ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5825/2024

Ședința publică din data de 8 decembrie 2024

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2024, contestatorul A. a formulat în contradictoriu cu intimații Biroul Electoral Central și Autoritatea Electorală Permanentă, contestație împotriva deciziei nr. 350D din data de 7 decembrie 2024 a Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților din anul 2024, solicitând:

- admiterea cererii de repunere în termenul de formulare a cererii de anulare a alegerilor prevăzute de art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015;

- admiterea cererii de anulare a alegerilor pentru Camera Deputaților și Senat din 1 decembrie 2024 și, pe cale de consecință, anularea integrală a alegerilor parlamentare din toate cele 43 de circumscripții electorate, având în vedere următoarele motive de fapt și de drept:

În motivare, contestatorul a arătat că după publicarea comunicatului de presă nr. 1CPRFT1/BEC/P.R.2024/24.11.2024 privind rezultatul final al alegerilor pentru funcția de Președinte al României în cadrul primului tur de scrutin din 24 noiembrie 2024, și după emiterea de către Biroul Electoral Central a procesului-verbal nr. x/04.12.2024 privind totalizarea voturilor la nivel național pentru alegerea Camera Deputatilor și a procesului-verbal nr. x/04.12.2024 privind totalizarea voturilor la nivel național pentru alegerea Senatului, Președintele României a fost de acord cu declasificarea informațiilor prezentate de Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe și Ministerul Afacerilor Interne în cadrul ședinței Consiliului Suprem de Apărare a Țării din data de 28 noiembrie 2024, fiind publicate pe site-ul Administrației Prezidențiale documentele întocmite de aceste instituții publice.

In data de 06.12.2024, Curtea Constituțională a României, în vederea asigurării corectitudinii și legalității procesului electoral, si-a exercitat atribuția prevăzută de art. 146 lit. f) din Constituție și, cu unanimitate de voturi, prin Decizia nr. 32/2024, a hotărât anularea întregului proces electoral cu privire la alegerea Președintelui României, precum și reluarea în integralitate a acestuia.

In cuprinsul hotărârii nr. 32/06.12.2024, Curtea Constituțională a arătat că a valorificat informațiile relevate de "Notele de informare" ale Ministerului Afacerilor Interne - Direcția Generală de Protecție Internă, ale Serviciului de Informații Externe, ale Serviciului Român de Informații și ale Serviciului de Telecomunicații Speciale, înregistrate sub nr. DSNl/1741/4.12.2024, nr. DSN1/1740/4.12.2024, nr. DSN1/1742/4.12.2024 și nr. DSN1/J743/4.12.2024, respectiv nr. DSN1/1701/2.12.2024, prin care s-a constatat că procesul electoral privind alegerea Președintelui României a fost viciat pe toată durata desfășurării lui și în toate etapele de multiple neregularități și încălcări ale legislației electorale care au distorsionat caracterul liber și corect al votului exprimat de cetățeni și egalitatea de șanse a competitorilor electorali, au afectat caracterul transparent și echitabil al campaniei electorale și au nesocotit reglementările legale referitoare la finanțarea acesteia.

A arătat contestatorul că a formulat la data de 06.12.2024 cerere în anularea alegerilor pentru Camera Deputaților și Senat din 1 decembrie 2024, solicitând anularea integrală a alegerilor parlamentare din toate cele 43 de circumscripții electorale. Totodată, a forrnulat cererea de repunere în termenul pentru a formula cererea în anularea alegerilor parlamentare, invocând faptul că a luat cunoștință de probele pe care se întemeiază cererea de anulare la data de 04.12.2024, când au fost desecretizate probele prezentate în cadrul ședinței C.S.A.T.

Decizia nr. 350D/07.12.2024 a B.E.C., prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de repunere în termen și cererea de anulare a alegerilor, ca o consecință a principiului specialia generalibus derogant, este nelegală. B.E.C. a concluzionat că termenul prevăzut de art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015, este un termen de decădere de drept substanțial care nu intră sub incidența dispozitiilor art. 186 C. proc. civ., astfel că neformuarea cererii cu respectarea acestui termen atrage stingerea dreptului subiectiv.

În susținerea nelegalității acestei decizii, contestatorul a invocat, printr-un prim set de argumente, că acele considerente ale BEC, referitoare la caracterul de lege specială al legilor electorale, sunt supraabundente și nerelevante, câtă vreme ulterior a procedat la calificarea dreptului prevăzut de art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015 ca fiind un drept substanțial, aplicând art. 2545 C. civ. ca sancțiune de drept comun pentru neexercitarea dreptului subiectiv. Prin urmare, chiar B.E.C. a arătat că, deși drepturile electorale sunt reglementate prin lege specială, totuși ar fi aplicabilă o sancțiune prevăzută în dreptul comun. Or, în mod evident, drepturile sunt substanțiale sau procedurale în funcție de natura acestora, nu în legătură cu faptul că sunt reglementate printr-o legislație specială sau una de drept comun.

