ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5863/2024

Ședința publică din data de 09 decembrie 2024

Asupra contestației de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2024, contestatorul Partidul A. a solicitat în contradictoriu cu intimații Biroul Electoral Central și Autoritatea Electorală Permanentă:

- anularea deciziei nr. 352D din data de 7 decembrie 2024 a Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților din anul 2024, respectiv suspendarea executării deciziei nr. 340D din 7 decembrie 2024 și a actelor subsecvente;

- repunerea în termenul legal de formulare a cererii de anulare a alegerilor parlamentare,

- anularea alegerilor pentru Senat și Camera Deputaților din anul 2024 și restituirea sumelor cheltuite în timpul campaniei electorale,

- suspendarea atribuirii mandatelor până la publicarea informațiilor desecretizate privind eventualele activități ilegale, similare cu cele desfășurate pentru alegerea Președintelui României, care au fost desfășurate de competitorii electorali angrenați în competiția electorală pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, în baza solicitărilor transmise către CSAT și în caz de viciere a campaniei electorale, anularea proceselor-verbale de atribuire a mandatelor transmise de birourile electorale de circumscripție către Biroul Electoral Central.

S-a solicitat, totodată, suspendarea judecății cauzei, având în vedere excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015, invocată printr-un memoriu separat.

În motivarea cererii, expunându-se situația de fapt, s-a arătat că la data de 7.12.2024, A., în calitate de competitor electoral, a transmis prin intermediul poștei electronice la Biroul Electoral Central pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților din 1 decembrie 2024 o cerere de repunere în termen și de anulare a alegerilor parlamentare organizate la data de 1 decembrie 2024.

Cererea transmisă către Biroul Electoral Central are ca fundament apariția unor informații noi, apărute în rapoartele Serviciului de Informații Externe, Ministerului Afacerilor Interne și Serviciului Român de Informații, care indică într-un mod evident, distorsionarea campaniei electorale prin acțiuni ilegale ale unor competitori electorali, situație care a condus la afectarea rezultatului alegerilor. Gravitatea acestor acțiuni ilegale care au constat în finanțare ilegală și desfășurarea unei campanii ilegale, au condus la anularea alegerilor prezidențiale de către Curtea Constituțională a României prin Hotărârea nr. 32/2024.

Astfel, ca urmare a ședinței Consiliului Suprem de Apărare a Țării, au fost prezentate documente (ulterior desecretizate) cu privire la atacuri la adresa securității naționale, generate de acțiunile unor actori cibernetici statali și non-statali asupra unor infrastructuri B., suport pentru procesul electoral.

Potrivit comunicatului transmis de Administrația prezidențială, în data de 4.12.2024, Președintele C. a declasificat informațiile prezentate de Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe și Ministerul Afacerilor Interne, în care se menționează că au existat suspiciuni cu privire la corectitudinea și legalitatea procesului electoral.

In Documentul CSAT - SRI, secțiunea 1.5 Conduita D. și relaționarea cu autoritățile române, sunt menționate următoarele: "La nivelul platformei D. a mai fost identificată o activitate de promovare masivă, derulată în ultimele două săptămâni, pentru susținerea E., partid suveranist înființat în anul 2023, care îl susține pe F.."

Conform documentelor CSAT, campania electorală a fost afectată de o serie de manipulări venite din partea unor conturi de D. fictive (în jur de 25.000) prin care,,(...)au fost obținute date certe care relevă intențiile unor persoane de pe teritoriul României (...) de a iniția acțiuni de natură să afecteze suveranitatea Statului Român".

Campania lui F. și a Partidului E. a fost sprijinită logistic și financiar de actori statali și non-statali străini, cu intenția de a influența alegerile și de a destabiliza țara.

Prin urmare, ceea ce s-a întâmplat în campania electorală prezidențială a afectat în mod direct campania electorală parlamentară, dată fiind conexiunea clară dintre candidatul F. și E., pe de o parte și pe de altă parte, suprapunerea campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale cu cea pentru alegerile parlamentare.

Este evident că cele două campanii (campania candidatului F. și campania E.), sunt într-o strânsă legătură, iar efectele metodelor nelegale folosite în campania lui F. se răsfrâng și asupra campaniei E. și pe cale de consecință, contestatorul a apreciat că același raționament de anulare a alegerilor pentru funcția de președinte se aplică în mod direct și pentru anularea alegerilor pentru Parlamentul României.

A. a solicitat în data de 8.12.2024 președintelui C., în calitatea sa de Președinte al CSAT, dispunerea de urgență, în cadrul Consiliului de Apărare a Țării, a desecretizării tuturor informațiilor cu privire la eventualele activități similare cu cele desfășurate pentru alegerea Președintelui României, care au fost desfășurate de competitorii electorali angrenați în competiția electorală pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților. De asemenea, în cererea adresată, și-a exprimat interesul legitim de a avea acces la informații inclusiv, dar fără a se limita, la activitatea E., care a fost menționat în documentele desecretizate și prezentate public de către Președinția României, care indică ingerințe externe în procesul electoral din România.

Invocând dispozițiile art. 3, lit. n), o), p) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României, care definesc amenințările la adresa securității naționale a României, contestatorul a artătat că libertatea alegătorilor de a-și forma o opinie include dreptul de a fi corect informați înainte de a lua o decizie. Mai precis, libertatea alegătorilor de a-și forma o opinie presupune dreptul de a obține informații corecte despre candidați și procesul electoral din toate sursele, inclusiv online, precum și protecția împotriva influenței nejustificate, prin acte/fapte nelegale și disproporționate, asupra comportamentului de vot. Publicitatea politică se poate transforma uneori într-un "vector de dezinformare, în special atunci când [...] nu își dezvăluie caracterul politic, provine de la sponsori din afara Uniunii sau face obiectul unor tehnici de vizare a unui public-țintă sau de distribuire a materialului publicitar" (a se vedea, și Regulamentul (UE) 2024/900 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 martie 2024 privind transparența și vizarea unui public-țintă în publicitatea politică, considerentul 4]. Pe cale de consecință, trebuie exclusă ingerința unor entități statale sau non-statale în realizarea unor campanii de propagandă sau dezinformare electorală.

