ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5776/2024

Ședința publică din data de 5 decembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2022 pe rolul Curții de Apel București - Contestații Electorale la 01.11.2024, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Curtea Constituțională a României și Biroul Electoral Central pentru Alegerea Președintelui României din Anul 2024, a solicitat:

- anularea Hotărârii nr. 2 din 5 octombrie 2024, având ca emitent Curtea Constituțională a României, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1003 din data de 8 octombrie 2024 și a tuturor efectelor hotărârii atacate, cu consecința respingerii contestațiilor formulate de cetățenii B. (C.) și D. (Membru Partidul E.), împotriva înregistrării candidaturii reclamantei la alegerile pentru Președintele României din anul 2024, restabilirea situației anterioare prin menținerea Deciziei B.E.C nr. 18/D din 03 octombrie 2024 de înscriere a acesteia pe listele de candidați;

- anularea Proceselor-verbale emise de Biroul Electoral Central și a tuturor actelor vătămătoare care sunt subsecvente emiterii Hotărârii nr. 2 din 05 octombrie 2024 a Curții Constituționale a României;

- obligarea B.E.C la înscrierea pe listele de candidaturi a reclamantei și semnul electoral și să îndeplinească toate demersurile necesare pentru valorificarea dreptului de a fi înscris în toate documentele oficiale înscrise de acesta.

Prin sentința civilă nr. 4/05.11.2024 pronunțată în Dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel București - Contestații Electorale a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secțiile Civile.

Dosarul a fost înregistrat la data de 12.11.2024 pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă sub nr. x/2024.

Prin sentința civilă nr. 1415/13.11.2024 pronunțată în Dosarul nr. x/2024, Tribunalul București – secția a V-a Civilă a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Dosarul a fost înregistrat la data de 15.11.2024 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2024.

La data de 18.11.2024 petentul F. a depus la Dosarul nr. x/2024 al Înaltei Curți de Casație și Justiție cerere de intervenție în nume propriu solicitând admiterea cererii formulate în baza art. 61-62 din C. proc. civ., art. 64-65 din C. proc. civ., art. 66 alin. (1)-(2) din C. proc. civ., art. 148-151 din C. proc. civ., art. 192 din C. proc. civ., art. 194-195 din C. proc. civ. și respingerea contestației doamnei europarlamentar A..

Prin decizia civilă nr. 2652/21.11.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea uneia dintre Secțiile de contencios administrativ ale Curții de Apel București.

Dosarul a fost înregistrat la 22.11.2024 pe rolul secției a IX-a contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București sub nr. x/2024.

La data de 22.11.2024, reclamanta a depus la dosarul cauzei cerere prin care a precizat capătul 1 al cererii de chemare în judecată în sensul că solicită și anularea H.G. nr. 756/2024 privind stabilirea datei alegerilor prezidențiale.

La termenul de judecată din data de 22.11.2024, instanța a anulat ca nesemnată cererea reclamantei de anulare a H.G. nr. 756/2024 privind stabilirea datei alegerilor prezidențiale.

De asemenea, la termenul din data de 22.11.2024, instanța a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție principală formulată de F., pentru considerentele reținute în încheierea de ședință aferentă.

Prin sentința civilă nr. 1935 din 22.11.2024 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenție principală formulată de F..

A fost recalificată excepția inadmisibilității ca apărare de fond.

A fost respinsă cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Curtea Constituțională a României și Biroul Electoral Central pentru Alegerea Președintelui României din Anul 2024, ca inadmisibilă.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței, reținerea cauzei spre rejudecare de către instanța de recurs și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., a arătat recurenta că instanța de fond a respins în mod greșit acțiunea ca inadmisibilă, încălcând dispozițiile art. 237 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., prin lipsa manifestării rolului activ, dedusă din împrejurarea că nu și-a îndeplinit obligația de cercetare a procesului.

Astfel, în speță, instanța nu a pus în discuția părților lămurirea cadrului procesual cu privire la natura actelor administrative atacate și la incidența în cauză a normelor legale care exclud aceste acte de la controlul judecătoresc.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea acțiunii, contrar celor reținute de instanța de fond.

În consecință, soluția instanței de fond reprezintă o încălcare a dreptului la un proces echitabil și cel al accesului la justiție, câtă vreme instanța de fond nu a procedat la un examen efectiv al aspectelor esențiale deduse judecății, raportându-se doar la susținerile pârâților, fără o riguroasă cercetare a procesului în fond, ceea ce a condus la un raționament greșit care a fundamentat soluția adoptată.

Concluzionând, recurenta a arătat că soluția instanței de fond este contrară probatoriului administrat în cauză, probatoriu care dovedește faptul că Hotărârea nr. 2 din 5 octombrie 2024 a Curții Constituționale este nelegală.