Pe de altă parte, legea specială se aplică cu prioritate față de legea generală atunci când există o reglementare comună, dar diferită, în cele două legi. Numai în ipoteza existenței unui concurs de aplicare a celor două legi se pune problema aplicării legii speciale cu prioritate și cu înlăturarea aplicării legii generale.

In cauză, Legea nr. 208/2015 reglementează numai anumite aspecte privind exercitarea drepturilor electorale, respectiv calea procesuală - cererea de anulare a alegerilor pentru fraudă, calitatea procesuală activă - competitorii electorali care au participat la alegeri, termenul de formulare - 48 de ore de la data încheierii votării, regimul probatoriu - atașarea dovezilor, sub sancțiunea respingerii, organul jurisdicțional competent - B.E.C., termenul de formulare a căii de atac - 24 de ore de la data aducerii la cunoștință publică și instanța judecătorească competentă - Inalta Curte de Casație și Justiție.

Legea specială reglementează expres sancțiunea decăderii în cazul neformulării cererii de anulare in termenul prevăzut, însă nu arată dacă această decădere este prevăzută de art. 2545 C. civ. sau de art. 185 C. proc. civ., revenind B.E.C. și Î.C.C.J. competența de interpretare a naturii dreptului de a solicita anularea alegerilor și de a constata dacă acesta este substanțial sau procedural și de a verifica legislația aplicabilă.

Referitor la drepturile substanțiale încălcate, a arătat contestatorul că deși B.E.C. a arătat că nerespectarea termenelor atrage stingerea dreptului subiectiv, nu a arătat care ar fi acel drept subiectiv pierdut.

Or, în hotărârea nr. 32/2024, Curtea Constituțională a arătat că "drepturile electorale sunt drepturi fundamentale de natură politică, reprezintă o condiție sine qua non a democrației și a funcționării democratice a statului și se exercită cu respectarea exigențelor Constituției și a legilor".

Chiar în Decizia nr. 289/2016, citată în decizia B.E.C. nr. 350D/07.12.2024, se arată că legiuitorul ordinar "are libertatea de a stabili regulile de organizare și de desfășurare a procesului electoral, modalitățile concrete de exercitare a dreptului de vot și a dreptului de a fi ales, cu respectarea condițiilor impuse de Constituție". Prin urmare, scopul procesului electoral și al regulilor speciale stabilite de legiuitorul ordinar este acela de a garanta exercitarea unor drepturi fundamentale, între care care dreptul la alegeri libere și corecte și dreptul la alegerea Camerei Deputaților și Senatului prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat.

Referitor la dreptul de a solicita anularea alegerilor, potrivit art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015 este un drept procedural, recunoscut competitorilor electorali care au participat la alegeri, în scopul restabilirii drepturilor electorale fundamentale. Potrivit art. 12 alin. (4) din Legea nr. 208/2015 "prin fraudă electorală se înțelege, în sensul prezentei legi, orice faptă incriminată de lege care are loc înaintea, în timpul sau după încheierea votării ori în timpul numărării voturilor și încheierii proceselor-verbale și care are ca rezultat denaturarea voinței alegătorilor și crearea de avantaje concretizate prin mandate în plus pentru un competitor electoral".

Potrivit practicii Înaltei Curți de Casație și Justiție, "Din cuprinsul art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015 reiese că legiuitorul a reglementat în mod expres o cale de contestare specifică, pentru ipoteza fraudei electorale, fiind vorba despre cererea de anulare a alegerilor, supusă termenului legal imperativ de 48 de ore de la data încheierii votării, sub sancțiunea decăderii. De asemenea, a fost reglementată expres și calea de atac în justiție împotriva deciziei emise de către structura electorală, în exercitarea atribuției prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. h) din același act normativ" (Decizia I. C. civ..J. - sectia I civilă, decizia nr. 7/13.01.2021).

In Decizia CCR nr. 1189/2008, Curtea Constituțională a arătat că "Alături de drepturile electorale fundamentale consacrate de Constituție se regăsesc și alte drepturi electorale reglementate prin lege (dreptul alegătorilor de a face întâmpinări împotriva omisiunilor, a înscrisurilor greșite sau a oricăror erori din Registrul electoral; dreptul alegătorilor de a verifica înscrierea în listele electorale, de a face întâmpinări împotriva omisiunilor, a înscrierilor greșite și a oricăror erori; dreptul alegătorilor de a face contestație cu privire la listele electorale; dreptul alegătorilor de a obține cartea de alegător; dreptul de contestare a candidaturilor; dreptul candidaților de a contesta operațiunile electorale; dreptul candidaților de a avea acces la mijloacele de informare în masă). Aceste drepturi sunt drepturi electorale procedurale, ce țin de exercitarea drepturilor electorale fundamentale ale cetățenilor (dreptul de vot, dreptul de a fi ales, dreptul de a alege)" .