În justificarea cererii de anulare a alegerilor s-a arătat că Hotărârea nr. 32/2024 a Curții Constituționale a României subliniază importanța respectării principiilor fundamentale ale procesului electoral, consacrate de Constituția României. În această decizie, Curtea a constatat că încălcarea caracterului liber și corect al votului și afectarea egalității de șanse a competitorilor electorali au dus la distorsionarea rezultatului alegerilor, ceea ce a justificat anularea întregului proces electoral. Dreptul la alegeri libere, corecte și transparente reprezintă un element esențial al ordinii constituționale (paragraful 6). Totodată, aceasta a afirmat că suveranitatea națională, consacrată de art. 2 alin. (1) din Constituție, este exercitată prin organe reprezentative alese printr-un proces electoral corect și liber. Drepturile electorale, incluzând dreptul de a vota și de a fi ales, sunt drepturi fundamentale garantate de Constituție (art. 36 și 37), iar nerespectarea acestora poate conduce la încălcarea democrației constituționale (paragraful 7).

Curtea a evidențiat că orice inegalitate vădită între competitori sau lipsă de transparență în utilizarea resurselor (cum ar fi cele digitale sau financiare) conduce la alterarea încrederii alegătorilor și la vicierea rezultatului electoral (paragrafele 14 și 16).

În cazul alegerilor parlamentare din 1 decembrie 2024, aplicarea principiilor din Hotărârea nr. 32/2024 justifică anularea procesului electoral având in vedere faptul că s-au constatat neregularități grave, cum ar fi fraude electorale, manipularea votului sau lipsa de egalitate de șanse între partide/candidați.

Astfel, în conformitate cu Documentul CSAT - SRI, "La nivelul platformei D. a mai fost identificată o activitate de promovare masivă, derulată în ultimele doua săptămâni, pentru sistinerea E., partid suveranist, înființat in anul 2023, care îl susține pe F.."

Pe de altă parte, ascensiunea E. a fost determinată de o campanie coordonată de creștere a popularității în mediul online (echivalentul a 600 000 de voturi, obținând un scor electoral de 6,39%) cu un buget raportat la doar 177.368 RON, din care doar 68.000 RON au fost folosiți pentru campanii online. In contextul alegerilor parlamentare, există o suspiciune rezonabilă cu privire la promovarea derulată cu eludarea legislației naționale din domeniul electoral, dar și exploatarea algoritmilor unor platforme de social media pentru creșterea în ritm accelerat al popularității E. având în vedere că acest partid a fost înființat în iulie 2023, prin urmare un partid înființat doar de un an, dar cu o ascensiune inexplicabilă în timpul alegerilor parlamentare.

Aceste neregularități au avut un impact semnificativ asupra rezultatului alegerilor, afectând alocarea mandatelor.

In conformitate cu art. 12 alin. (3) din Legea 208/2015, "cererea de anulare a alegerilor dintr-o secție de votare sau circumscripție electorală pentru fraudă electorală se poate face numai de către competitorii electorali care au participat la alegeri în circumscripția electorală respectivă." Deși textul legal pare să limiteze aplicabilitatea doar la secții de votare/circumscripții electorale, a apreciat contestatorul că norma ar trebui interpretată și în sensul posibilității anulării în integralitate a alegerilor, în anumite condiții excepționale.

Dacă autoritatea competentă (Biroul Electoral Central) are prerogativa de a dispune anularea alegerilor într-o secție sau circumscripție, această prerogativă ar trebui, în cazuri excepționale, să fie extinsă la întreaga procedură electorală dacă se dovedește că neregulile afectează substanțial rezultatele generale ale alegerilor.

Această interpretare se fundamentează pe următoarele argumente:

a/respectarea principiului proporționalității - anularea alegerilor în integralitate trebuie să fie văzută ca un remediu excepțional, utilizat doar în cazuri grave, când încălcările procesului electoral depășesc impactul local și afectează legitimitatea întregului proces electoral. Limitarea strictă a posibilității de anulare doar la nivel local (secție sau circumscripție) poate genera situații de inechitate, lăsând nesancționate nereguli sistemice care compromit legalitatea alegerilor.

b/argumentul finalității procesului electoral - Finalitatea procesului electoral este de a reflecta voința suverană a cetățenilor. Dacă neregulile constatate într-un număr semnificativ de secții sau circumscripții compromit acest obiectiv, limitarea aplicării art. 12 alin. (3) doar la nivel local poate împiedica realizarea scopului fundamental al alegerilor. În acest context, se impune o interpretare extensivă a normei, care să permită anularea întregului proces electoral în cazul în care acesta a fost viciat în ansamblu.

c/concordanța cu principiile constituționale - Conform art. 1 alin. (5) din Constituția României, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie. Acest principiu impune ca interpretarea normelor juridice să fie realizată în conformitate cu valorile fundamentale ale statului de drept, inclusiv legalitatea și legitimitatea procesului electoral.

