ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5390/2024

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2024

Asupra contestației de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin contestația înregistrată la data de 21 noiembrie 2024, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2024, contestatorul A., în contradictoriu cu intimatul Biroul Electoral Central pentru alegerea Președintelui României din anul 2024 ("BEC"), a solicitat anularea Deciziei nr. 175D din 20 noiembrie 2024, emisă de intimat, precum și suspendarea dispozițiilor acesteia până la soluționarea cauzei.

În motivarea cererii, contestatorul susține că, prin decizia atacată, intimatul a făcut o nelegală interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 334/2006, în sensul obligării la indicarea Codului Mandatarului Financiar, câtă vreme această obligație revine doar candidaților independendenți care au comandat materiale de propagandă electorală. Învederează contestatorul că nu a comandat materiale de propagandă electorală, neavând relații contractuale cu niciun operator economic, prin urmare nu intră sub incidența acestor dispoziții legale.

Solicită să se dispună suspendarea efectelor deciziei atacate și, pe fond, desființarea actului, dată fiind gravitatea consecințelor în plan electoral, de natură a afecta atât imaginea contestatorului, cât și exercițiul unui drept fundamental prevăzut de Constituție, respectiv dreptul de a alege și de a fi ales.

Contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 21 și art. 37 din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și, în dovedire, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisurile atașate, respectiv copii ale Deciziei nr. 175D/20.11.2024 privind contestația formulată de domnul B. împotriva Deciziei nr. 31/18.11.2024 emisă de Biroul Electoral Județean nr. 25 Ilfov – Alegerea Președintelui României din anul 2024 (în format anonimizat și neanonimizat) și Istoric cont emis de banca Transilvania pentru perioada 29.10.2024 – 18.11.2024.

1.2. Prin cererea înregistrată la dosar în aceeași zi, contestatorul a precizat că cererea se întemeiază în drept pe prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004; art. 36 alin. (3) raportat la art. 34 alin. (13) din Legea nr. 334/2006, coroborat cu art. 10 C. civ. art. 228 alin. (2), art. 31, art. 34, art. 36 alin. (1) și (2) lit. d) din Legea nr. 334/2006; art. 5, art. 28, art. 29, art. 41 și art. 42 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 334/2006.

Susține că decizia BEC contestată este nelegală întrucât dă prevalență juridică unei Hotărâri a AEP de aprobare a Ghidului finanțării campaniei electorale la alegerile pentru Președintele României, față de dispozițiile Legii nr. 334/2006. Hotărârea AEP are o forță juridică inferioară legii, astfel cum statuează art. 10 din C. civ.

În ceea ce privește aspectele de netemeinicie ale deciziei, susține contestatorul că obligația legală a imprimării codului unic de identificare raportat la materialele electorale folosite online nu este prevăzută în Legea nr. 334/2006. Mandatarul fiscal are rolul de a evidenția veniturile și cheltuielile candidatului care participă în această calitate la procesul electoral, iar în cazul contestatorului, nu există astfel de venituri și cheltuieli, toate activitățile și materialele de propagandă electorală fiind efectuate în regie proprie sau pe baza de voluntariat, cu titlu gratuit.

Intimatul Biroul Electoral Central pentru alegerea Președintelui României din anul 2024 a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar pe fond, a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 raportat la art. 131 alin. (1) și art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Contestatorul A. a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat suspendarea executării și anularea Deciziei nr. 175D/20.11.2024 privind contestația formulată de domnul B. împotriva Deciziei nr. 31/18.11.2024 emisă de Biroul Electoral Județean nr. 25 Ilfov – Alegerea Președintelui României din anul 2024, prin care intimatul Biroul Electoral Central pentru alegerea Președintelui României din anul 2024, admițând contestația cu care a fost sesizat, a desființat decizia BEJ Ilfov și dispus înlăturarea materialelor de propagandă electorală din mediul online ce îl ilustrează pe candidatul A. la alegerile pentru Președintele României din anul 2024, care nu conțin codul de identificare al mandatarului financiar, dispunând și sesizarea Autorității Electorale Permanente și a Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării în vederea ducerii la îndeplinire a acestei decizii.

Decizia nr. 175D/20.11.2024, ce face obiectul contestației de față, a fost adoptată de Biroul Electoral Central pentru alegerea Președintelui României din anul 2024 în exercitarea atribuțiilor prevăzute de dispozițiile art. 42 alin. (1) – (3) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României, potrivit cărora:

"(1) Birourile electorale județene, birourile electorale ale sectoarelor municipiului București și biroul electoral pentru secțiile de votare din străinătate veghează la corecta desfășurare a campaniei electorale, soluționând, prin decizii, plângerile cu privire la campania electorală. Decizia se aduce la cunoștința publică prin afișare la loc vizibil la sediul biroului electoral emitent.

(2) Dacă birourile electorale județene, birourile electorale ale sectoarelor municipiului București și biroul electoral pentru secțiile de votare din străinătate consideră, cu ocazia soluționării plângerii, că este necesară luarea unor măsuri administrative sau aplicarea unor sancțiuni contravenționale ori penale, sesizează autoritățile competente.

