ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1680/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3307 din 2 decembrie 2008,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

a

respins ca neîntemeiată acțiunea formulată

de reclamanta A.P.

D., în contradictoriu cu pârâtul B.E.C. prin care

solicita anularea Deciziei nr. 47 privind accesul persoanelor acreditate la

operațiunile birourilor și oficiilor electorale.

Reclamanta a arătat că prin

actul atacat se îngrădește accesul persoanelor acreditate la B.E.C. ceea ce contravine

art. 30 alin. (1) și (2) din Constituție, art. 31 din Constituție, art. 53 din

Constituție, art. 57 din Constituția României.

Instanța de fond a reținut

că decizia atacată nu este de natură prin ea însăși să aducă atingere dreptului

observatorilor acreditați reglementat de art. 43 din Legea nr. 35/2008, de a

observa procesul electoral. Observarea liberă a procesului electoral de către

observatorii acreditați nu este incompatibilă cu decizia de stabilire a unor

zone limitate în care aceștia să staționeze în scopul prevenirii unor acte prin

care procesul electoral să fie tulburat de acești observatori.

Împotriva acestei hotărâri,

reclamanta A.P.D. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea recursului,

petenta A.P.D. a invocat art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ. și a susținut

următoarele:

Termenul pentru soluționarea

cauzei a fost stabilit la o dată posterioară datei de 30 noiembrie 2008 când au

avut loc alegerile pentru Camera Deputaților și a Senatului iar cererea de

preschimbare a termenului a fost respinsă, ceea ce înseamnă că instanța a

refuzat dreptul recurentei - reclamante la judecata cererii.

S-a mai susținut că decizia nr.

47 privind accesul persoanelor acreditate la operațiunile birourilor și

oficiilor electorale, pronunțată de către B.E.C. în ședința publică din 6

noiembrie 2008, încalcă art. 30 alin. (1) și (2) din Constituție, referitoare

la libertatea de exprimare. S-a redat de recurentă art. 30 din Constituție în

sensul că „libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor

și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini,

prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile – alin.

(1); alin. (2) „Cenzura de orice fel este interzisă”.

S-a mai invocat art. 31 din

Constituție referitor la dreptul la informație, respectiv „Dreptul persoanei de

a avea acces la orice informație de interes public, drept care nu poate fi

îngrădit și art. 53 din legea fundamentală a țării, referitoare la cazurile

expres și limitativ prevăzute de lege, în care exercițiul unor drepturi sau al

unor libertăți prevăzute de Constituție poate fi restrâns numai prin lege și

numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a

ordinii, a sănătății, ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților

cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea unei calamități

naturale, a unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. S-a mai

subliniat că restrângerea poate fi dispusă (alin. (2)) numai dacă este necesară,

măsura trebuind să fie proporțională cu situația care a determinat-o, și să fie

aplicată nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a

libertății.

Se consideră de recurentă că

decizia a cărei anulare s-a cerut afectează grav activitatea de observare a

alegerilor dintr-o secție de votare, nu asigură transparența procesului de vot

și permite o interpretare subiectivă din partea președinților B.E.S.U.

În fața Înaltei Curți de

Casație și Justiție nu s-a formulat vreo probă nouă în susținerea recursului

declarat de recurentă.

Din actele cauzei se

constată că prin sentința civilă nr. 3307 din 2 decembrie 2008, Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins

excepția rămânerii fără obiect a acțiunii.

S-a respins acțiunea

formulată de reclamanta A.P.D., în contradictoriu cu B.E.C.

Instanța de fond a reținut

că prin cererea înregistrată la 18 noiembrie 2008 la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A.P.D.

a solicitat anularea deciziei nr. 47 privind accesul persoanelor acreditate la

operațiunile birourilor și oficiilor electorale.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că prin actul atacat se îngrădește accesul persoanelor

acreditate, stabilindu-se spații special amenajate în acest scop, fapt care

contravine art. 30 alin. (1) și (2) din Constituție, art. 31, 53 și 57 din

Constituția României.

S-a precizat de instanța de

fond că împotriva deciziei B.E.C. s-a formulat contestație administrativă care

a fost respinsă la 12 noiembrie 2008.