O interpretare strict literală a dispozițiilor art. 12 alin. (3) ar putea duce la situații absurde, în care acțiuni ilegale extinse la nivelul întregii țări să nu poată fi remediate adecvat. În schimb, o interpretare care permite anularea în integralitate a alegerilor, atunci când se dovedește că neregulile au afectat decisiv întreg procesul, contribuie la respectarea principiului constituțional al suveranității poporului (art. 2 din Constituție).

Deși în dreptul public interpretările extensive ale normelor sunt, de regulă, restricționate, autoritățile publice, inclusiv instanțele, au obligația să asigure remedii adecvate în fața unor situații excepționale, iar o interpretare adecvată a dispozițiilor art. 12 alin. (3) ar trebui să permită anularea alegerilor în întregime, atunci când gravitatea încălcărilor o impune.

În privința repunerii în termenul de formulare a cererii de anulare a alegerilor, s-a apreciat că deși art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015 prevede sancțiunea decăderii, nu există o dispoziție expresă care să excludă aplicarea instituției repunerii în termen din art. 186 Cod procedură civilă. În absența unei derogări explicite, dispozițiile generale ale C. proc. civ., inclusiv cele referitoare la repunerea în termen (art. 186), rămân aplicabile. Acest lucru este susținut de principiul potrivit căruia limitarea accesului la justiție trebuie să fie reglementată clar și explicit, nu presupusă. Orice interpretare restrictivă a termenului special care ar exclude repunerea în termen ar putea încălca acest drept fundamental, fiind astfel contrară prevederilor constituționale.

Contestatorul a invocat circumstanțe obiective si justificative, susținând că repunerea în termen este posibilă dacă partea dovedește că a fost împiedicată să respecte termenul din cauze obiective și independente de voința sa .

Cererea de repunere în termen se bazează pe imposibilitatea obiectivă de acces la informațiile pertinente privind acțiunile neconstituționale și ilegale desfășurate de un competitor electoral în perioada campaniei electorale pentru alegerile parlamentare, informații cu caracter strict secret, care au fost desecretizate abia la data de 04.12.2024, după expirarea termenului prevăzut de Legea 208/2015 pentru formularea unei cereri de anulare a alegerilor parlamentare.

În astfel de cazuri, interesul pentru garantarea dreptății și corectitudinii procesului electoral ar trebui să prevaleze asupra strictei aplicări a termenului, mai ales dacă este dovedită existența unei fraude electorale care ar fi afectat atribuirea mandatelor.

Caracterul imperativ al termenului prevăzut în art. 12 alin. (3) din Legea 208//2015 trebuie interpretat în corelație cu scopul său final - garantarea integrității procesului electoral. Dacă nerespectarea termenului de 48 de ore este justificată, iar dovezile prezentate demonstrează o fraudă electorală care ar fi modificat atribuirea mandatelor, refuzul de a admite repunerea în termen ar putea aduce un prejudiciu mai mare democrației decât admiterea unei cereri tardive. În acest context, principiul proporționalității ar susține acceptarea repunerii în termen, pentru a asigura realizarea scopului legii.

În contextul invalidării alegerilor, procentele obținute devin, de asemenea, lipsite de valabilitate, fără ca acest fapt să poată fi imputat competitorilor electorali. În plus, se observă neîndeplinirea de către Statul Român a obligației de prevenire a interferențelor în procesul electoral, prin raportare la principiile constituționale, identificată prin Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024.

Competitorii electorali trebuie repuși în situația financiară anterioară desfășurării alegerilor pentru a asigura posibilitatea participării lor la un nou ciclu electoral, în absența constrângerilor financiare care ar putea afecta egalitatea de șanse. Chiar dacă legiuitorul nu a prevăzut în legislația primară modul de rambursare a cheltuielilor în cazul anularii unui scrutin și reluarea întregii proceduri ce implica strângerea de semnături și derularea campaniei electorale, s-a considerat imperios necesar ca Biroul Electoral Central să sesizeze Guvernul României cu solicitarea de armonizare a legislației alegerilor din România cu o astfel de situație. Prin urmare, Biroul Electoral Central ar trebui să solicite Guvernului să adopte măsuri legislative pentru reglementarea acestei situații.

În drept, contestația formulată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 12, alin. (3) din Legea nr. 208/2015, art. 3, lit. n), o), p) din Legea 51/1991 privind securitatea națională a României și art. 186 C. proc. civ.

Intimatul Biroul Electoral Central nu a depus întâmpinare față de contestația formulată și nu a înaintat documentația care a stat la baza adoptării deciziilor contestate.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând contestația prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Cu prioritate, se va reține că potrivit încheierii de ședință din data de 09.12.2024, ce reprezintă practicaua prezentei decizii, a fost admisă excepția de necompetență materială în privința capetelor de cerere referitoare la suspendarea Deciziei BEC nr. 340 D din 7 decembrie 2024 a Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților din anul 2024 și a actelor subsecvente dispunându-se formarea unui dosar separat, în vederea declinării competenței de soluționare a acestora către instanța competentă.

Pe cale de consecință, în prezentul dosar, instanța a rămas investită cu soluționarea cererilor având ca obiect contestația formulată împotriva deciziei nr. 352D din data de 7 decembrie 2024 a Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților din anul 2024, repunerea în termenul legal de formulare a cererii de anulare a alegerilor parlamentare, anularea alegerilor pentru Senat și Camera Deputaților din anul 2024 și restituirea sumelor cheltuite în timpul campaniei electorale, precum și cererea de suspendare a atribuirii mandatelor și anularea proceselor-verbale de atribuire a mandatelor.

Totodată, se mai reține că, prealabil solutionării tuturor acestor cereri, Înalta Curte a reținut spre soluționare cererea de suspendare a judecății cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Autoritatea Electorală Permanentă, care urmează a fi cercetate așadar, cu prioritate.

