ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4899/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4899/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Prin Sentința civilă

nr. 718 din 29 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr.

1179/110/2007 a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de

contestatorii S.C.G., U.V., I.P. și I.H.C. în contradictoriu cu intimatul

Primarul orașului Comănești.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că prin acțiunea civilă înregistrată

pe rolul său sub nr. 1179/110/2007 s-a solicitat de către S.C.G., U.V., I.P.,

I.H.C., anularea Dispoziției nr. 17 din 18 ianuarie 2007 emisă de Primarul

orașului Comănești, jud. Bacău în aplicarea Legii nr. 10/2001 și obligarea

pârâtului la restituirea în natură a unei suprafețe de teren de 2.000 m.p., în

echivalent, pentru suprafața de 600 m.p. situată în Comănești str. A.I. nr. 7

iar, în subsidiar, să li se stabilească o despăgubire în sumă de 60.000 Euro

care reprezintă valoarea de piață liberă a terenului expropriat.

S-a mai solicitat și

modificarea Dispoziției nr. 134 din 23 ianuarie 2007, în sensul de a se

prevedea în mod expres valoarea de piață liberă a construcțiilor preluate în

mod abuziv și ulterior demolate, pe care contestatorii au apreciat-o la suma de

130.000 RON. Totodată, aceștia au cerut obligarea la plata de daune morale în

valoare de 10.000 euro pentru lipsa de lipsa de folosință a imobilului.

În motivarea

contestației, s-a arătat că prin dispoziția contestată s-a dispus acordarea în

compensare a unui teren sub valoarea de piață a terenului expropriat și nici nu

s-a prevăzut un cuantum al despăgubirilor cuvenite, împrejurare care contravine

Convenției europene a drepturilor omului.

În motivarea

soluției, prima instanță a reținut din analiza actelor și lucrărilor dosarului

că prin Dispoziția cu nr. 17 din 18 ianuarie 2007 emisă de Primarul orașului

Comănești județul Bacău s-a restituit în natură contestatorilor suprafața de

600 m.p. situată în Comănești str. A. nr. 14, în compensare pentru terenul ce a

aparținut autoarei lor, S.C., expropriat prin Decretele nr. 189/1977 și nr.

94/1981, situat în Comănești, str. A.I. nr. 7.

Contestatorii s-au

declarat nemulțumiți de valoarea terenului în compensare și, în acest sens, au

invocat rapoartele de expertiză depuse la dosar din care rezultă că terenul

expropriat are o valoare de 223.800 lei, iar terenul primit în compensare, o

valoare de 33.600 lei (conform raportului de expertiză judiciară întocmit de

expert U.C.).

Tribunalul a

constatat însă că la dosar există declarații autentificate ale contestatorilor

S.C.G., U.V. și I.E. prin care au arătat că sunt de acord să primească în

compensare pentru imobilul expropriat, un teren situat în Comănești, str. A..

În aceste condiții,

instanța a apreciat că au fost respectate dispozițiile art. 10 alin. (10) din

Legea nr. 10/2001, întrucât atribuirea în compensare a unui terenului din str.

A., s-a realizat cu acordul reclamanților.

Prin urmare,

contestația împotriva Dispoziției nr. 17 din 18 ianuarie 2007 s-a apreciat a fi

nefondată și a fost respinsă ca atare de prima instanță.

În ce privește faptul

că prin Dispoziția nr. 134 din 23 ianuarie 2007 a Primăriei orașului Comănești

nu s-a prevăzut valoarea despăgubirilor pentru construcțiile demolate,

tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor Titlului VII din Legea nr.

247/2005, valoarea finală a despăgubirilor și modalitatea de acordare a

acestora, se stabilesc de către Comisia Centrală pentru stabilirea

despăgubirilor, printr-o procedură ulterioară emiterii dispoziției.