Instanța de fond a constatat

prin sentința atacată cu recurs că: „decizia atacată nu este de natură prin ea

însăși, să aducă atingere dreptului observatorilor acreditați, reglementat de art.

43, din Legea nr. 35/2008, de a observa procesul electoral”.

Mai mult s-a precizat

că:”observarea liberă a procesului electoral de către observatorii acreditați,

nu este incompatibilă cu decizia de stabilire a unor zone limitate în care

aceștia să staționeze în scopul prevenirii unor acte prin care procesul

electoral să fie tulburat de acești observatori”.

S-a mai motivat de instanță

că „afirmația reclamantei potrivit căreia în acest mod ar putea fi pusă în

situația de a nu putea urmări în mod suficient procesul de votare este neîntemeiată

întrucât actul atacat nu conține astfel de dispoziții iar eventualele

prejudicii ar putea decurge din acte ale președinților secției de votare care

ar putea lua măsuri menite să îngrădească accesul observatorilor la lucrări”.

S-a subliniat de instanță că răspunderea pentru aceste eventuale acte o poartă

exclusiv președinții secției de votare ca urmare a nerespectării obligațiilor

ce le revin acestora”.

Întrucât în fața Înaltei

Curți de Casație și Justiție nu s-a administrat vreo probă nouă în sprijinul

recursului declarat reverificându-se actele cauzei, în raport de recursul

declarat și sentința atacată, se constată că recursul este neîntemeiat și va fi

respins conform art. 312 C. proc. civ.

Potrivit deciziei B.E.C. atacată

în cauză – fila 6 Dosar nr. 7297/2/2008, hotărârea a fost luată în temeiul art.

43 din Legea nr. 35/2008, cu modificările și completările ulterioare: „luându-se

în considerare necesitatea reglementării modalității de acces a persoanelor

acreditate la operațiunile birourilor și oficiilor electorale astfel încât

fluxul acestora în și din incinta birourilor și oficiilor electorale să nu

perturbe desfășurarea în bune condiții a operațiunilor electorale”.

Deci hotărârea atacată a

fost necesară față de numărul mare de persoane care circulă în ziua votării în

secția de votare; votanți, persoane acreditate pentru observarea alegerilor,

persoane care lucrează în secția de votare și de necesitatea ca acest flux de

persoane să nu perturbe desfășurarea în bune condiții a operațiunilor

electorale.

Conform art. 1 din decizia

atacată, „la B.E.C., birourile electorale de circumscripție și oficiile

electorale, persoanele acreditate, în conformitate cu art. 43 din Legea nr. 35/2008,

au acces numai în spațiile special amenajate în acest sens”. Art. 2 din aceeași

decizie prevede că: ”la birourile electorale ale secțiilor de votare,

persoanele acreditate, în conformitate cu dispozițiile art. 43 din Legea nr. 35/2008,

cu modificările și completările ulterioare pot staționa numai în spațiul

stabilit în acest sens în sala de votare de către președintele biroului

electoral al secției de votare”.

Deci este evidentă

preocuparea B.E.C. pentru buna organizare a circulației persoanelor implicate

în procesul de votare precum și a observatorilor desemnați în condițiile legii.

Din aceste prevederi nu

rezultă nici încălcarea dreptului la informație, nici încălcarea unor drepturi

și libertăți și nu se demonstrează că prin măsura luată s-ar afecta grav

activitatea de observare sau procesul de votare nu ar mai fi transparent.

Pe de altă parte, așa cum a

precizat instanța de fond Legea nr. 35/2008 prevede răspunderea fiecărui

participant la procesul de vot.

Activitatea de organizare a

bunei desfășurări a alegerilor în secția de votare nu înseamnă încălcarea art. 30,

31, 53 și 57 din Constituție. De altfel, nici nu s-a făcut vreo dovadă că prin Decizia

nr. 47/2008 a B.E.C. s-ar fi obstrucționat sau limitat transparența procesului

de votare.

Hotărârea instanței de fond

fiind legală și temeinică, recursul declarat va fi respins conform art. 312 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.P.D., împotriva sentinței civile nr. 3307 din 2 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 25 martie 2009.