II.1. Asupra cererii de suspendare a judecății cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate

Prin cererea atașată prezentei contestații, contestatorul Partidul A. a solicitat sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015, solicitând și suspendarea soluționării cauzei până la soluționarea de către forul constituțional a excepției de neconstituționalitate invocate.

Pentru soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale a României, s-a constituit dosarul asociat nr. x/2024, conform art. 104 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care cererea de sesizare a CCR a fost admisă.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. reglementează un caz de suspendare facultativă a judecății, ceea ce presupune o analiză din partea instanței asupra îndeplinirii condițiilor procedurale pentru a se dispune suspendarea dar și a oportunității unei astfel de măsuri.

În cauza de față, în raport de soluția de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015, pronunțată prin încheierea din 9 decembrie, în dosarul asociat anterior indicat, Înalta Curte apreciază că suspendarea judecării prezentei contestații în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 Cod procedură civilă nu este oportună, adoptarea acestei măsuri putând conduce la o temporizare excesivă a soluționării cauzei și, totodată, nici nu sunt îndeplinite condițiile procedurale pentru a fi dispusă.

În acest sens, este de observat că, în cazul sesizării Curții Constituționale a României cu o excepție de neconstituționalitate invocată în cursul soluționării unei cereri de chemare în judecată sau a unei căi de atac, măsura suspendării judecății pricinii nu mai este prevăzută de lege, odată cu abrogarea, prin art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010, a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 care prevedeau suspendarea de drept a judecării cererilor pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate.

Abrogarea acestor dispoziții a fost însoțită de reglementarea unui caz de revizuire suplimentar în materie civilă, de natură să asigure părților garanțiile specifice dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., potrivit căruia revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă, ulterior rămânerii definitive a hotărârii, Curtea Constituțională a României s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul excepției.

Totodată, potrivit art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecății poate fi dispusă atunci când " dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți". Or, existența "unei alte judecăți", are în vedere existența unui alt dosar aflat pe rolul instanțelor judecătorești, iar nu a unei sesizări aflate pe rolul Curții Constituționale, care nu reprezintă "o judecată", potrivit art. 413 C. proc. civ.. În acest sens, se vor avea în vedere dispozițiile art. 126 din Constituția României, potrivit cărora " (1) Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.". Pe de altă parte, potrivit art. 142 alin. (1) și art. 146 din Constituția României, Curtea constituțională este garantul supremației Constituției, veghind la respectarea întocmai a acesteia, fără a deține însă competențe în legătură cu determinarea existenței sau inexistenței unor drepturi particulare ale cetățenilor, în urma unei activități de judecată.

În concluzie, prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu sunt incidente speței, în scopul suspendării judecății cauzei, tot astfel cum o astfel de măsură nici nu este oportună, în considerarea caracterului urgent al procedurii reglementate de dispozițiile legii speciale (Legea nr. 208/2015), în cazul admiterii excepției de neconstituționalitate existând reglementat în C. proc. civ. un alt remediu procedural, cel al revizuirii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de suspendare a judecății cauzei, formulată de contestatorul A. al A., până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

II.2. Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei Autoritatea Electorală Permanentă

Prin contestația formulată, contestatorul A. al A. a înțeles să cheme în judecată, în calitate de intimat, inclusiv pe Autoritatea Electorală Permanentă, justificând această opțiune, în ședința publică din 09.12.2024, prin aceea că "cenzurarea procesului electoral trebuie să fie opozabilă și Autorității Electorale Permanente".

Înalta Curte va reține că, în litigiul civil, calitatea procesuală pasivă revine părții care deține calitatea de subiect pasiv, în raportul juridic dedus judecății.

În contencios administrativ, calitate procesuală pasivă va deține emitentul actului administrativ, tipic sau asimilat, care a fost de natură a produce părții o vătămare, în cauză acest emitent fiind Biroul Electoral Central.

Nu se poate aprecia calitatea procesuală pasivă prin prisma "opozabilității" hotărârii, dat fiind că potrivit dispozițiilor art. 435 alin. (2) C. proc. civ., " (2) Hotărârea este opozabilă oricărei terțe persoane atât timp cât aceasta din urmă nu face, în condițiile legii, dovada contrară".

Suplimentar, Înalta Curte va reține că potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, pentru organizarea procesului electoral în perioada organizării alegerilor "se formează Biroul Electoral Central, birouri electorale de circumscripție la nivel județean, al municipiului București, oficii electorale de sector, în cazul municipiului București, și un birou electoral de circumscripție pentru cetățenii români cu domiciliul sau reședința în afara țării, precum și birouri electorale ale secțiilor de votare". Așadar, deși Autoritatea Electorală Permanentă are atribuții permanente de organizare a procesului electoral, pe perioada organizării alegerilor aceste atribuții revin birourilor electorale, astfel că nici din această perspectivă nu se justifică calitatea procesuală pasivă a AEP, în cauzele având ca obiect anularea unor hotărâri ale birourilor electorale, pe durata de funcționare a acestor birouri electorale.

Concluzionând, Înalta Curte va reține că, în cauză, intimata Autoritatea Electorală Permanentă nu deține calitatea de subiect pasiv în raporturile juridice deduse judecății, o astfel de calitate revenind Biroului Electoral Central ale cărui decizii sunt contestate, motiv pentru care excepția lipsei calității procesuale pasive a AEP urmează a fi admisă, cu consecința respingerii contestației în contradictoriu cu această intimată.