Ca atare, s-a

constatat că și această dispoziție a fost emisă cu respectarea dispozițiilor

legale; a fost respins și capătul de cerere privitor la daunele morale,

întrucât instanța a apreciat că nu se poate reține nicio culpă în sarcina

pârâtei.

Împotriva acestei

hotărâri, a declarat apel în termen legal, contestatorul S.C.G., calea de atac

nefiind motivată.

Prin Decizia civilă

nr. 150 din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze

minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, apelul a fost respins

ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 296 C. proc. civ., evaluarea

apelului operând în condițiile stabilite prin dispozițiile art. 292 alin. (2)

C. proc. civ.

Astfel, instanța de

apel a constatat că reclamanții au contestat dispoziția nr. 17 din 18 ianuarie

2007 a Primăriei Comănești, solicitând obligarea Primarului orașului Comănești

să le restituie în natură o suprafață de teren de 2.000 mp în loc de 600 mp, să

menționeze expres valoarea de piață a imobilelor (construcții demolate) și să

fie obligat la 10.000 euro daune morale pentru lipsa de folosință a imobilelor.

Curtea de Apel a

apreciat că aceste solicitări au fost analizate de prima instanță și, în mod

judicios au fost respinse ca neîntemeiate.

S-a reținut că

potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, text ce reglementează măsurile

reparatorii prevăzute de această lege: „în cazul în care restituirea în natură

nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile

reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau

servicii oferite în echivalent de către entitatea investită potrivit prezentei

legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite.”

Pe de altă parte,

conform pct. 1.7 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.

10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007 măsura reparatorie referitoare la

compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute la

art. 1 alin. (2) și alin. (3) din lege, permite entității obligate la

restituire, să ofere persoanei îndreptățite, în compensare, așadar, ca măsură

reparatorie în echivalent, orice bunuri sau servicii disponibile, pe care le

deține și care sunt acceptate de persoana îndreptățită.

Prin urmare, s-a

apreciat de instanța de apel că dispoziția de restituire în natură, prin

compensare, în favoarea contestatorilor a suprafeței de teren de 600 mp,

situată în orașul Comănești, str. A. nr. 14, județul Bacău, s-a emis ca urmare

a cererilor formulate în acest sens de către contestatori, cereri care se

regăsesc în dosarul de primă instanță.

În atare situație, în

baza art. 296 C. proc. civ., s-a dispus respingerea apelului ca nefondat.

În termen legal,

împotriva acestei decizii, același reclamant S.G.C. a promovat recurs,

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

S-a susținut în

dezvoltarea motivelor de recurs că instanța de apel, ca și tribunalul, a

reținut o situație de fapt eronată, motiv pentru care, s-a ajuns la o soluție

nelegală.

Astfel, recurentul a

învederat că, împreună cu ceilalți contestatori au făcut declarații notariale

prin care și-au exprimat acordul ca în schimbul terenului ce le-a fost preluat

abuziv de stat și care în prezent are o valoarea de 52.000 Euro, să li se acorde

o altă suprafață de teren pe strada A., fără însă a se conveni și cu privire la

suprafața acestui teren care trebuia să fie de o valoare egală cu cea a

terenului ce le-a fost preluat; drept urmare, nu au fost de acord cu acordarea

terenului de doar 600 mp care este de o valoare mult inferioară (7.000 euro)

celei de care au fost deposedați abuziv.

Prin emiterea

dispoziției de acordare a terenului în compensare, ca măsură reparatorie în

echivalent, autoritățile le-au fraudat drepturile legitime, astfel cum ele sunt

recunoscute de Legea nr. 10/2001.

Totodată, recurentul

a învederat că a depus la dosar un contract de închiriere pe care l-a încheiat

cu autoritatea locală pentru o altă suprafață de teren, pentru a dovedi că

intimata are terenuri disponibile ce pot fi acordate în compensare, ca măsură

reparatorie echitabilă, astfel cum ea este reglementată de dispozițiile legii

speciale.