A mai invocat contestatorul că potrivit Deciziei R.I.L. nr. 16/2017: "Normele de contencios electoral reglementează procedurile pe baza cărora cetățenii își pot proteja și exercita drepturile lor fundamentale politice, precum și celelalte drepturi electorale (dreptul de a fi înscris pe o listă electorală, dreptul la înregistrarea candidaturii etc.). In cazul încălcării acestora, normele de contencios electoral prevăd măsurile procedurale care pot fi folosite pentru înlăturarea încălcării lor (în cazul de față, contestațiile împotriva deciziilor de admitere sau respingere a candidaturilor depuse de candidați). Astfel, drepturile electorale formează o categorie distinctă între drepturile și libertățile cetățenilor, fiind consfințite de Constituția României în articolele 35-38. Art. 37 din Constituție prevede dreptul de a fi ales, dar Legea fundamentală reglementează doar drepturile electorale fundamentale, celelalte drepturi electorale fiind cuprinse în legislația infraconstituțională. Corelativ, legea organică reglementează dreptul de a depune candidatura pentru a fi ales și dreptul de contestare a candidaturilor, ca drepturi electorale de natură procedurală, ce țin de exercitarea drepturilor electorale fundamentale (dreptul de vot, dreptul de a alege, dreptul de a fi ales)".

In aceste condiții, nu se poate susține că dreptul de a solicita anularea alegerilor ar fi un drept substanțial, supus decăderii în condițiile art. 2545 C. civ.. Dreptul de a solicita anularea alegerilor pentru fraudă electorală este un drept de natură procedurală ce urmărește realizarea drepturilor electorale fundamentale.

Susținerea B.E.C. în sensul că dreptul prevăzut de art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015 ar fi un drept subiectiv substanțial este nelegală, de vreme ce dreptul de a solicita anularea unui act nelegal urmărește realizarea unui drept vătămat prin actul nelegal, acțiunea în anulare fiind un mijloc procesual pentru a obține repararea prejudiciului suferit.

În ceea ce privește aplicarea instituției repunerii în termen, contestatorul a arătat că față de natura de drept procedural a dreptului de a solicita anularea alegerilor pentru fraudă electorală, devine aplicabil art. 186 alin. (1) Cod procedură civilă, conform căruia "partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate"

Contestatorul a invocat cu titlu de practică Decizia I. C. civ..J. nr. 2032/10.04.2024, prin care s-a apreciat asupra admisibilității repunerii în termenul reglementat de art. 41 din Legea nr. 115/2015, reținând: "Contrar susținerilor reprezentantului Ministerului Public, potrivit cărora, în materie electorală nu pot fi aplicate dispozițiile C. proc. civ., Inalta Curte reține că dispozițiile art. 2 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ. prevăd că dispozițiile codului constituie procedura de drept comun în materie civilă, iar aceste dispoziții se aplică și în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziții contrare. Or, o astfel de dispoziție contrară nu a fost identificată, dispozițiile Legii nr. 115/2015 făcând referire exclusiv la termenul de formulare a contestației și la competența de soluționare în favoarea instanțelor judecătorești, astfel că necesitatea respectării celerității și a principiului stabilității raporturilor juridice în materie electorală nu poate acționa ca un "fine de neprimire" asupra cererii contestatoarei, pretențiile deduse judecății și modalitatea în care acesta s-a conformat condițiilor impuse de lege rămânând a fi analizate în concret de instanța de judecată în cadrul excepției tardivității invocate din oficiu

(...) Făcând aplicarea dispozițiilor art. 2 C. proc. civ. mai sus indicate, Inalta Curte apreciază că sancțiunea decăderii putea fi evitată în condițiile în care partea împotriva căreia curge termenul dovedește că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură în termenul legal și întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, sens în care dispune art. 186 C. proc. civ..".

A concluzionat contestatorul că, în mod evident, art. 186 C. proc. civ. este evident aplicabil în materie electorală. Imposibilitatea absolută a obținerii și invocării unor probe în susținerea motivelor de fraudă electorală reprezintă motive temeinic justificate pentru care cererea nu a fost formulată în termenul de 48 de ore de la data încheierii votării.

Decizia B.E.C. nr. 350D/07.12.2024 conduce la concluzia că, în ipoteza unei fraude electorale pentru care mijloacele de probă sunt obținute de instituții care functionează pentru apărarea securității naționale - SRI, SIE, STS, MAI, CSAT - iar dovezile obținute reprezintă documente clasificate, rezultatul alegerilor fraudate ar trebui menținut, de vreme ce, în termenul de 48 de ore de la încheierea votării, nu au putut fi prezentate aceste dovezi.

S-a invocat faptul că, în condițiile Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, accesul la asemenea informații este limitat unor anumite persoane, fiind luate măsuri de protecție în scopul de a garanta că informațiile clasificate sunt distribuite exclusiv persoanelor îndreptățite, potrivit legii, să le cunoască. Necunoașterea informațiilor prezentate în cadrul sedinței C.S.A.T. reprezintă un motiv temeinic, care justifică repunerea în termenul de a formula cererea în anulare prevăzută de art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015.