II.3. Asupra cererii de anulare a Deciziei BEC nr. 352D/7.12.2024, precum și a cererilor subsecvente, privind rambursarea cheltuielilor aferente campaniei electorale, suspendarea atribuirii mandatelor și anularea proceselor-verbale de atribuire a mandatelor

În fapt, potrivit actelor dosarului, se reține că contestatorul A. s-a adresat Biroului Electoral Central la data de 07.12.2024 cu cerere de repunere în termenul de anulare a alegerilor parlamentare, organizate la data de 01.12.2024, în considerarea comunicatului transmis de Administrația Prezidențială la data de 04.12.2024, cu privire la declasificarea unor informații provenind de la SRI, SIE și MAI, în legătură cu existența unor suspiciuni referitoare la corectitudinea și legalitatea procesului electoral.

De asemenea, contestatorul a invocat conținutul Hotărârii CCR nr. 32/2024, prin care Curtea Constituțională a României a dispus anularea procesului electoral cu privire la alegerea Președintelui României din anul 2024.

Prin Decizia Biroului Electoral Central nr. 352D/07.12.2024 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de repunere în termenul de formulare a cererii în anularea alegerilor parlamentare, cu consecința respingerii cererii în anularea alegerilor parlamentare din 01.12.2024.

În motivarea cererii de repunere în termen, s-a reținut incidența prevederilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015, precum și a art. 116 alin. (2) din același act normativ, a prevederilor pct. 142 din Calendarul alegerilor parlamentare, aprobat prin H.G. nr. 1034/2024, potrivit cărora cererile pentru anularea alegerilor E. fi formulate până cel târziu la 03.12.2024, orele 24:00.

Referitor la termenul reglementat prin lege organică pentru formularea cererii în anularea alegerilor parlamentare, s-a reținut că acesta este un termen de decădere de drept substanțial, care nu intră sub incidența dispozițiilor art. 186 C. proc. civ., privind repunerea în termenul de decădere de ordin procedural, astfel că nerespectarea lui atrage intervenția instituției decăderii și incidența prevederilor art. 2545 C. civ., respectiv stingerea a însuși dreptului subiectiv, neexercitat în termenul stabilit de lege.

Cu privire la cererea de restituire a cheltuielilor din perioada campaniei electorale, intimatul BEC a arătat că devin aplicabile dispozițiile art. 48 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, care reglementează procedura de rambursare a cheltuielilor în termen de 90 de zile de la data alegerilor, pe baza documentelor justificative, competența revenind AEP, iar nu Biroului Electoral Central.

În drept, Înalta Curte va avea în vedere dispozițiile art. 12 din Legea nr. 208/2015, prevederile H.G. nr. 1034/2024 de aprobare a calendarului acțiunilor din cuprinsul perioadei electorale a alegerilor pentru Senat și Camera Deputaților și dispozițiile art. 2 alin. (2) și art. 186 din C. proc. civ.

Procedând la cercetarea legalității Deciziei BEC nr. 352D/2024, Înalta Curte va reține că prioritară este cercetarea legalității soluției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de repunere în termenul de formulare a cererii de anulare a alegerilor pentru Senat și Camera Deputaților din 01.12.2024, având în vedere că nu a fost contestată înaintarea acestei cereri în afara perioadei legale de formulare a sa, astfel cum este aceasta reglementată de dispozițiile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015.

Astfel potrivit textului de lege: "(3) Cererea de anulare a alegerilor dintr-o secție de votare sau circumscripție electorală pentru fraudă electorală se poate face numai de către competitorii electorali care au participat la alegeri în circumscripția electorală respectivă. Cererea se depune la Biroul Electoral Central în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii votării, sub sancțiunea decăderii. Cererea trebuie temeinic motivată și însoțită de dovezile pe care se întemeiază. Lipsa probelor atrage respingerea cererii. Cererea poate fi admisă numai dacă cel care a sesizat nu este implicat în producerea fraudei și numai dacă se stabilește că aceasta a fost de natură să modifice atribuirea mandatelor. Soluționarea cererii de anulare a alegerilor de către Biroul Electoral Central se face în cel mult 3 zile de la data înregistrării acesteia (…)".

În cauză, termenul de formulare a cererilor în anularea alegerilor parlamentare s-a împlinit la data de 03.12.2024, la ora 24:00, contestatorul A. formulând cereri de repunere în termen și de anulare a alegerilor la data de 07.12.2024 (înaintate prin e-mail).

Totodată, Înalta Curte va observa că potrivit art. 116 alin. (1) și (2) din Legea nr. 208/2024, " (1)Termenele pe zile, prevăzute de prezenta lege, se calculează din ziua când încep să curgă, care este luată în calcul, până inclusiv în ziua când se împlinesc, chiar dacă acestea nu sunt zile lucrătoare, până la ora 24:00 a zilei respective. (2) Termenele pe ore prevăzute de prezenta lege încep să curgă de la ora 0:00 a zilei următoare", astfel că cererile contestatorului, datate 07.12.2024, au fost înaintate inclusiv cu depășirea termenului legal de soluționare de către BEC a cererilor în anulare, care s-a împlinit la data de 05.12.2024, orele 24:00.

În susținerea admisibilității cererii de repunere în termenul de formulare a cererii în anularea alegerilor contestatorul a invocat incidența dispozițiilor art. 186 C. proc. civ., potrivit cărora: "(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac."

Înalta Curte va respinge aceste susțineri, privind aplicabilitatea dispozițiilor art. 186 Cod procedură civilă, ca nefondate.

În acest sens, urmează a reține că potrivit art. 2 C. proc. civ.: " (1) Dispozițiile prezentului cod constituie procedura de drept comun în materie civilă. (2) De asemenea, dispozițiile prezentului cod se aplică și în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziții contrare."