La fila 12 recurs,

pentru termenul de azi, s-a depus la dosar acordul de mediere încheiat între

părți la data de 14 septembrie 2010 prin intermediul unui mediator, C.V., ce

exercită această profesie și este atestat prin adeverința nr. 1364 din 6

aprilie 2010 emisă de Consiliul de Mediere București, în condițiile Legii nr.

192/2006.

În consecință, prin

această modalitate alternativă de soluționare a diferendului dintre ele,

permisă chiar în condițiile existenței unui litigiu pe rolul instanțelor

judecătorești, potrivit Secțiunii a V-a - art. 61- 63 din Legea nr. 192/2006

privind medierea, părțile au încheiat un acord prin care au înțeles să

soluționeze cauza potrivit înțelegerii la care au ajuns, solicitând instanței

să ia act de acest acord, în baza art. 63 din același act normativ.

Ca atare, Înalta

Curte constată că analizarea criticilor formulate prin motivele de recurs a

devenit de prisos, astfel că, în aplicarea textului anterior menționat, corob.

cu art. 271 C. proc. civ., se va pronunța o decizie în temeiul învoielii

părților, obiectivată în cuprinsul acordului de mediere, acord care stinge

litigiul dintre ele cu privire la contestarea Dispoziției nr. 17 din 18

ianuarie 2007 emisă de Primarul orașului Comănești, jud. Bacău având ca obiect

acordarea unui teren în compensare pe str. A. nr. 14 în orașul Comănești, jud.

Bacău, pentru terenul preluat abuziv de Stat pe str. A.I. nr. 7, jud. Bacău.

Din cuprinsul

acordului de mediere, reiese că părțile nu au mediat și asupra contestației

formulate și împotriva Dispoziției nr. 134 din 23 ianuarie 2007, emisă de

același intimat, prin care s-au propus despăgubiri în condițiile Legii speciale

- Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru construcțiile ce au fost preluate

de la aceeași adresă și care, în prezent, sunt demolate; de altfel, soluția

primei instanțe nu a fost criticată prin motivele de apel, după cum nici prin

motivele de recurs nu ar fi putut fi susținute astfel de critici,

omisso

medio

.

Față de cele ce preced, în baza art. 312 alin. (1)

și (3) C. proc. civ., în aplicarea prevederilor art. 271 C. proc. civ. corob.

cu art. 63 din Legea nr. 192/2006, se va admite recursul, urmând a se modifica

în tot decizia recurată, în sensul admiterii apelului, iar sentința apelată va

fi schimbată în parte, astfel că, se va da eficiență voinței părților, urmând a

se lua act de acordul de mediere, cu menținerea soluției de respingere a

contestației promovate împotriva Dispoziției nr. 134 din 23 ianuarie 2007 ce nu

a făcut obiectul acestei proceduri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamantul S.C.G., împotriva Deciziei civile nr. 150 din 16

decembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie,

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Modifică decizia

recurată.

Admite apelul

împotriva Sentinței civile nr. 718 din 29 aprilie 2009 a Tribunalului Bacău,

secția civilă, pe care o schimbă în parte, în sensul că ia act de acordul de

mediere încheiat între părți la data de 14 septembrie 2010, astfel: „Acord de

mediere în baza Contractului de Mediere nr. 1 din 06 august    2010, întocmit

la data de 14 septembrie 2010 în Comănești, jud. Bacău:

Subsemnatul, C.V., de

cetățenie română, născut la data de 07 ianuarie 1947 în municipiul Onești,

județul Bacău, domiciliat în oraș T.O., str. T. nr. 8, județul Bacău, posesor

al CI seria XC nr. 392917, eliberat de oraș T.O. la data de 03 februarie 2005,

având CNP 14XXXXXXXXXX, reprezentant al biroului "C.V.-birou de

mediator", cu sediul în Tg. Ocna, str. C.N., bl. C 5, ap. 2, parter,

județul Bacău, înregistrat în Registrul național al formelor de exercitare la

poziția nr. XXX în data de 06 aprilie  2010, având C.I.F. nr. 3262XXXX, cu

autorizația nr. 1364 din data de 06 aprilie  2010, emisă de către Consiliul de

mediere, în conformitate cu prevederile art. 58 din Legea nr. 192/2006 privind

medierea, organizarea și exercitarea profesiei de mediator, modificată și

completată prin Legea nr. 370/2009, am întocmit în formă scrisă prezentul acord

de mediere.