În subsidiar, contestatorul a arătat că în măsura în care ar fi reținută aplicarea art. 2545 C. civ., sunt aplicabile dispozițiile art. 2548 alin. (2) C. civ., respectiv aplicarea forței majore, care împiedică, în toate cazurile, curgerea termenului, iar dacă termenul a început să curgă, el se suspendă, dispozițiile art. 2.534 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător.

În susținerea existenței unui caz de forță majoră, care repezintă "orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil", contestatorul a arătat că acesta este reprezentat de secretizarea informațiilor și dovezilor privind frauda electorală. Procesul electoral a fost fraudat, așa cum se reține în hotărârea CCR nr. 32/06.12.2024, prin "utilizarea netransparentă și cu încălcarea legislației electorale a tehnologiilor digitale și a inteligenței artificiale în desfășurarea campaniei electorale, precum și prin finanțarea din surse nedeclarate a campaniei electorale, inclusiv online".

Aspectele privind fraudarea alegerilor au fost aduse la cunoștința publică la data de 4 decembrie 2024 prin declasificarea conținutului "Notelor de informare" ale Ministerului Afacerilor Interne - Directia Generala de Protectie Interna, ale Serviciului de Informații Externe, ale Serviciului Român de Informații și ale Serviciului de Telecomunicații Speciale, înregistrate la Administrația Prezidențială sub nr. x/4.12.2024, nr. y/4.12.2024, nr. z/4.12.2024 și nr. DSN1/1743/4.12.2024, respectiv nr. DSN1/1701/2.12.2024, astfel că anterior acestui moment informațiile au avut caracter clasificat, și au reprezentat evenimente externe, imprevizibile, absolut invincibile și inevitabile pentru contestator, competitor electoral care a participat la alegeri.

In această ipoteză, fiind aplicabile dispozițiile art. 2548 alin. (2) C. civ., nu poate fi aplicată sancțiunea decăderii, față de data depunerii cererii de anulare a alegerilor, în raport de data încetării forței majore.

În ceea ce privește obligația de a se apăra drepturile fundamentale, contestatorul a invocat dispozițiile art. 80 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, precum și art. 2 alin. (1) din Constituția României, arătând că în discuție se află principii constituționale fundamentale care stau la baza statului de drept și suveranității naționale, aplicabile în ipoteza încălcării unor drepturi fundamentale, iar obligația remedierii acestor încălcări revine ÎCCJ.

Soluția Înaltei Curți asupra contestației

În fapt, prin cererea înregistrată la data de 07.12.2024 la Biroul Electoral Central sub nr. x/07.12.2024, contestatorul A. a solicitat repunerea în termenul de formulare a cererii în anularea alegerilor și, în consecință, anularea alegerilor pentru Senat și Camera Deputaților, ca urmare a Pronunțării Hotărârii Curții Constituționale a României nr. 32/06.12.2024 privind anularea procesului electoral cu privire la alegerea Președintelui României din anul 2024 și a declasificării informațiilor prezentate în ședința CSAT din 28.11.2024 de Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe și Ministerul Afacerilor Interne.

În motivarea cererii de repunere în termen au fost invocate dispozițiile art. 186 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., cererea în anularea alegerilor fiind întemeiată pe prevederile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015, cu modificările și completările ulterioare.

Prin Decizia nr. 350D/07.12.2024 a Biroului Electoral Central a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de repunere în termen, fiind în consecință respinsă cererea de anulare a alegerilor pentru Senat și camera Deputaților din 01.12.2024.

În esență, emitentul deciziei a reținut, pe de o parte, faptul că Legea nr. 208/2015 reprezintă lege specială derogatorie, ce conține reguli de organizare și desfășurare a procesului electoral, modalitățile concrete de exercitare a dreptului la vot și a dreptului de a fi ales, astfel că art. 12 alin. (3) din actul nomativ instituie un termen de decădere de drept substanțial, care nu intră sub incidența art. 186 din C. proc. civ., iar nerespectarea lui atrage instituția juridică a decăderii și, prin raportare la dispozițiile at. 2545 C. civ., pierderea dreptului.

În drept, Înalta Curte va avea în vedere dispozițiile art. 12 din Legea nr. 208/2015, prevederile H.G. nr. 1034/2024 de aprobare a calendarului acțiunilor din cuprinsul perioadei electorale a alegerilor pentru Senat și Camera Deputaților și dispozițiile art. 2 alin. (2) și art. 186 din C. proc. civ.

Procedând la cercetarea legalității Deciziei BEC nr. 350D/2024, Înalta Curte va reține că prioritară este cercetarea legalității soluției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de repunere în termenul de formulare a cererii de anulare a alegerilor pentru Senat și Camera Deputaților din 01.12.2024, având în vedere că nu este contestat faptul că sesizarea Biroului Electoral Central s-a produs în afara perioadei reglementate de dispozițiile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015.