În speță, prin invocarea incidenței art. 186 C. proc. civ., contestatorul A. solicită aplicarea normelor de procedură civilă ce reglementează posibilitatea repunerii în termenul de decădere de drept procesual, inclusiv în materie electorală. Însă, Înalta Curte constată că, în această materie, există deja dispoziții legale speciale care, prin specificul lor, sunt incompatibile cu o astfel de completare cu normele din procedura civilă.

În acest sens, dispozițiile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015 reglementează cu privire la modalitatea de derulare a etapelor specifice perioadei electorale, iar potrivit art. 119 din Legea nr. 208/2015: "În sensul prezentei legi, prin perioadă electorală se înțelege intervalul de timp care începe la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind stabilirea datei alegerilor și se încheie odată cu publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a rezultatului scrutinului. Perioada electorală cuprinde intervalul de timp dintre data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind stabilirea datei alegerilor și data începerii campaniei electorale, campania electorală, desfășurarea efectivă a votării, numărarea și centralizarea voturilor, stabilirea rezultatului votării, atribuirea mandatelor și publicarea rezultatului alegerilor în Monitorul Oficial al României, Partea I."

Totodată, respectarea întocmai a perioadei electorale, respectiv a tuturor etapelor specifice procesului electoral, astfel cum sunt acestea stabilite prin hotărâre a Guvernului, reprezintă garanția respectării principiului securității juridice în materie electorală, astfel că orice modificări aduse acestor etape și, drept consecință, perioadei electorale stabilite prin hotărâre a Guvernului, este de natură a afecta în mod nepermis predictibilitatea derulării procesului electoral, putând atrage confuzia alegătorilor cu privire la sistemul de scrutin aplicabil.

În jurisprudența sa, Curtea Constituțională, făcând referire la necesitatea respectării recomandărilor Codului bunelor practici în materie electorală. Linii directoare și raport explicativ, adoptat de Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept (Comisia de la Veneția), în cadrul celei de-a 52-a sesiuni plenare (Veneția, 18-19 octombrie 2002), a arătat că: " (…) stabilitatea dreptului este un element important al credibilității procesului electoral și este esențială pentru consolidarea democrației. Prin urmare, modificarea frecventă a normelor sau caracterul lor complex E. dezorienta alegătorul. (…) În practică totuși trebuie garantată nu atât stabilitatea principiilor fundamentale (este puțin probabilă contestarea lor în mod serios), cât stabilitatea unor reguli mai speciale ale dreptului electoral, în special cele care reglementează sistemul electoral propriu-zis, componența comisiilor electorale și constituirea teritorială a circumscripțiilor. Aceste trei elemente sunt frecvent - corect sau incorect - considerate factori decisivi la determinarea rezultatelor scrutinului. " (Decizia nr. 148/20.03.2024, M.Of. nr. 408/30.04.2024)

De asemenea, făcând trimitere la Raportul privind calendarul și inventarul criteriilor politice pentru evaluarea alegerilor, adoptat de Consiliul pentru Alegeri Democratice la cea de-a 34-a reuniune (Veneția, 14 octombrie 2010) și de Comisia de la Veneția la cea de-a 84-a sesiune plenară (Veneția, 15-16 octombrie 2010), care stabilește că alegerea este un proces continuu care implică mai multe etape, printre care: data la care sunt convocate alegeri; deschiderea campaniei electorale; ziua votării propriu-zise și numărarea voturilor; declararea rezultatelor unei alegeri, urmată de etapa contestațiilor (pct. 20-24), precum și la Raportul privind stabilirea datei alegerilor, adoptat de Consiliul pentru Alegeri Democratice la cea de-a 22-a reuniune (Veneția, 18 octombrie 2007) și de Comisia de la Veneția la cea de-a 72-a sesiune plenară (Veneția, 19-20 octombrie 2007), Curtea Constituțională a subliniat în aceeași decizie anterior amintită, că atât Codul bunelor practici în materie electorală, cât și jurisprudența sa anterioara, referitoare la asigurarea securității juridice a cetățeanului în contextul alegerilor au menirea de a proteja cetățeanul (alegătorul) de orice modificări care îngreunează înțelegerea și exercitarea scrutinului electoral ori a modului de votare. A mai arătat Curtea că: " (…) stabilirea intervalului de timp în care urmează să se fixeze data alegerilor este un aspect important al procesului electoral și reprezintă o premisă a asigurării periodicității alegerilor, însă aceasta este și rămâne un element tehnic al aplicării acestui principiu atât timp cât data este astfel stabilită prin lege încât să asigure ritmicitatea, succesiunea, continuitatea și alternanța organică a mandatelor. (…) În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că dreptul la alegeri libere este unanim apreciat ca reprezentând expresia cea mai profundă a organizării unei societăți cu adevărat democratice și impune respectarea unor exigențe, între care și aceea a stabilității normelor juridice în domeniul electoral. Într-un plan mai larg, stabilitatea acestor norme constituie o expresie a principiului securității juridice, instituit, implicit, de art. 1 alin. (5) din Constituție, principiu care exprimă, în esență, faptul că cetățenii trebuie protejați contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecurități pe care a creat-o dreptul sau pe care acesta riscă s-o creeze, impunând ca legea să fie accesibilă și previzibilă (Decizia nr. 51 din 25 ianuarie 2012).(…) Securitatea juridică protejează cetățeanul de arbitrar, de exercitarea puterii de stat cu caracter excesiv. (…)"

