ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5437/2024

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2024

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei. Obiectul cererii deduse judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal la data de 20 noiembrie 2024, sub dosar nr. x/2024, reclamanta A., personal și în calitate de președinte al B., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Biroul Electoral Central și Curtea Constituțională a României a solicitat instanței, pe calea ordonanței președințiale: 1. suspendarea procesului electoral pentru alegerea Președintelui României 2024; 2. suspendarea Hotărârii nr. 2/2024 a Curții Constituționale a României, până la soluționarea definitivă a dosarului de fond a litigiului privind candidatura sa la Alegerile Prezidențiale 2024, respectiv Dosarul nr. x/2024 înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, completul C7 noul C. proc. civ., având în vedere lipsa unui control judecătoresc și o cale de atac efectivă în sistemul juridic intern privind respingerea candidaturii sale la funcția supremă în Stat, respectiv Președinte al României.

În esență, în motivarea cererii, reclamanta a arătat că măsura solicitată se impune a fi luată "de îndată" având în vedere faptul că deja este stabilită data alegerilor prezidențiale, iar prin prezenta cauză a solicitat anularea actelor administrative care i-au produs vătămări (în sensul exigentelor art. 1-2 din Legea nr. 554/2004), vătămări ce pot fi înlăturate temporal numai până la momentul desfășurării alegerilor prezidențiale, ulterior nemaiavând importanță repararea pagubei prin înlăturarea actului administrativ nelegal.

În opinia reclamantei, în aceeași ondine de idei se înscriu și cererile complementare petitului de anulare a hotărârii nelegale, petite ce nu se pot soluționa sub aspectul satisfacerii interesului său decât alături de petitul nr. 1 al prezentei acțiuni și impunând aceeași urgență . Urgenta este prezumată prin însuși textul prevăzut de lege, Articolul 68 (1) din Legea nr. 370/2004, legiuitorul prezumând că în situații similare, se impune luarea unor măsuri urgente, interesul fiind unul atât legitim cât și public.

Cu referire la situația de fapt, reclamanta A. a susținut că și-a înregistrat candidatura pentru alegerile privind funcția de Președinte al României din anul 2024 și că aceasta i-a fost admisă, prin Decizia nr. 18/D din 3 octombrie 2024 emisă de Biroul Electoral Central. Ulterior, la data de 4 octombrie 2024, au fost formulate două contestații la înregistrarea candidaturii sale, contestații ce au format obiectul dosarului nr. x/2024, respectiv dosarului nr. x/2024. La data de 5 octombrie 2024, Curtea Constituțională a României, cu depășirea atribuțiilor expres prevăzute de Constituția României și Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a soluționat respectivele contestații, în sensul admiterii, cu consecința respingerii înscrierii reclamantei pe listele de candidatură la Președintele României, conform Hotărârii nr. 2 din 5 octombrie 2024.

Considerând că, pe calea interpretării propriei competențe, Curtea Constituțională a comis o serie de abuzuri și discriminări cu privire la persoana sa și la candidatura depusă, deși îndeplinește toate condițiile de formă și de fond prevăzute de Constituție și Legea nr. 370/2004, reclamanta a arătat faptul că a promovat acțiune în justiție pentru constatarea discriminării și înlăturarea consecințelor acestei discriminări cu privire la candidatura sa și la procesul electoral.

În acest sens, a invocat considerentele Deciziei CCR nr. 530 din 12.12.2013, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 23 din 13.01.2014 referitoare la dreptul de acces la o instanță judecătorească și jurisprudența constantă a instanței supreme, prin care s-a statuat că suspendarea legală se referă la existența unor chestiuni prejudiciale, a căror soluționare ar putea avea o influență hotărâtoare asupra rezolvării cauzei, în speță asupra procesului electoral și cu privire la candidații aflați în cursa electorală pentru Alegerea Președintelui 2024.

Chestiunea prejudicială o reprezintă problema litigioasă care trebuie să facă obiectul unei examinări și soluționări prealabile de către instanța competentă, în mod definitiv, în speța având ca obiect situația candidaturii sale la Președinția României.

Pe admisibilitatea prezentei cereri de ordonanță președințială, reclamanta a invocat art. 6, art. 10 și art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și cauza Kovesi împotriva României (Cerere 3594/19 - text publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 112 din 02 februarie 2021), susținând că se află într-o situație similară, fiind sancționată prin emiterea actului administrativ nelegal, pentru opinii publice.

A mai invocat încălcarea art. 1 alin. (3) și (4) din Constituția României, susținând că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competentelor conferite prin Legea nr. 47/1992 Curții Constituționale care este o autoritate de jurisdicție constituțională independentă față de oricare altă autoritate, fără a se confunda cu puterea judecătorească sau cu instanțele de judecată.