Intimații-pârâți Curtea Constituțională a României și Biroul Electoral Central pentru alegerea președintelui României din anul 2024 nu au depus întâmpinare la dosarul cauzei.

La termenul de judecată din 5 decembrie 2024, Înalta Curte a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție formulată de petentul F., pentru motivele arătate în practicaua prezentei decizii.

II. Soluția instanței de recurs

Analiza motivelor de casare

Prima critică, întemeiată pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., susține încălcarea disp. art. 237 alin. (1) și (2) C. proc. civ., prin lipsa manifestării rolului activ, dedusă din împrejurarea că judecătorul fondului nu și-a îndeplinit obligația de cercetare a procesului.

De asemenea, se invocă încălcarea prevederilor art. 22 alin. (4) C. proc. civ., întrucât instanța de fond nu a pus în discuția părților lămurirea cadrului procesual cu privire la natura actelor administrative atacate și la incidența în cauză a normelor legale care exclud aceste acte de la controlul judecătoresc.

Potrivit disp. art. 237 alin. (1) C. proc. civ., intitulat "Scopul și conținutul cercetării procesului", în etapa de cercetare a procesului se îndeplinesc, în condițiile legii, acte de procedură la cererea părților ori din oficiu, pentru pregătirea dezbaterii în fond a procesului, dacă este cazul.

Potrivit disp. art. 237 alin. (2) C. proc. civ. alin. (2) C. proc. civ., în vederea realizării scopului prevăzut la alin. (1), instanța va îndeplini activitățile de la punctele 1-10.

Or, din conținutul sentinței atacate, Înalta Curte constată că prima instanță s-a pronunțat, prealabil, asupra excepției nulității cererii modificatoare, admisibilității cererii de intervenție formulată de petentul F. și a unit cu fondul, în temeiul disp. art. 248 alin. (4) C. proc. civ., excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta Curtea Constituțională.

De asemenea, prima instanță a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de reclamantă și a acordat cuvântul părților asupra fondului pricinii, aspecte ce se regăsesc în conținutul obligațiilor prevăzute de art. 237 alin. (2) C. proc. civ.

Cu privire la încălcarea disp. art. 22 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire, în acest caz judecătorul este obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă, coroborate cu disp. art. 22 alin. (1) instanța de judecată are obligația de a identifica normele de drept aplicabile cauzei deduse judecății.

Ca o consecință a acestei obligații, în baza prevederilor alin. (4), instanța poate să recalifice actele sau faptele părților, indiferent dacă acestea le-au dat o altă denumire.

Recurenta-reclamantă susține încălcarea disp. art. 22 alin. (4) C. proc. civ., ca urmare a omisiunii instanței de judecată de a pune în discuția părților natura actelor administrative atacate și a normelor legale care exclud aceste acte de la controlul judecătoresc.

Prin acțiunea formulată, recurenta-reclamantă a indicat clar obiectul acțiunii și temeiul juridic al acesteia respectiv anularea unor acte administrative, în temeiul dispozițiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În cauză, s-a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, arătându-se că actele atacate nu sunt acte administrative în înțelesul Legii nr. 554/2004, iar instanța de fond s-a pronunțat în limitele cererii formulate, cu privire la aplicabilitatea Legii contenciosului administrativ, nefiind încălcate disp. art. 22 alin. (4) C. proc. civ., deoarece nu se impunea o altă calificare a cererii de chemare în judecată sau alte clarificări ale cadrului procesual, în raport cu scopul urmărit prin acțiune, acela de anulare a unei hotărâri pronunțate de Curtea Constituțională a României și a actelor subsecvente acesteia.

Prin urmare, critica întemeiată pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., este nefondată.

Cu privire la criticile subsumate pct. 8 din art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-reclamantă susține că instanța de fond nu a procedat la un examen efectiv al aspectelor esențiale deduse judecății, nu a cercetat fondul procesului, iar toate acestea au condus la încălcarea dreptului la un proces echitabil și cel al accesului la justiție, prevăzute de art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 21 din Constituția României.

Recurenta-reclamantă nu dezvoltă aceste critici de nelegalitate, Înalta Curte reținând că prima instanță a analizat acțiunea și din această perspectivă constatând că doar Curtea Constituțională are plenitudinea de competență în soluționarea cauzelor ce privesc constituționalitatea, iar justiția constituțională reprezintă, așadar, o activitate specializată, diferită de cea specifică autorității judecătorești și este exercitată independent de toate celelalte puteri statale, nefiind afectat dreptul la un proces echitabil și nici cel al accesului la justiție.

Față de acestea, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborate cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 1935 din 22 noiembrie 2024 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 5 decembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.