Pornind de la aceste dezlegări anterioare ale Curții Constituționale și în considerarea prevederilor Codului bunelor practici în materie electorală. Linii directoare și raport explicativ, adoptat de Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept (Comisia de la Veneția), ce reglementează periodicitatea alegerilor, drept principiu fundamental care stă la baza patrimoniului electoral european, Înalta Curte va observa că derularea etapelor perioadei electorale de o manieră previzibilă, strict reglementată prin încadrarea acțiunilor de ordin tehnic în anumite intervale de timp clar definite prin lege, reprezintă garanții ale respectării acestui principiu, dar și ale respectării principiului securității juridice în materie electorală, asigurând respectarea duratei mandatului adunării legislative, astfel cum este acesta determinat de art. 63 din Constituția României: " (1) Camera Deputaților și Senatul sunt alese pentru un mandat de 4 ani, care se prelungește de drept în stare de mobilizare, de război, de asediu sau de urgență, până la încetarea acestora. (…) (3) Parlamentul nou ales se întrunește, la convocarea Președintelui României, în cel mult 20 de zile de la alegeri. (…)"

Așadar, o eventuală acceptare a posibilității de prelungire a duratei etapelor perioadei electorale (astfel cum sunt acestea determinate prin lege), ca efect al formulării unor cereri de repunere în termenele de contestare/de înaintare de cereri noi în anulare, cu nescocotirea calendarului acțiunilor electorale, ar echivala cu încuviințarea modificării perioadei electorale ca efect al demersurilor unuia dintre competitorii electorali care au participat la alegeri într-o circumscripție electorală, fiind astfel nesocotite principiile anterior menționate – al securității juridice în materie electorală și al periodicității alegerilor – având drept consecință afectarea drepturilor și intereselor alegătorilor și încălcarea normelor constituționale și a recomandărilor europene anterior indicate, privind durata mandantului forului/adunării legislative. O astfel de consecință ar fi atrasă în măsura în care, fiind deja epuizată etapa soluționării cererilor în anularea alegerilor, ce conduce la deschiderea etapei următoare – a stabilirii rezultatelor finale - s-ar permite revenirea la o etapă anterioară, cu posibile consecințe asupra întregii perioade electorale și, implicit, a întregului proces electoral.

De altfel, chiar prevederile Codului bunelor practici în materie electorală. Linii directoare și raport explicativ, adoptat de Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept (Comisia de la Veneția), în explicitarea principiilor fundamentale în materie electorală, deși recunosc dreptul cetățenilor la un sistem de recurs eficient, menționează explicit că: "Termenul limită pentru înaintarea și examinarea recursurilor trebuie să fie scurt (..)" (pct. 3.3. lit. g). din Cod).

În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte va concluziona în sensul că există incompatibilitate între aplicarea dispozițiilor art. 186 C. proc. civ., referitoare la repunerea în termen și respectarea întocmai a etapelor perioadei electorale, reglementate în scopul asigurării respectării principiilor securității juridice în materie electorală și al periodicității alegerilor, o soluție contrară fiind de natură a afecta structura întregului procesului electoral, prin crearea unei incertitudini asupra rezultatului alegerilor.

Pe cale de consecință, în considerarea dispozițiilor art. 2 alin. (2) C. proc. civ., se va concluziona în sensul inadmisibilității completării dispozițiilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015 cu prevederile art. 186 C. proc. civ., dreptul la formularea cererii în anularea alegerilor fiind limitat în timp la intervalul strict reglementat de norma specială, fără a se recunoaște posibilitatea repunerii în termen.

Nefiind așadar incidente prevederile art. 186 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte va reține că în mod legal prin Decizia BEC nr. 352D/2024 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea contestatorului A., de repunere în termenul de formulare a cererii în anularea alegerilor. Totodată, ca o consecință a acestei soluții, în mod legal a fost respinsă cererea în anularea alegerilor, aceasta fiind formulată cu depășirea termenului legal de decădere de 48 de ore de la data încheierii votării și, mai mult, chiar cu depășirea termenului legal de soluționare de către BEC a cererilor în anulare, care s-a împlinit la data de 05.12.2024, ora 24:00.

Înalta Curte va înlătura, ca nefondate, criticile contestatorului întemeiate pe nerespectarea principiului proporționalității, apreciind că proporționalitatea sancțiunii trebuie întotdeauna apreciată în raport de caracterul adecvat și necesar al măsurii, în scopul atingerii obiectivului dorit, precum și în raport de efectele măsurii, care nu trebuie să împovăreze titularii dreptului în mod excesiv, în raport cu obiectivul avut în vedere.

În cauză, astfel cum s-a arătat anterior, reglementarea în mod strict a etapelor perioadei electorale, prin stabilirea prin lege de termene scurte și clar definite în care să se deruleze toate aceste etape, este de natură a asigura respectarea dreptului cetățenilor la organizarea de alegeri în mod previzibil, lipsite de caracter arbitrar, fiind vorba așadar despre măsuri adecvate și necesare, în scopul garantării respectării principiilor securității juridice în materie electorală și al periodicității alegerilor.

În ceea ce privește împovărarea în mod excesiv a titularului dreptului de a solicita anularea alegerilor, prin reglementarea unui termen foarte scurt, care nu poate fi, de principiu, supus întreruperii/suspendării, Înalta Curte va observa că potrivit art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015 anularea alegerilor poate fi solicitată pe motiv de fraudă electorală, iar aceasta trebuie să fie temeinic motivată și probată.

