ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 630/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 4302 din 4 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă în parte acțiunea reclamantei S.L.C. în contradictoriu cu Biroul Electoral Central, în sensul că a fost obligat pârâtul să emită o hotărâre de interpretare unitară a Legii nr. 370/2004 astfel încât să poată fi exercitat dreptul la vot în cadrul scrutinului din turul II al alegerilor pentru Președintele României și de categoria de alegători constituită din persoanele netransportabile din motive de boală sau invaliditate, internate în spitale situate în altă localitate decât cea de domiciliu a alegătorului.

Instanța a respins cererea reclamantei privind anularea Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 2/2009 și a Circularei nr. 256/2009 emise de pârâtă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în cadrul desfășurării alegerilor pentru Președintele României, Biroul Electoral Central a emis Hotărârea nr. 2/2009 și Circulara nr. 256/2009. Prin Hotărârea nr. 2/2009 adoptată de Biroul Electoral Central în interpretarea Legii nr. 370/2004 se arată că „obligativitatea existenței unei urne de vot speciale la fiecare local al Secției de votare, prevăzută de art. 19 4 alin. (1) din Legea nr. 370/2004, se referă numai la localurile secțiilor de votare delimitate de către primari prin dispoziție.

La Secțiile de votare speciale stabilite de Guvern prin hotărâre și Secțiile de votare organizate în străinătate prin ordin al ministrului afacerilor externe nu vor exista urne de vot speciale”. Potrivit circularei transmise de Biroul Electoral Central, „alegătorul internat într-un spital situat în localitatea domiciliu, dar care nu se află în raza teritorială a secției de votare unde a fost arondat alegătorul conform domiciliului, poate vota numai prin deplasarea la secția de votare unde este arondat, în această situație nefiind posibilă deplasarea urnei speciale”, respectiv „alegătorul internat într-un spital în altă localitate decât cea a alegătorului poate vota numai prin deplasarea la secția de votare specială, având în vedere că secțiile de votare speciale nu au urne speciale”.

Instanța de fond a reținut că are competența materială de soluționare a cauzei, menționând în acest sens, cu titlu de practică judiciară, Decizia nr. 5559/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a reținut că reclamanta a justificat calitatea procesuală activă în cauză. Instanța a reținut, din examinarea legalității celor trei acte administrative (cele două tipice - Hotărârea nr. 2/2009 și Circulara nr. 256/2009 - și cel asimilat, respectiv refuzul de a recunoaște și asigura exercitarea dreptului la vot categoriei de alegători vizată), că nu se poate identifica vreun element de nelegalitate, actele atacate fiind emise în executarea Legii nr. 370/2004, în aplicarea și interpretarea unitară a acesteia.

Curtea de Apel a concluzionat că interpretarea dată de Biroul Electoral Central nu contravine prevederilor legii în organizarea executării căreia au fost emise cele două acte cu privire la categoria de alegători netransportabili din motive de boală sau invaliditate, internați într-un spital care nu se află în raza teritorială a secției de votare unde a fost arondat alegătorul conform domiciliului. Astfel, instanța a constatat că Biroul Electoral Central a făcut o interpretare sistematică a prevederilor Legii nr. 370/2004 prin actele administrative adoptate, în conformitate cu atribuția legală, reglementată de dispozițiile art. 7 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 370/2004, asigurând aplicarea și interpretarea unitară a dispozițiilor legii.

Din această perspectivă, instanța de fond a apreciat că întinderea puterii de control a instanței de contencios administrativ cu privire la o atare hotărâre de interpretare se limitează la verificarea păstrării unei marje de apreciere rezonabile, în exercitarea atributului Biroului Electoral Central de interpretare a legii, fără ca instanța să se poată substitui acestuia. Curtea a concluzionat că, în exercitarea controlului de legalitate a hotărârii de interpretare, nu poate să interpreteze ea însăși prevederea legală criticată, rolul și limita controlului judiciar rezumându-se la verificarea săvârșirii unui abuz de putere de către Biroul Electoral Central, situație care nu s-a întâmplat în cauza dedusă judecății.