Curtea Constituțională nu face parte din puterea judecătorească, nu este un organ judecătoresc pentru a putea interzice drepturi si libertăți cetățenești, ceea ce a făcut Curtea prin Hotărârea atacată, analizând comportamentul reclamantei ca și candidat la funcția de Președinte al României, evaluat prin prisma unor conduite, opinii și declarații publice și consierându-l contrar Constituției, pentru că nu este un comportament constituțional responsabil și apt să susțină funcția Președintelui României de a veghea la respectarea Constituției, iar această constatare se concretizează într-o veritabilă interdicție de a candida.

În opinia reclamantei, un asemenea act nu este apt din punct de vedere legal să producă efecte, întrucât pronunțarea unei hotărâri prin care se interzic drepturi cetățenești de către un organ care nu are în competență aceste atribuții expres prevăzute de lege - care sunt atributul exclusiv al instanțelor de judecată - nu poate influența controlul judecătoresc contencios sau să-l oprească.

În continuare, reclamanta a făcut referire și a redat opinia separată a Doamnei Judecător C. la hotărârea CCR atacată, precizând că și-o însușește.

Pe fond, a arătat că Hotărârea Curții Constituționale este emisă cu încălcarea dreptului la un proces echitabil, recunoscut de art. 6 coroborat cu art. 13 CEDO.

Cu privire la petitul nr. 2, de anulare a Proceselor-verbale emise de Biroul Electoral Central și a tuturor actelor vătămătoare pentru reclamantă, care sunt subsecvente emiterii Hotărârii nr. 2 din 5 octombrie 2024 a Curții Constituționale a României, a învederat că acestea sunt nule. Reclamanta nefiind inclusă în buletinele de vot, i se creează o vătămare directă, conform principiului anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului principal, iar consecința este obligarea BEC de a îndeplini toate formalitățile necesare pentru înscrierea sa în liste și a semnului electoral, tipărirea buletinelor, tragerea la sorți a ordinii pe buletine și orice este necesar ca și consecință a anularii Hotărârii CCR în valorificarea dreptului său de a candida pentru Președinția României la alegerile din 2024.

II. Apărările formulate în cauză

Pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat, în scris, un punct de vedere prin care a învederat necompetența CNCD-ului de a analiza, respectiv a emite propuneri și cu atât mai puțin verdicte cu privire la ordonanța președințială prin care se solicită, în general, atât suspendarea procesului electoral, cât și suspendarea unui act de jurisdicție constituțională, în special.

Pârâții Biroul Electoral Central și Curtea Constituțională a României nu au formulat întâmpinări în cauză.

III. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra cererii deduse judecății

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., excepția necompetenței materiale a instanței supreme, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite și va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului București – secția civilă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Din expunerea rezumativă prezentată la pct. I al prezentei decizii, Înalta Curte reține că reclamanta a solicitat pe calea ordonanței președințiale:

Deși Legea nr. 554/2004 nu reglementează în mod expres procedura ordonanței președințiale, art. 28 arată că dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile C. civ. și cu cele ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte. Ca atare, în cauză, dispozițiile art. 997 și următoarele C. proc. civ. sunt aplicabile, ca norme de drept comun, în completarea legii speciale nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Conform art. 999 alin. (1) C. proc. civ.: "(1) Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări."

Totodată, în privința instanței competente să se pronunțe asupra ordonanței președințiale, art. 998 C. proc. civ. stabilește: "Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului."

În cauză, reclamanta a solicitat explicit, atât prin cererea srisă, cât și prin susținerile orale, luarea unor măsuri urgente pe cale ordonanței președințiale până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2024 înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin decizia nr. 5339 din 20 noiembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2024 s-a dispus declinarea competenței materiale de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., personal și în calitate de președinte al B., și pe pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Biroul Electoral Central și Curtea Constituțională a României, în favoarea Tribunalului București – secție civilă.

Prin urmare, având în vedere că se solicită luarea unor măsuri urgente în cadrul procedurii de ordonanță președințială în legătură cu obiectul dosarului nr. x/2024, pentru care s-a stabilit în mod definitiv instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului dedus judecății, Înalta Curte reține, în temeiul art. 998 C. proc. civ., că este competentă să soluționeze prezenta cauză, aceeași instanță, respectiv Tribunalul București – secția civilă.

Pentru considerentele arătate, în conformitate cu dispozițiile art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. raportat la art. 998 din același cod, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența materială de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București – secție civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența materială de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., personal și în calitate de președinte al B., și pe pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Biroul Electoral Central și Curtea Constituțională a României, în favoarea Tribunalului București – secție civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată astăzi, 21 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.