În speță, contestatorul a invocat în susținerea existenței unei fraude electorale apariția de informații noi cu privire la distorsionarea campaniei electorale, prin acțiuni ilegale ale unor competitori electorali, indicând cu titlul de probe Note ale SRI, SIE și MAI declasificate la data de 04.12.2024. Or, astfel cum s-a reținut anterior, chiar în ipoteza în care s-ar aprecia că de la acest moment ar trebui să curgă termenul de 48 de ore pentru a se solicita anularea alegerilor, ca urmare a intervenirii oricăreia dintre cauzele ce împiedică curgerea termenului de decădere, se constată că cererea de repunere în termen și cererea în anulare alegerilor au fost formulate de contestator abia la data de 07.12.2024, cu depășirea inclusiv a unui astfel de nou termen, care s-ar fi împlinit la 06.12.2024, ora 24:00.

Mai apoi, se constată că contestatorul a invocat, ca element de natură a împiedica curgerea termenului de decădere, pronunțarea Deciziei CCR nr. 32/06.12.2024 privind anularea procesului electoral de alegere a Președintelui României.

Înalta Curte va observa însă că din considerentele acestei decizii nu rezultă elemente relevante, în legătură cu scrutinul pentru alegerea membrilor Senatului și ai Camerei Deputaților, care să poată fi valorificate cu caracter de noutate în formularea cererii de anulare a alegerilor parlamentare, decizia valorificând exclusiv informații în legătură cu procedura de alegere a Președintelui României, deci care privesc o altă procedură electorală.

Așadar, nici din această perspectivă nu s-ar putea afirma că opunerea termenului de 48 de ore pentru formularea cererii în anulare, care curge de la data încheierii votului, iar nu de la publicarea Deciziei CCR nr. 32/2024 în Monitorul Oficial, ar avea caracter disproporționat.

În realitate, Înalta Curte va reține că stabilirea prin lege, cu caracter imperativ și previzibil, a unui termen scurt de contestare a procedurii de votare pe motive de fraudă, impune competitorilor electorali care participă la alegeri o vigilență sporită, precum și obligația acestora de a procura toate dovezile în legătură cu eventuala încălcare a legislației electorale, tocmai datorită implicării lor directe în procedura electorală.

Nu se poate susține așadar, în mod valid, că neanalizarea în fond a cererilor în anularea alegerilor pe motiv de fraudă, drept consecință a nerespectării termenului de 48 de ore de la închiderea votării, ar reprezenta o sancțiune disproporționată, cu atât mai mult cu cât, în speța de față, aspectele semnalate de contestator vizează o etapă a procedurii electorale anterioară datei votării, respectiv etapa campaniei electorale, care s-a finalizat cu 24 de ore anterior datei votării, contestatorul având deci la dispoziție, potrivit art. 64 din Legea nr. 208/2024, un interval de timp chiar mai mare de 48 de ore pentru procurarea oricăror dovezi în legătură cu nerespectarea legislației electorale.

În cele din urmă, în analiza proporționalității sancțiunii în raport de scopul urmărit, Înalta Curte va reține, așa cum s-a arătat anterior, că celeritatea procedurii este necesară pentru asigurarea unui grad ridicat de stabilitate și previzibilitate în procesul electoral, scopul urmărit fiind protejarea interesului public superior, prin determinarea în cel mai scurt tip a rezultatului alegerilor și asigurarea respectării duratei mandatului forului legislativ, astfel cum este acesta stabilit de Constituția României, ceea ce primează în fața interesului privat al competitorilor electorali în exercitarea dreptului de a solicita verificarea legalității alegerilor dintr-o secție de votare sau circumscripție electorală.

În final, în ceea ce privește solicitarea contestatorului A., de interpretare "extensivă" a dispozițiilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015, în scopul garantării integrității procesului electoral, în ansamblul său, Înalta Curte va respinge aceste susțineri, ca nefondate.

În speță, se constată că termenul în care se poate formula cererea în anularea alegerilor, condițiile în care poate fi formulată cererea, precum și obligația de probare a fraudei electorale sunt reglementate în mod explicit prin lege, iar nesocotirea acestor limite ar echivala încălcării nepermise a principiului separației și echilibrului puterilor în stat, instituit de art. 1 alin. (4) din Constituția României. Înlăturarea de la aplicare a dispozițiilor legale menționate nu poate fi obținută de contestator prin intervenția instanței de judecată, ci exclusiv în urma sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, demers care în cauză a fost deja întreprins de acesta.

Referitor la criticile contestatorului, în legătură cu cererile formulate în subsidiar, privind rambursarea cheltuielilor aferente campaniei electorale, suspendarea procedurii de atribuire a mandatelor și anularea proceselor-verbale de atribuire a mandatelor, Înalta Curte va reține că acestea au fost întemeiate pe ipoteza admiterii cererii de anulare a alegerilor. Or, în condițiile în care potrivit celor anterior expuse, s-a concluzionat în sensul legalității soluției BEC de respingere a cererii de repunere în termen și a cererii în anularea alegerilor, Înalta Curte va respinge inclusiv aceste capete de cerere, ca neîntemeiate, prin raportare la aceleași considerente.

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015, rap. la art. 18 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul Partidul A. împotriva Deciziei nr. 352D/7 decembrie 2024 a Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților din anul 2024, cererea privind repunerea în termenul legal de formulare a cererii de anulare a alegerilor parlamentare, cererea de anulare a alegerilor pentru Senat și Camera Deputaților din anul 2024 și restituirea sumelor cheltuite în timpul campaniei electorale, precum și cererea de suspendare a atribuirii mandatelor și de anulare a proceselor-verbale de atribuire a mandatelor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu.

Disjunge cererea contestatorului Partidul A. în contradictoriu cu intimații Biroul Electoral Central și Autoritatea Electorală Permanentă, având ca obiect suspendarea executării deciziei nr. 340 D din 7 decembrie 2024 a Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților din anul 2024 și a actelor subsecvente și dispune formarea unui dosar separat.

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Autoritatea Electorală Per