Instanța de fond a apreciat că Circulara nr. 256/2009 emisă de Biroul Electoral Central nu vizează categoria de alegători ce face obiectul cererii deduse judecății, Biroul Electoral Central dispunând extinderea sferei de aplicare cu privire la alte categorii. Instanța a considerat că prin Hotărârea nr. 2/2009 și prin Circulara nr. 256/2009 Biroul Electoral Central a dat o interpretare prevederilor Legii nr. 370/2004 fără a aduce atingere dreptului la vot al categoriei de alegători constituite din persoanele netransportabile din motive de boală sau invaliditate, internate în spital, situate în altă localitate decât cea de domiciliu.

Instanța de fond, examinând caracterul justificat sau nu al refuzului de a adopta o hotărâre de interpretare în vederea stabilirii procedurii de votare cu privire la categoria de alegători vizată, a apreciat că, în raport cu situația de fapt concretă avută în vedere, Biroul Electoral Central trebuia să dea un răspuns favorabil, în sensul asigurării efective a dreptului de a vota prin exercitarea atributului de interpretare a legii. 2. Recursul pârâtului Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Biroul Electoral Central criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a invocat aplicarea greșită a legii, cu referire la o serie de prevederi ale Legii nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României, modificată și completată prin O.U.G.

nr. 95/2009: art. 7 4 alin. (1) art. 7 8 alin. (1) lit. a), conform cărora Biroul Electoral Central a fost constituit în vederea organizării și desfășurării operațiunilor specifice perioadei electorale; art. 19 6 alin. (1), text care reglementează modalitatea de exercitare a dreptului de vot pentru alegătorii netransportabili din motive de boală sau invaliditate; art. 19 5 alin. (4), care nu permite utilizarea urnelor de vot speciale la secțiile de votare speciale, organizate potrivit art. 7 1 lit. d). A mai arătat că având în vedere aceste prevederi legale, prin Hotărârea nr. 2 din 26 octombrie 2009, Biroul Electoral Central a interpretat dispozițiile art. 19 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 370/2004, în sensul că la secțiile de votare speciale stabilite prin hotărâre de guvern nu vor exista urne de vot speciale și Circulara nr. 256/2009, prin care a stabilit că alegătorul internat într-un spital situat în altă localitate decât cea de domiciliu poate vota numai prin deplasare la secția de votare specială, ținând cont de faptul că la aceasta nu se utilizează urna specială.

În fine, recurentul-pârât a invocat prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 370/2004, potrivit cărora al doilea tur de scrutin al alegerilor are loc în aceleași secții de votare și în aceleași condiții ca la primul tur de scrutin. 3. Apărările intimatei-reclamante Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-reclamantă Asociația S.L.C. a solicitat să se constate nulitatea cererii de recurs, în temeiul art. 306 alin. (1) C. proc. civ., arătând că recurentul-pârât a redactat motivele înaintea comunicării sentinței atacate, că argumentele invocate sunt confuze și nu au legătură cu hotărârea instanței de fond și că exemplarul care i-a fost comunicat (copia motivelor de recurs) nu poartă numărul de înregistrare la Curtea de Apel București ori la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cu privire la fondul raportului juridic litigios, intimata-reclamantă a arătat, în esență, că demersurile Asociației au avut ca scop respectarea dreptului fundamental la vot și la un tratament egal al cetățenilor în fața legii, iar refuzul Biroului Electoral Central de a rezolva cererea și de a executa sentința instanței de fond vădește reaua-credință și exercitarea abuzivă a drepturilor procedurale. Prin notele scrise depuse la dosar la data de 5 februarie 2010, cu referire la obiectul cererii, intimata-reclamantă a arătat că lipsa obiectului nu poate fi considerată un motiv de recurs ci ține de faza executării hotărârii, etapă în care Biroul Electoral Central ar putea opune cu succes excepția rămânerii fără obiect a cauzei.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Regularitatea exercitării căii de atac Verificând, în prealabil, regularitatea exercitării căii de atac, Înalta Curte constată că recurentul-pârât a indicat motivele de recurs și încadrarea lui în drept (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) expunând în detaliu prevederile legale pe care le-a considerat greșit aplicate de instanța de fond. Din adresa de înaintare a dosarului de la Curtea de Apel București la Înalta Curte de Casație și Justiție rezultă că motivele de recurs au fost depuse la instanța de fond, în două exemplare, la data de 15 decembrie 2009. Lipsa unei rezoluții sau număr de înregistrare pe copia comunicată intimatei-reclamante odată cu citația, conform art. 308 alin. (1) C. proc.