Astfel potrivit textului de lege: "(3) Cererea de anulare a alegerilor dintr-o secție de votare sau circumscripție electorală pentru fraudă electorală se poate face numai de către competitorii electorali care au participat la alegeri în circumscripția electorală respectivă. Cererea se depune la Biroul Electoral Central în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii votării, sub sancțiunea decăderii. Cererea trebuie temeinic motivată și însoțită de dovezile pe care se întemeiază. Lipsa probelor atrage respingerea cererii. Cererea poate fi admisă numai dacă cel care a sesizat nu este implicat în producerea fraudei și numai dacă se stabilește că aceasta a fost de natură să modifice atribuirea mandatelor. Soluționarea cererii de anulare a alegerilor de către Biroul Electoral Central se face în cel mult 3 zile de la data înregistrării acesteia (…)".

În cauză, termenul de formulare a cererilor în anularea alegerilor parlamentare s-a împlinit la data de 03.12.2024, la ora 24:00, contestatorul A. formulând cererile de repunere în termen și de anulare a alegerilor la data de 07.12.2024.

Suplimentar, Înalta Curte va observa că potrivit art. 116 alin. (1) și (2) din Legea nr. 208/2024, " (1)Termenele pe zile, prevăzute de prezenta lege, se calculează din ziua când încep să curgă, care este luată în calcul, până inclusiv în ziua când se împlinesc, chiar dacă acestea nu sunt zile lucrătoare, până la ora 24:00 a zilei respective. (2) Termenele pe ore prevăzute de prezenta lege încep să curgă de la ora 0:00 a zilei următoare", astfel că cererile contestatorului A., datate 07.12.2024, au fost formulate inclusiv cu depășirea termenului legal în care, potrivit calendarului electoral, BEC avea obligația soluționării cererilor în anulare, termen care s-a împlinit la data de 05.12.2024, orele 24:00.

Se observă că, potrivit cererii de repunere în termenul de formulare a cererii în anularea alegerilor cu care s-a adresat Biroului Electoral Central, în susținerea admisibilității acesteia contestatorul a invocat incidența dispozițiilor art. 186 C. proc. civ., potrivit cărora: "(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac."

Biroul Electoral Central a respins această cerere, ca inadmisibilă, pe de o parte prin raportare la caracterul special al prevederilor Legii nr. 208/2015, care nu permite repunerea în termenul de decădere reglementat pentru formularea cererilor în anularea alegerilor, iar pe de altă parte în considerarea faptului că dispozițiile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015 reglementează un termen de decădere de drept substanțial, care nu este supus repunerii în termen, nerespectarea acestuia atrăgând stingerea dreptului subiectiv.

În analiza legalității actului contestat, Înalta Curte se va opri, cu prioritate, asupra aspectului referitor la admisibilitatea completării dispozițiilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015 cu cele ale art. 186 din C. proc. civ., în considerarea temeiului juridic invocat de contestator prin cererea administrativă, în susținerea cererii de repunere în termen.

În acest sens, va avea în vedere că, potrivit art. 2 C. proc. civ.: " (1) Dispozițiile prezentului cod constituie procedura de drept comun în materie civilă. (2) De asemenea, dispozițiile prezentului cod se aplică și în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziții contrare."

În speță, prin invocarea incidenței art. 186 C. proc. civ., contestatorul A. solicită aplicarea normelor de procedură civilă ce reglementează posibilitatea repunerii în termenul de decădere de drept procesual, inclusiv în materie electorală.

Însă, Înalta Curte constată că, în această materie, există deja dispoziții legale speciale care, prin specificul lor, sunt incompatibile cu o astfel de completare cu normele din procedura civilă.

În acest sens, dispozițiile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015 reglementează cu privire la modalitatea de derulare a etapelor specifice perioadei electorale, iar potrivit art. 119 din Legea nr. 208/2015: "În sensul prezentei legi, prin perioadă electorală se înțelege intervalul de timp care începe la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind stabilirea datei alegerilor și se încheie odată cu publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a rezultatului scrutinului. Perioada electorală cuprinde intervalul de timp dintre data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind stabilirea datei alegerilor și data începerii campaniei electorale, campania electorală, desfășurarea efectivă a votării, numărarea și centralizarea voturilor, stabilirea rezultatului votării, atribuirea mandatelor și publicarea rezultatului alegerilor în Monitorul Oficial al României, Partea I."

Totodată, respectarea întocmai a perioadei electorale, respectiv a tuturor etapelor specifice procesului electoral, astfel cum sunt acestea stabilite prin hotărâre a Guvernului, reprezintă garanția respectării principiului securității juridice în materie electorală, astfel că orice modificări aduse acestor etape și, drept consecință, perioadei electorale stabilite prin hotărâre a Guvernului, este de natură a afecta în mod nepermis predictibilitatea derulării procesului electoral, putând atrage confuzia alegătorilor cu privire la sistemul de scrutin aplicabil.

