ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4045/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4045/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei. Soluția primei
instanțe
Prin sentința civilă
nr. 562 din 8 decembrie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția de contencios
administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta B.F.M. în
contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap -
Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și
Consiliul Județean Dolj - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap,
a anulat certificatul de încadrare în grad de handicap din 15 aprilie 2009 și decizia
de încadrare în grad de handicap din 05 august 2009 și a obligat pârâta Comisia
de Evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți să emită reclamantei un
certificat de încadrare în grad de handicap „grav-cu asistent personal".
Pentru a pronunța
această soluție instanța de fond a reținut că reclamanta a fost încadrată în
grad de handicap grav, cu valabilitate 12 luni, beneficiind din anul 2000 de
drepturile și facilitățile prevăzute de Legea nr. 448/2006 privind protecția și
promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, iar din anul 2001 a fost
încadrată în gradul accentuat, valabilitate permanent, cu diagnosticul
schizofrenie paranoidă.
În anul 2009,
reclamanta a formulat cerere de agravare, iar după examinarea documentației de
către Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți Dolj a fost
emis certificatul din 15 aprilie 2009 de încadrare în gradul grav de handicap,
fără asistent personal cu cod de boala F20, cod de handicap 6, cu diagnosticul schizofrenie
paranoidă formă cronică deteriorativă, certificat cu valabilitate permanent.
Potrivit raportului
de expertiză medico-legală din 29 iunie 2010 întocmit de I.M.L. Craiova a
rezultat că reclamanta prezintă diagnosticul schizofrenie paranoidă, având
discernământul faptelor și al consecințelor abolit, experții opinând pentru
tratament strict supravegheat de familie, însoțitor sau intr-o instituție
spitalicească.
La precizarea
solicitată de instanță, I.M.L. Craiova a opinat că reclamanta are nevoie de
asistent personal.
Recursurile
promovate în cauză
Împotriva hotărârii
instanței de fond au declarat recurs pârâții Ministerul Muncii, Familiei și
Protecției Sociale și Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Dolj,
criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
2.1. Recursul
declarat de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Dolj
În motivarea
recursului promovat, recurenta-pârâtă a susținut că hotărârea primei instanțe
este netemeinică și nelegală deoarece decizia din 2009 a confirmat certificatul
de încadrare în grad de handicap din 2009, ca și împrejurarea că acesta din
urmă a fost emis cu respectarea strictă a criteriilor medico-sociale aprobate
prin Ordinul comun nr. 762 al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției
Sociale și nr. 1992 al Ministerului Sănătății Publice.
Reluând situația de
fapt, atestată și de actele existente la dosar, recurenta a menționat că deși
reclamanta suferă de schizofrenie paranoidă, forma cronică deteriorativă,
ancheta socială întocmită de Primăria Calafat nu a opinat pentru atribuirea
unui asistent personal, pe considerentul că aceasta nu poate fi îngrijită la
domiciliu, refuzând să ia medicația.
2.2. Recursul
promovat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale,în substituirea
legală a drepturilor și obligațiilor Autorității Naționale pentru Persoanele cu
Handicap
Recurentul-pârât, la
rândul său, a apreciat, în esență, că măsura instanței de fond de acordare în
favoarea reclamantei-intimate a unui asistent personal, fundamentată pe
constatările unor experți de specialitate a fost dispusă cu încălcarea
dispozițiilor normative în vigoare, hotărârea pronunțată fiind nelegală.
Soluția și
considerentele instanței de recurs
Recursurile sunt
nefondate.
Analizând sentința
atacată în raport de criticile formulate de cei doi recurenți, ce pot fi
subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,
cât și din oficiu, potrivit art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte
constată că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate de natură a
atrage fie modificarea, fie casarea hotărârii pronunțate de prima instanță,
pentru considerentele în continuare expuse grupat, ce răspund motivelor de
recurs similare, înfățișate de recurenți.
Înalta Curte reține,
în acord cu prima instanță că actele medicale ca și expertiza medico-legală din
29 iunie 2010 întocmită de I..M.L. Craiova demonstrează cu evidență că
reclamanta-intimată ce prezintă diagnosticul schizofrenie paranoidă, cu
discernământul abolit, are nevoie de asistent personal.
De altfel gravitatea
afecțiunilor și precaritatea stării de sănătate a reclamantei-intimate este
confirmată și de actele emise de autoritățile recurente care, prin certificatul
din 2009, confirmat prin decizia din 2009, au stabilit, începând cu data de 15
aprilie 2009, încadrarea în gradul de handicap „grav”, nerevizuibil.
Față de concluziile
exprimate de o instituție de specialitate, autorizată, cum este I.M.L. Craiova
este evident că referirile la conținutul unui referat de anchetă socială nu pot
prevala, în conturarea unei opinii contrare, astfel cum au susținut
recurentele.
Înalta Curte reține
așadar că forța probantă și concludența raportului de expertiză medico-legală
psihiatrică, efectuat la data de 8 iunie 2010, prin examinarea nemijlocită a
reclamantei B.F.M., nu pot fi înfrânte de aprecierile anchetei sociale care, în
mod evident, nu putea realiza o evaluare medicală, de specialitate, a stării de
sănătate a intimatei-reclamante.
Totodată, apreciind
că judecătorul fondului a făcut în cauză o corectă aplicare a prevederilor art.
35 Legea nr. 448/2006, privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor
cu handicap, potrivit cu care „persoana cu handicap grav are dreptul la un
asistent personal, în baza evaluării socio-psiho-medicale”, Înalta Curte, în
temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge ca nefondate recursurile promovate
în cauză, măsurile dispuse prin sentința atacată fiind legale și întemeiate în
raport de probatoriul administrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile
declarate de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Comisia de
Evaluare a Persoanelor cu Handicap Dolj, împotriva sentinței civile nr. 562 din
8 decembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ
și fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13
septembrie
2011.