civ., nu constituie un motiv de neregularitate a procedurii, după cum nu poate fi decelată o vătămare adusă părții adverse prin faptul că recurentul-pârât a motivat recursul anterior datei la care sentința i-a fost comunicată prin poștă, dată de la care curge termenul prevăzut de art. 303 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ. Prin urmare, contrar celor susținute în întâmpinare, nu există temeiuri pentru aplicarea sancțiunii nulității recursului, potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

2. Argumentele de fapt și de drept relevante Prin cererea de chemare în judecată, intimata-reclamantă a supus controlului instanței de contencios administrativ, pe de o parte, refuzul Biroului Electoral Central de a emite un act administrativ referitor la condițiile de exercitare a dreptului la vot în turul II de scrutin al alegerilor pentru Președintele României, care a avut loc la data de 6 decembrie 2009 și, pe de altă parte, două acte administrative - Hotărârea nr. 2/2009 și Circulara nr. 256/2009. Efectul devolutiv al căii de atac vizează numai primul capăt de cerere, a cărui soluție de admitere a fost criticată în recurs.

În motivarea în drept a acțiunii, reclamanta a indicat numai prevederi ale Legii nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României, dar instanța de fond a clarificat în mod corect coordonatele procesuale, reținând că Asociația are calitate procesuală activă ca organism social care poate invoca fie vătămarea unui interes legitim public, fie vătămarea drepturilor sau intereselor legitime ale unor persoane determinate, conform art. 2 alin. (1) lit. a) teza finală din Legea nr. 554/2004, iar primul petit al acțiunii vizează un act administrativ asimilat în sensul art. 2 alin. (2) din aceeași lege. Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, acțiunea în contencios administrativ poate avea ca obiect anularea în tot sau în parte a actului administrativ, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.

De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim prin refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri sau de efectuare a unei operațiuni administrative, cu distincțiile între situațiile în care poate fi invocat interesul public sau privat, deduse din interpretarea prevederilor art. 8 alin. (1 1 ) și (1 2 ), corelate cu cele ale art. 1 și art. 2 alin. (1) lit. a). Dar obiectul acțiunii se concretizează prin mijlocul procesual folosit, instanța având de rezolvat un litigiu individual dedus judecății și circumscris „pretenției” concrete a reclamantului, cu alte cuvinte, dreptului sau interesului legitim afirmat de reclamant și modalității concrete prin care se solicită recunoașterea acestuia.

În speță, refuzul nejustificat viza emiterea unei hotărâri de interpretare a Legii nr. 370/2004 privind condițiile în care anumite categorii de alegători (persoane netransportabile internate în spitale ori alte unități de asistență sau îngrijire în alte localități decât cea de domiciliu) își puteau exercita dreptul de a vota la turul II de scrutin al alegerilor prezidențiale, care s-a desfășurat la data de 6 decembrie 2010. Cum între timp procesul electoral s-a încheiat, iar sentința pronunțată la data de 4 decembrie 2010 nu era susceptibilă de executare, în această materie recursul având caracter suspensiv potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Curtea constată că demersul reclamantei a rămas fără obiect, pentru că obligarea Biroului Electoral Central să emită un act cu conținutul solicitat, în considerarea interesului legitim public afirmat, nu și-ar mai putea produce efectele juridice scontate, ci ar fi lipsită de un conținut efectiv.

3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, care fac de prisos examinarea cauzei prin prisma motivelor invocate de recurentul-pârât, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată, în sensul respingerii ca rămas fără obiect a capătului de cerere supus analizei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Biroul Electoral Central împotriva Sentinței nr. 4302 din 4 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge capătul de cerere privind obligarea Biroului Electoral Central să emită o hotărâre de interpretare unitară a Legii nr. 370/2004 referitoare la exercitarea dreptului la vot în turul al II-lea al alegerilor pentru Președintele României de alegători internați în spitale situate în alte localități decât cea de domiciliu, ca rămas fără obiect. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 februarie 2010.