În rezultatul

procesului de mediere realizat cu participarea:

1XXXXXXXXXXXX, domiciliat în jud. Bacău, oraș Comănești, Str. A. nr. 14 B, județul

Bacău, identificat prin CI seria XC, nr. XXXXXX, în calitate de client și

mandatat pentru reprezentare, de către următorii clienți:

U.V., CNP

2XXXXXXXXXXXX, cu domiciliul în Brașov, B-dul S. nr. 50, bl. 6, sc. G, ap. 20,

județul Brașov:

I.P., CNP 1XXXXXXXXXXXX,

cu domiciliul în Brașov, str. H. nr. 70, bl. 137, sc. A, ap. 18, jud. Brașov,

și

I.H.C. CNP

1XXXXXXXXXXXX, cu domiciliul în Brașov, str. D. nr. 9, bl. G, ap. 20, județul

Brașov.

conform procurii

speciale nr. 511 autentificate la data de 16 iulie 2010 de către BNP S.V.M. din

Brașov, str. A.V. nr. 44, bl. 122, ap. 3, jud. Brașov.

în calitate de

reclamant în Dosarul nr. 1179/110/2007, aflat pe rolul instanței la Înalta

Curte de Casație și Justiție din București cu termen de judecată 1 octombrie

2010, pe de o parte, și

în vederea desfășurării medierii, în Dosarul nr. 1179/110/2007, aflat pe rolul

instanței la Înalta Curte de Casație și Justiție din București, compusă din

următoarele persoane:

V.I. - consilier

juridic - Președinte

I.S. - consilier

juridic - membru

A.M. - inspector

investiții - membru

C.C. - inspector

investiții - membru

Ș.G. - inspector

urbanism – membru,

stabilită prin

Dispoziția nr. 878 din 25 august 2010, emisă de dl. Primar al orașului

Comănești, V.M., drept reprezentanți ai Consiliului Local Comănești, str C. nr.

1, județul Bacău în calitate de pârât, pe de altă parte, constând în aceea că:

Reclamantul obligă

pârâtul la restituirea în natură a unei suprafețe de teren în echivalent

valoric pentru suprafața de 600 m.p., situată în str. A.I. nr. 7, iar în

subsidiar, despăgubire în sumă de 60.000 euro care reprezintă valoarea

terenului expropriat. Prin Dispoziția nr. 17 din 18 ianuarie 2007, emisă de

Primarul orașului Comănești, jud. Bacău, s-a dispus restituirea în natură

contestatorilor suprafața de 600 mp, situată în Comănești, str. A. nr. 14, în

compensare pentru terenul care a aparținut autoarei S.C., expropriat prin

Decretele nr. 189/1977 și nr. 94/1981, situat în Comănești, str. A.I. nr. 7,

dispoziție contestată în instanță.

Contestatorii sunt

nemulțumiți de valoarea terenului în compensare și, în acest sens, invocă

rapoartele de expertiză depuse la dosar, din care rezultă că terenul expropriat

are o valoare de 223.800 RON, iar terenul primit în compensare, o valoare de

33.600 RON, conform raportului de expertiză întocmit de expert U.C., dispus de

instanță (raportul de echivalență fiind de 6,66 ori adică 1 mp de teren în A.I.

valorează 373 lei, față de 1 mp de teren din str. A. care valorează 56 lei).

