ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5339/2024

Ședința publică din data de 20 noiembrie 2024

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei. Obiectul cererii deduse judecății

a) Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal la data de 19 noiembrie 2024, sub dosar nr. x/2024, reclamanta A., personal și în calitate de Președinte la B., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în calitate de monitor (expert) în discriminare, a solicitat:

1) constatarea încălcării de către Statul Român a Recomandării Comisiei Europene din 12 decembrie 2023 referitoare la procese electorale incluzive și reziliențe în Uniune și la consolidarea caracterului european și a desfășurării eficiente a alegerilor pentru Parlamentul European, prin împiedicarea B. de a avea candidat la Președinția României și pe cale de consecință, reprezentanți în birourile electorale județene și ale secțiile de votare, fiind încălcată astfel egalitatea în fața legii;

2) constatarea incidenței dispozițiilor art. 38 din Legea nr. 47/1992 prin împiedicarea B. de a avea candidat la Președinția României și, pe cale de consecință, reprezentanți în birourile electorale județene și ale secțiile de votare, consecința fiind încălcarea egalității în fața legii cu privire la procedura alegerilor;

3) constatarea situației de discriminare creată de Statul Român, prin Biroul Electoral Central (BEC) și Curtea Constituțională a României (CCR), cu privire la dreptul B. de a avea candidați la Alegerile Prezidențiale 2024, precum și dreptul fundamental al candidatului A., președintele B., de a candida la Alegerile Prezidențiale 2024;

4) restabilirea situației anterioare discriminării prin continuarea procedurii de validare a candidatului A. la Alegerile Prezidențiale 2024;

5) înlăturarea situației create prin discriminare, prin repunerea B. în dreptul constituțional de a propune candidat la Președinția României, ca urmare a încălcării acestui drept de către CCR prin Hotărârea nr. 2/05.10.2024, pentru a nu încălca dreptul formațiunii politice B.., partid legal și constituțional, de a avea candidat propriu la Președinția României.

În motivarea cererii, reclamanta A. a susținut faptul că și-a înregistrat candidatura pentru alegerile pentru Președintele României din anul 2024 și că aceasta i-a fost admisă, prin Decizia nr. 18/D din 3 octombrie 2024 emisă de Biroul Electoral Central. Ulterior, la data de 4 octombrie 2024, au fost formulate două contestații la înregistrarea candidaturii sale, contestații ce au format obiectul dosarului nr. x/2024, respectiv dosarului nr. x/2024. La data de 5 octombrie 2024, Curtea Constituțională a României a soluționat respectivele contestații, în sensul admiterii, cu consecința respingerii înscrierii reclamantei pe listele de candidatură la Președintele României, conform Hotărârii nr. 2 din 5 octombrie 2024.

În opinia reclamantei, această soluție a fost dată cu depășirea atribuțiilor expres prevăzute de Constituția României și Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, căci competența CCR se limitează la verificarea și controlul procedurilor electorale, așa cum rezultă din cuprinsul dispozițiilor art. 146 lit. f) din Constituție, respectiv "Curtea Constituțională ... veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României și confirmă rezultatele sufragiului".

Instanța de control constituțional a făcut o interpretare a propriei competențe și astfel, a comis o discriminare cu privire la persoana reclamantei și la candidatura depusă, deși aceasta îndeplinește toate condițiile de formă și de fond prevăzute de Constituție și Legea nr. 370/2004, motiv pentru care, reclamanta solicită instanței să constate discriminarea intervenită și să înlăture consecințele acestei discriminări cu privire la candidatura sa în procesul electoral privind alegerea Președintelui României.

Făcând referire și la incidența dreptului convențional European, reclamanta susține că, în jurisprudența sa, prin numeroase decizii de admisibilitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că dreptul la un recurs efectiv, presupune ca "reclamantul să aibă posibilitatea de a sesiza jurisdicțiile penale, civile și administrative privind violările invocate în fiecare din cazurile individuale, iar hotărârea declaratorie asupra constituționalității unei candidaturi nu împiedică deschiderea acestor proceduri".

În cauză, este evident că refuzul admiterii candidaturii sale la Alegerile Prezidențiale 2024, constituie o măsură radicală, disproporționată și incompatibilă cu principiile fundamentale democratice, în special principiul pluripartismului, unul dintre fundamentele democrației reprezentative.

Tot astfel, având în vedere faptul că din Statutul și programul B. reiese că obiectul principal al acestuia este protecția intereselor României, respectiv respectul suveranității naționale, a integrității teritoriale și a ordinii juridice constituționale a țării, ca și a principiilor democratice, între care pluralismul politic, votul universal și libera participare la viața politică, reclamanta consideră că respingerea cererii de participare a partidului la Alegerile prezidențiale 2024, constituie o ingerință nepermisă în exercitarea de către partid a drepturilor garantate de art. 11 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Mai mult, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat rolul primordial jucat, într-un regim democratic, de partidele politice, care se bucură de drepturile și libertățile consacrate de art. 11 - Libertatea de reuniune și de asociere, cât și de art. 10 - Libertatea de expresie. În acest sens, Curtea a reținut că una din principalele caracteristici ale democrației rezidă în posibilitatea ca ea să ofere soluții și rezolvări prin dialog la problemele cu care se confruntă țara.