În jurisprudența sa, Curtea Constituțională, făcând referire la necesitatea respectării recomandărilor Codului bunelor practici în materie electorală. Linii directoare și raport explicativ, adoptat de Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept (Comisia de la Veneția), în cadrul celei de-a 52-a sesiuni plenare (Veneția, 18-19 octombrie 2002), a arătat că: " (…) stabilitatea dreptului este un element important al credibilității procesului electoral și este esențială pentru consolidarea democrației. Prin urmare, modificarea frecventă a normelor sau caracterul lor complex pot dezorienta alegătorul. (…) În practică totuși trebuie garantată nu atât stabilitatea principiilor fundamentale (este puțin probabilă contestarea lor în mod serios), cât stabilitatea unor reguli mai speciale ale dreptului electoral, în special cele care reglementează sistemul electoral propriu-zis, componența comisiilor electorale și constituirea teritorială a circumscripțiilor. Aceste trei elemente sunt frecvent - corect sau incorect - considerate factori decisivi la determinarea rezultatelor scrutinului. " (Decizia nr. 148/20.03.2024, M.Of. nr. 408/30.04.2024)

De asemenea, făcând trimitere la Raportul privind calendarul și inventarul criteriilor politice pentru evaluarea alegerilor, adoptat de Consiliul pentru Alegeri Democratice la cea de-a 34-a reuniune (Veneția, 14 octombrie 2010) și de Comisia de la Veneția la cea de-a 84-a sesiune plenară (Veneția, 15-16 octombrie 2010), care stabilește că alegerea este un proces continuu care implică mai multe etape, printre care: data la care sunt convocate alegeri; deschiderea campaniei electorale; ziua votării propriu-zise și numărarea voturilor; declararea rezultatelor unei alegeri, urmată de etapa contestațiilor (pct. 20-24), precum și la Raportul privind stabilirea datei alegerilor, adoptat de Consiliul pentru Alegeri Democratice la cea de-a 22-a reuniune (Veneția, 18 octombrie 2007) și de Comisia de la Veneția la cea de-a 72-a sesiune plenară (Veneția, 19-20 octombrie 2007), Curtea Constituțională a subliniat în aceeași decizie anterior amintită, că atât Codul bunelor practici în materie electorală, cât și jurisprudența sa anterioara, referitoare la asigurarea securității juridice a cetățeanului în contextul alegerilor au menirea de a proteja cetățeanul (alegătorul) de orice modificări care îngreunează înțelegerea și exercitarea scrutinului electoral ori a modului de votare. A mai arătat Curtea că: " (…) stabilirea intervalului de timp în care urmează să se fixeze data alegerilor este un aspect important al procesului electoral și reprezintă o premisă a asigurării periodicității alegerilor, însă aceasta este și rămâne un element tehnic al aplicării acestui principiu atât timp cât data este astfel stabilită prin lege încât să asigure ritmicitatea, succesiunea, continuitatea și alternanța organică a mandatelor. (…) În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că dreptul la alegeri libere este unanim apreciat ca reprezentând expresia cea mai profundă a organizării unei societăți cu adevărat democratice și impune respectarea unor exigențe, între care și aceea a stabilității normelor juridice în domeniul electoral. Într-un plan mai larg, stabilitatea acestor norme constituie o expresie a principiului securității juridice, instituit, implicit, de art. 1 alin. (5) din Constituție, principiu care exprimă, în esență, faptul că cetățenii trebuie protejați contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecurități pe care a creat-o dreptul sau pe care acesta riscă s-o creeze, impunând ca legea să fie accesibilă și previzibilă (Decizia nr. 51 din 25 ianuarie 2012).(…) Securitatea juridică protejează cetățeanul de arbitrar, de exercitarea puterii de stat cu caracter excesiv. (…)"

Pornind de la aceste dezlegări anterioare ale Curții Constituționale și în considerarea prevederilor Codului bunelor practici în materie electorală. Linii directoare și raport explicativ, adoptat de Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept (Comisia de la Veneția), ce reglementează periodicitatea alegerilor, drept principiu fundamental care stă la baza patrimoniului electoral european, Înalta Curte va observa că derularea etapelor perioadei electorale de o manieră previzibilă, reglementată în mod strict, prin încadrarea acțiunilor de ordin tehnic în anumite intervale de timp clar definite prin lege, având durate stabilite prin raportare la momente determinate obiectiv, iar nu subiectiv, reprezintă garanții ale respectării acestui principiu, dar și ale respectării principiului securității juridice în materie electorală, asigurând respectarea duratei mandatului adunării legislative, astfel cum este acesta determinat de art. 63 din Constituția României: " (1) Camera Deputaților și Senatul sunt alese pentru un mandat de 4 ani, care se prelungește de drept în stare de mobilizare, de război, de asediu sau de urgență, până la încetarea acestora. (…) (3) Parlamentul nou ales se întrunește, la convocarea Președintelui României, în cel mult 20 de zile de la alegeri. (…)"

Așadar, o eventuală acceptare a posibilității prelungirii duratei etapelor perioadei electorale (determinate prin lege prin lege în considerarea unor momente stabilite în mod obiectiv), ca efect al formulării unor cereri de repunere în termenele de contestare/de înaintare de cereri noi în anulare, cu consecința nesocotirii calendarului acțiunilor electorale, ar echivala cu încuviințarea modificării perioadei electorale în considerarea unor elemente subiective (luarea la cunoștință a unor informații suplimentare apreciate relevante de către competitorii electorali), fiind astfel nesocotite principiile anterior menționate – al securității juridice în materie electorală și al periodicității alegerilor – și ar avea drept consecință afectarea drepturilor și intereselor alegătorilor și încălcarea normelor constituționale și a recomandărilor europene anterior indicate, privind durata mandantului forului/adunării legislative.

