta Curte de Casație

și Justiție rezultă că motivele de recurs au fost depuse la instanța de fond,

în două exemplare, la data de 15 decembrie 2009. Lipsa unei rezoluții sau număr

de înregistrare pe copia comunicată intimatei-reclamante odată cu citația,

conform art. 308 alin. (1) C. proc. civ., nu constituie un motiv de

neregularitate a procedurii, după cum nu poate fi decelată o vătămare adusă

părții adverse prin faptul că recurentul-pârât a motivat recursul anterior

datei la care sentința i-a fost comunicată prin poștă, dată de la care curge

termenul prevăzut de art. 303 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ.

Prin urmare, contrar

celor susținute în întâmpinare, nu există temeiuri pentru aplicarea sancțiunii

nulității recursului, potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

fapt și de drept relevante

Prin cererea de

chemare în judecată, intimata-reclamantă a supus controlului instanței de

contencios administrativ, pe de o parte, refuzul Biroului Electoral Central de

a emite un act administrativ referitor la condițiile de exercitare a dreptului

la vot în turul II de scrutin al alegerilor pentru Președintele României, care

a avut loc la data de 6 decembrie 2009 și, pe de altă parte, două acte

administrative - Hotărârea nr. 2/2009 și Circulara nr. 256/2009.

Efectul devolutiv al

căii de atac vizează numai primul capăt de cerere, a cărui soluție de admitere

a fost criticată în recurs.

În motivarea în drept

a acțiunii, reclamanta a indicat numai prevederi ale Legii nr. 370/2004 pentru

alegerea Președintelui României, dar instanța de fond a clarificat în mod

corect coordonatele procesuale, reținând că Asociația are calitate procesuală

activă ca organism social care poate invoca fie vătămarea unui interes legitim

public, fie vătămarea drepturilor sau intereselor legitime ale unor persoane

determinate, conform art. 2 alin. (1) lit. a) teza finală din Legea nr.

554/2004, iar primul petit al acțiunii vizează un act administrativ asimilat în

sensul art. 2 alin. (2) din aceeași lege.

Potrivit art. 8 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, acțiunea în contencios administrativ poate avea ca

obiect anularea în tot sau în parte a actului administrativ, repararea pagubei

cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.

De asemenea, se poate

adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat

într-un drept sau interes legitim prin refuzul nejustificat de rezolvare a unei

cereri sau de efectuare a unei operațiuni administrative, cu distincțiile între

situațiile în care poate fi invocat interesul public sau privat, deduse din

interpretarea prevederilor art. 8 alin. (1

1

) și (1

2

),

corelate cu cele ale art. 1 și art. 2 alin. (1) lit. a).

Dar obiectul acțiunii

se concretizează prin mijlocul procesual folosit, instanța având de rezolvat un

litigiu individual dedus judecății și circumscris „pretenției” concrete a

reclamantului, cu alte cuvinte, dreptului sau interesului legitim afirmat de

reclamant și modalității concrete prin care se solicită recunoașterea acestuia.

În speță, refuzul

nejustificat viza emiterea unei hotărâri de interpretare a Legii nr. 370/2004

privind condițiile în care anumite categorii de alegători (persoane

netransportabile internate în spitale ori alte unități de asistență sau

îngrijire în alte localități decât cea de domiciliu) își puteau exercita

dreptul de a vota la turul II de scrutin al alegerilor prezidențiale, care s-a

desfășurat la data de 6 decembrie 2010.

Cum între timp

procesul electoral s-a încheiat, iar sentința pronunțată la data de 4 decembrie

2010 nu era susceptibilă de executare, în această materie recursul având

caracter suspensiv potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Curtea

constată că demersul reclamantei a rămas fără obiect, pentru că obligarea

Biroului Electoral Central să emită un act cu conținutul solicitat, în

considerarea interesului legitim public afirmat, nu și-ar mai putea produce

efectele juridice scontate, ci ar fi lipsită de un conținut efectiv.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele expuse, care fac de prisos examinarea cauzei prin prisma

motivelor invocate de recurentul-pârât, în temeiul art. 304

1

C.

proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite

recursul și va modifica în parte sentința atacată, în sensul respingerii ca

rămas fără obiect a capătului de cerere supus analizei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Biroul Electoral Central împotriva Sentinței nr. 4302 din 4

decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată în sensul că respinge capătul de cerere privind obligarea

Biroului Electoral Central să emită o hotărâre de interpretare unitară a Legii

nr. 370/2004 referitoare la exercitarea dreptului la vot în turul al II-lea al

alegerilor pentru Președintele României de alegători internați în spitale

situate în alte localități decât cea de domiciliu, ca rămas fără obiect. Menține

celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 5 februarie 2010.