Sub acest aspect, o candidatură politică și o formațiune politică nu poate să îngrijoreze pentru singurul fapt că dorește dezbaterea publică a unor subiecte de interes pentru populația unui stat și de a participa la viața publică în scopul respectării regulilor democratice și soluționării problemelor în acord cu toți actorii implicați.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse în precedent, reclamanta solicită admiterea cererii sale astfel cum a fost formulată, în sensul constatării discriminării cu privire la drepturile politice (anume, drepturile electorale), dreptul de a participa la viața publică și de a avea acces la funcții și demnități publice.

b) Prin cererea înregistrată la dosar la 20 noiembrie 2024, reclamanta a înțeles să precizeze cererea inițială sub aspectul cadrului procesual pasiv, în sensul citării în cauză a pârâților Biroului Electoral Central și a Curții Constituționale a României, autorități publice în sensul Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu solicitarea ca acestea să atașeze dosarele BEC și CCR cu privire la candidatura doamnei A., în baza art. 13 din Legea nr. 554/2004, precum și solicitarea depunerii unui punct de vedere de către CNCD, în calitate de monitor și expert în domeniul discriminării.

II. Apărările formulate în cauză

Din conținutul acțiunii judecătorești se desprinde înțelesul că reclamanta cauzei sesizează, în esență, o posibilă faptă de discriminare rezultată din Hotărârea nr. 2/05.10.2024, pronunțată de Curtea Constituțională a României. Or, nu intră în competența materială a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării analiza juridică a unor decizii sau hotărâri pronunțate de către instanța de contencios constituțional a României, astfel încât să se poată emite fie și un punct de vedere cu privire la caracterul discriminatoriu al unui asemenea act de jurisdicție constituțională.

III. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra cererii deduse judecății

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., excepția necompetenței materiale a instanței supreme, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite și va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului București – secția civilă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Din expunerea rezumativă prezentată la pct. I al prezentei decizii, Înalta Curte reține că demersul judiciar inițiat de reclamanta din prezenta cauză, structurat pe cinci capete de cerere, vizează, în realitate, constatarea stării de discriminare produsă față de reclamantă prin actul emis de Curtea Constituțională a României, precum și, restabilirea situației anterioare sau înlăturarea situației de discriminare.

Neconstestat este faptul că acțiunea a fost întemeiată pe prevederile O.U.G. nr. 137/2000.

În acest context, Înalta Curte constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, potrivit cărora persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.

Acest text de lege a fost interpretat prin decizia nr. 10 din 23 mai 2016, pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii, stabilindu-se că instanța competentă să soluționeze cererile pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare este judecătoria sau tribunalul, după caz, ca instanțe de drept civil, în raport cu obiectul învestirii și valoarea acestuia, cu excepția cererilor în care discriminarea a survenit în contextul unor raporturi juridice guvernate de legi speciale și în care protecția drepturilor subiective se realizează în fața unor jurisdicții speciale, cazuri în care cererile vor fi judecate de aceste instanțe, potrivit dispozițiilor legale speciale.

În considerentele acestei decizii, în paragrafele 41 și 42, relevante pentru cauza dedusă judecății, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că:

"41. Prin urmare, persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, în condițiile dreptului comun, înțelegând prin aceasta în fața instanței de drept comun, respectiv cea civilă, ori de câte ori actul/faptul discriminatoriu nu a survenit în contextul unui raport juridic guvernat de o lege specială și în legătură cu drepturi subiective a căror protecție se realizează în fața unor jurisdicții speciale, potrivit regulilor instituite pentru acestea, care se vor aplica cu întâietate.

Având în vedere că acțiunea discriminatorie, astfel cum a fost dedusă judecății de către reclamantă, neevaluabilă în bani, își are sorgintea în hotărârea nr. 2 din 5 octombrie 2024 emisă de Curtea Constituțională a României, iar Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României, cu modificările ulterioare, nu instituie raportat la obiectul litigiului, reguli de competență care să se aplice cu întâietate, precum și faptul că instanța supremă nu poate fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri de chemare în judecată, cu excepția celor date prin lege în competența sa, Înalta Curte constată că instanța de drept comun competentă să soluționeze cauza, în sensul art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 137/2000, este secția civilă a tribunalului, iar în ceea ce privește instanța competentă teritorial, având în vedere dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., competența revine Tribunalului București.

Pentru considerentele arătate, în conformitate cu dispozițiile art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența materială de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București – secție civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența materială de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., personal și în calitate de președinte al B., și pe pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Biroul Electoral Central și Curtea Constituțională a României, în favoarea Tribunalului București – secție civilă.

Fără cale de atac.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 20 noiembrie 2024.