O astfel de consecință ar fi atrasă cu atât mai mult în măsura în care, fiind deja epuizată etapa soluționării tuturor cererilor în anularea alegerilor (cum este cazul în speță), conducând la deschiderea etapei următoare a stabilirii rezultatelor finale, s-ar permite revenirea la o etapă anterioară, cu posibile consecințe asupra întregii perioade electorale și, implicit, a întregului proces electoral.

De altfel, chiar prevederile Codului bunelor practici în materie electorală. Linii directoare și raport explicativ, adoptat de Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept (Comisia de la Veneția), în explicitarea principiilor fundamentale în materie electorală, deși recunosc dreptul cetățenilor la un sistem de recurs eficient, menționează explicit că: "Termenul limită pentru înaintarea și examinarea recursurilor trebuie să fie scurt (..)" (pct. 3.3. lit. g). din Cod).

În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte va concluziona în sensul că există incompatibilitate între aplicarea dispozițiilor art. 186 C. proc. civ. referitoare la repunerea în termen și respectarea întocmai a etapelor perioadei electorale, reglementate în scopul asigurării respectării principiilor securității juridice în materie electorală și al periodicității alegerilor, o soluție contrară fiind de natură a afecta structura întregului procesului electoral, prin crearea unei incertitudini asupra rezultatului alegerilor.

Pe cale de consecință, în considerarea dispozițiilor art. 2 alin. (2) C. proc. civ., se va concluziona în sensul inadmisibilității completării dispozițiilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015 cu prevederile art. 186 Cod procedură civilă, dreptul la formularea cererii în anularea alegerilor fiind limitat în timp la intervalul strict reglementat de norma specială, fără a se recunoaște posibilitatea repunerii în termen.

Nefiind așadar incidente prevederile art. 186 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte va reține că în mod legal prin Decizia BEC nr. 350D/2024 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea contestatorului B., de repunere în termenul de formulare a cererii în anularea alegerilor.

Totodată, ca o consecință a acestei soluții, în mod legal a fost respinsă cererea în anularea alegerilor, aceasta fiind formulată cu depășirea termenului legal de decădere de 48 de ore de la data încheierii votării și, mai mult, chiar cu depășirea termenului legal de soluționare de către BEC a cererilor în anulare, care s-a împlinit la data de 05.12.2024, ora 24:00.

Nu s-ar putea aprecia că o astfel de sancțiune prevăzută de lege ar fi disproporționată, având în vedere că respectarea principiului proporționalității trebuie apreciată în raport de caracterul adecvat și necesar al măsurii, în scopul atingerii obiectivului dorit, precum și în raport de efectele măsurii, care nu trebuie să împovăreze titularii dreptului în mod excesiv, în raport cu obiectivul avut în vedere.

În cauză, astfel cum s-a arătat anterior, reglementarea în mod strict a etapelor perioadei electorale, prin stabilirea prin lege de termene scurte și clar definite în care să se deruleze toate aceste etape, este de natură a asigura respectarea dreptului cetățenilor la organizarea de alegeri în mod previzibil, lipsite de caracter arbitrar, fiind vorba așadar despre măsuri adecvate și necesare, în scopul garantării respectării principiilor securității juridice în materie electorală și al periodicității alegerilor.

În ceea ce privește aprecierea proporționalității sancțiunii prin raportare la durata termenului, care în anumite împrejurări ar putea fi apreciată prea scurtă pentru probarea existenței unei fraude, datorită lipsei accesului la informații relevante (situația din speță), Înalta Curte va observa că deși potrivit art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015 cererea în anularea alegerilor trebuie să fie temeinic motivată și probată, contestatorul a invocat în dovedirea fraudei apariția în spațiul public a unor informații noi cu privire la distorsionarea campaniei electorale, prin acțiuni ilegale ale unor competitori electorali, indicând în acest sens Note ale SRI, SIE și MAI declasificate la data de 04.12.2024. Or, chiar în ipoteza în care s-ar aprecia că cel mai târziu de la acest moment ar fi trebuit să curgă termenul de 48 de ore pentru a se solicita anularea alegerilor, ca urmare a intervenirii unei cauze ce împiedica în mod obiectiv curgerea termenului de decădere, se constată că cererea de repunere în termen și cererea în anulare alegerilor au fost formulate de contestator abia la data de 07.12.2024, cu depășirea inclusiv a unui astfel de nou termen, care s-ar fi împlinit la 06.12.2024, ora 24:00.