(3) Împotriva deciziilor birourilor electorale județene, birourilor electorale ale sectoarelor municipiului București și biroului electoral pentru secțiile de votare din străinătate se pot face contestații la Biroul Electoral Central, în termen de cel mult 48 de ore de la afișarea acestora."

În stabilirea instanței competente să soluționeze cauza, se constată că, în materia electorală de față (scrutinul pentru alegerea Președintelui României), Înalta Curte judecă, în primă și ultimă instanță, doar contestațiile prevăzute de art. 6 alin. (6) și (8) și art. 25 alin. (2) din Legea nr. 370/2004, respectiv contestațiile formulate împotriva modului de constituire ori completare a Biroului Electoral Central ori împotriva deciziilor de admitere/respingere a acordurilor de constituire/desființare a alianțelor electorale.

În ceea ce privește dispozițiile legii generale, Înalta Curte are în vedere prevederile art. 23 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 privind organizarea judiciară, potrivit cărora:

"Art. 23 - (1) secția I civilă, secția a II-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel. (2) Hotărârea de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, pronunțată de ultima instanță, este supusă căii de atac a recursului. (3) secția I civilă, secția a II-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă printr-un complet diferit al acestora recursul formulat împotriva hotărârilor pronunțate de aceste secții, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate. (...)

Art. 25 - Secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport cu competența fiecăreia, soluționează: a) cererile de strămutare, pentru motivele prevăzute în codurile de procedură; b) conflictele de competență, în cazurile prevăzute de lege; c) orice alte cereri prevăzute de lege.

Aceste prevederi se coroborează cu dispozițiile art. 97 din C. proc. civ., potrivit cărora: "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: 1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competența sa."

În raport de natura de contencios administrativ a cauzei, vor fi avute în vedere și prevederile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, care statuează după cum urmează: "Art. 10 - (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (...) (3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

În concluzie, niciuna dintre normele legale generale, din materia contenciosului administrativ sau a procedurii civile obișnuite, nu reglementează competența Înaltei Curți de Casație și Justiție de a soluționa, în primă instanță, o acțiune în contencios administrativ îndreptată împotriva unui act administrativ, iar cauza pendinte nu se circumscrie categoriei de contestații care intră în competența de primă și ultimă instanță a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit normelor speciale din Legea nr. 370/2004, cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește natura juridică a hotărârilor organismelor electorale, în considerentele Deciziei nr. 16 din 18 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 924 din 24 noiembrie 2017, s-a reținut că birourile electorale sunt organisme administrativ-electorale cu prerogative temporare de putere publică, iar actele lor sunt acte administrative sau administrativ-jurisdicționale, care aparțin materiei contenciosului electoral (paragraful 58), remarcându-se existența a trei categorii de acte determinate de competențele legale. Astfel, birourile electorale: soluționează conflictele apărute în perioada electorală (atribuții de contencios electoral - acte administrativ-jurisdicționale); hotărăsc în legătură cu unele operațiuni electorale (acte administrative); emit acte de legiferare și interpretare unitară a dispozițiilor electorale cu obligativitate pentru toate celelalte structuri electorale (atribuții care intră doar în competența Biroului Electoral Central) (paragraful 57).

În aceleași considerente se mai reține că atunci când a stabilit o competență specială pentru contestarea actelor organismelor electorale, legiuitorul în materie electorală a făcut o derogare de la cenzura actelor administrative pe calea contenciosului administrativ, derogare permisă de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, având în vedere natura specifică a acestor acte și faptul că ele aparțin materiei contenciosului electoral, desprinsă din materia contenciosului administrativ general (paragraful 67). "Atunci când legea organică stabilește o procedură specială de cenzură a actelor administrative se aplică această procedură, iar ori de câte ori în legile electorale nu se prevede o procedură specială de contestare a actelor emise de structurile electorale, în jurisprudență s-a recunoscut dreptul de acces la justiție potrivit Legii contenciosului administrativ, ca jurisdicție cu caracter general în materia actelor administrative." (paragraful 68)

Astfel fiind, Înalta Curte constată că cererea formulată în prezenta cauză este supusă cadrului procedural special prevăzut de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, fiind incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din acest act normativ, care prevăd că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. Cum în cauză se contestă o decizie emisă de o autoritate publică centrală (Biroul Electoral Central pentru alegerea Președintelui României din anul 2024), competența de soluționare a cauzei aparține, prin urmare, curții de apel.

În ceea ce privește instanța competentă teritorial, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel București, în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul contestatorului.

Pentru considerentele arătate, în conformitate cu dispozițiile art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și va declina competența materială de soluționare a contestației formulate de contestatorul A., în contradictoriu cu intimatul Biroul Electoral Central pentru alegerea Președintelui României din anul 2024, vizând anularea Deciziei nr. 175D din 20 noiembrie 2024, emisă de intimat, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal.

Declină competența de soluționare a contestației formulate de contestatorul A., în contradictoriu cu intimatul Biroul Electoral Central pentru alegerea Președintelui României din anul 2024, împotriva Deciziei BEC nr. 175D din 20 noiembrie 2024, în favoarea Curții de Apel București – secția de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac, conform art. 132 alin. (3) C. proc. civ.

Pronunțată astăzi, 21 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.