Având în vedere raportul de echivalență, rezultat din raportul de expertiză,

reclamanții solicită Consiliului Local 2.345 mp teren în compensare, prin

restituire în natură, față de 3.996 mp, cât li s-ar cuveni, și nicidecum 600

mp, cât li s-a propus prin Dispoziția nr. 134 din 23 ianuarie 2007, în sensul

de a se prevedea expres valoarea de piață liberă a imobilelor construcții

preluate în mod abuziv și demolate, pe care contestatorul le-a apreciat la

130.000 RON; obligarea la plata unor daune morale în valoare de 10.000 euro

pentru lipsa de folosință a imobilului.

Înainte de încheierea

acordului de împăcare, părților li s-au explicat:

a) drepturile și

obligațiile legate de procedura de mediere, drepturile și obligațiile ce

rezultă din încheierea acordului, urmările cu caracter juridico-civil ce

rezultă din acord și cu caracter juridico-penal,

b) că participarea la

mediere și semnarea acordului de împăcare nu servește ca dovadă a recunoașterii

vinovăției.

Prin prezentul acord

de mediere, părțile au convenit în mod benevol, prin exprimarea liberă a

voinței, în lipsa aplicării violenței sau constrângerii, asupra următoarelor:

a) Părțile au

convenit efectuarea compensării în echivalent a suprafeței de 600 mp de teren

intravilan, situat în zona centrală a orașului Comănești, str. A.I. nr. 7,

județul Bacău, prin restituire în natură a suprafeței de 2.345 mp teren, situat

în str. A. (față de 3.996 mp teren cât li s-ar cuveni, conform raportului de

echivalență), în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată

a despăgubirilor, aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

b) Dl. S.C.G. renunță

la cererea suprafeței de 1.654 mp teren, diferență în echivalent, față de

valoarea stabilită de către expertul evaluator.

Dl. S.C.G. renunță la

cererea de despăgubire în sumă de 60.000 euro care reprezintă valoarea

terenului expropriat.

Consiliul Local, prin

reprezentanții săi, acceptă să restituie în natură terenul în suprafață de

2.345 mp, care în prezent face obiectul următoarelor contracte de închiriere

încheiate de către intimată: contractul nr. 1 din 3 ianuarie 2002, pentru

suprafața de 1.000 mp, înregistrat de Primăria orașului Comănești sub nr. 4512

din 2002; contractul nr. 2 din 3 ianuarie 2010, pentru suprafața de 1.000 mp,

înregistrat de Primăria orașului Comănești sub nr. 4513 din 2002; contractul

nr. 33 din 1 martie 2007, pentru suprafața de 36,9 mp cu actele adiționale la

contract; contractul nr. 34 din 1 martie  2007, pentru suprafața de 308,1 mp,

cu actele adiționale la contract;

c) Valoarea casei nu

face obiectul prezentului schimb de terenuri, aceasta urmând a fi despăgubită

în conformitate cu prevederile legale.

Acordul de împăcare

este executoriu, în condițiile legii civile, iar suprafața de teren solicitată,

nu este grevată de sarcini.

Prezentul acord are valoarea

unui înscris sub semnătură privată și nu conține clauze care să aducă atingere

legii și ordinii publice și poate fi supus verificării notarului public, în

vederea autentificării ori, după caz, încuviințării instanței de judecată.

Prezentul acord reprezintă

voința liberă și neviciată a subsemnaților și, potrivit dispozițiilor art. 58

și următoarele din Legea nr. 192/2006, completată și modificată, am convenit

prezentarea acestui acord instanței de judecată în vederea validării și

pronunțării unei hotărâri de expedient care să cuprindă prezentul acord,

potrivit dispozițiilor art. 271 și următoarele din C. proc. civ.

Prezentul acord a

fost redactat de către mediator C.V.,  la Comănești, în 3 exemplare originale,

câte unul pentru fiecare parte și un exemplar pentru instanță.”

Menține respingerea

contestației împotriva Dispoziției nr. 134 din 23 ianuarie 2007.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 1 octombrie 2010.

Procesat de GGC - DG