Nici raportarea contestatorului la momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei CCR nr. 32/06.12.2024 privind anularea procesului electoral de alegere a Președintelui României, nu este de natură a conduce la concluzia caracterului disproporționat al sancțiunii.

În acest sens, Înalta Curte constată că din considerentele acestei decizii nu rezultă elemente relevante, în legătură cu scrutinul pentru alegerea membrilor Senatului și ai Camerei Deputaților, care să poată fi valorificate cu caracter de noutate în formularea cererii de anulare a alegerilor parlamentare, decizia analizând și valorificând exclusiv informații în legătură cu procedura de alegere a Președintelui României, deci care privesc o altă procedură electorală. Așadar, nici din această perspectivă nu s-ar putea afirma că opunerea termenului de 48 de ore pentru formularea cererii în anulare, care curge de la data încheierii votului, iar nu de la publicarea Deciziei CCR nr. 32/2024 în Monitorul Oficial, ar avea caracter disproporționat.

În realitate, se reține că stabilirea prin lege, cu caracter imperativ și previzibil, a unui termen scurt de contestare a procedurii de votare pe motive de fraudă, fără posibilitatea repunerii în termen, impune competitorilor electorali care participă la alegeri o vigilență sporită, precum și obligația acestora de a procura toate dovezile în legătură cu eventuala încălcare a legislației electorale, tocmai datorită implicării lor directe în procedura electorală.

Nu s-ar putea aprecia așadar că neanalizarea în fond a cererilor în anularea alegerilor pe motiv de fraudă, ca efect al nerespectării termenului de 48 de ore de la închiderea votării, ar reprezenta o sancțiune disproporționată, cu atât mai mult cu cât, în speța de față, aspectele semnalate de contestator, rezultând din conținutul Notelor SRI, SIE și MAI vizează o etapă a procedurii electorale anterioară datei votării, respectiv etapa campaniei electorale, care s-a finalizat cu 24 de ore anterior datei votării, contestatorul având deci la dispoziție, potrivit art. 64 din Legea nr. 208/2024, un interval de timp chiar mai mare de 48 de ore pentru procurarea oricăror dovezi în legătură cu nerespectarea legislației electorale.

În cele din urmă, în analiza proporționalității sancțiunii în raport de scopul urmărit, Înalta Curte va reține, așa cum s-a arătat anterior, că celeritatea procedurii este necesară pentru asigurarea unui grad ridicat de stabilitate și previzibilitate în procesul electoral, scopul urmărit fiind protejarea interesului public superior, prin determinarea în cel mai scurt tip a rezultatului alegerilor și asigurarea respectării duratei mandatului forului legislativ, astfel cum este acesta stabilit de Constituția României, ceea ce primează în fața interesului privat al competitorilor electorali în exercitarea dreptului de a solicita verificarea legalității alegerilor dintr-o secție de votare sau circumscripție electorală.

Pentru toate aceste motive, în considerarea dispozițiilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015, se va reține că în mod legal intimatul Biroul Electoral Central a respins ca inadmisibilă cererea contestatorului de repunere în termenul de formulare a cererii de anulare a alegerilor, cu consecința respingerii acestei cereri.

În considerarea acelor anterior expuse, se observă că celelalte critici formulate de contestatorul A. prin intermediul contestației nu se mai impun a fi analizate, nefiind de natură a conduce la invalidarea Deciziei BEC nr. 350D/2024 și modificarea soluției.

În acest sens, aspectele referitoare la reglementarea unui termen de drept substanțial nu servesc intereselor procesuale ale contestatorului, câtă vreme incidența art. 2545 C. civ. înlătură de la aplicare dispozițiile art. 186 C. proc. civ., invocat drept temei juridic al cererii de repunere în termen.

În ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor art. 2548 alin. (2) C. civ., se constată că textul reglementează condițiile de suspendare a termenului de decădere și de neîncepere a curgerii acestuia, fără legătură însă cu instituția juridică a repunerii în termen. Or, prin decizia contestată, invocând prevederi ale C. civ., intimatul Biroul Electoral Central s-a pronunțat exclusiv asupra înlăturării de la aplicare a dispozițiilor art. 186 C. proc. civ. privind repunerea în termen, iar nu asupra existenței unor cauze de suspendare/împiedicare a începerii curgerii termenului de decădere, ce reprezintă instituții juridice diferite, și în legătură cu care nu a fost investit. Așadar, în analiza legalității deciziei BEC, instanța de judecată la rândul său va respecta limitele cererii adresate emitentului actului, legalitatea actului contestat neputând fi cenzurată cu depășirea acestora.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015 rap. la art. 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Înalta Curte va respinge contestația împotriva Deciziei Biroului Electoral Central nr. 350D/2024, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 350D din data de 7 decembrie 2024 a Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților din anul 2024, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 08 decembrie 2024.