ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3380/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 376 din 22 decembrie 2009, Tribunalul Tulcea a dispus următoarele:

În temeiul art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen.

Condamnă pe inculpatul N.T., ocupația motorist, studii 10 + școală profesională, fără antecedente penale divorțat, are 2 copii, la o pedeapsă de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. proc. pen. pe o durată de 4 an.

În conformitate cu art. 71 alin. (2) C. pen.

Interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza l-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. confiscă de la inculpat toporișca (corp delict).

În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 998 și urm. din C. civ.

A admis în parte pretențiile părții civile C.V.

A obligat inculpatul să plătească părții civile C.V. suma de 50.000 RON reprezentând daune morale.

A admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Tulcea și cea formulată de Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța.

A obligat inculpatul să plătească Spitalului Clinic Județean de Urgență Tulcea suma de 199,73 și Spitalului Clinic Județean de Urgență Constanța suma de 9.759,37 RON, sume ce vor fi actualizate la data plății în raport de inflație.

În temeiul art. 193 C. proc. pen.

A obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 RON către partea civilă C.V. reprezentând cheltuieli de judecată, în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen.

A obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 500 RON.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarea situație da fapt:

Prin rechizitoriul nr. 104/P/2008 din 29 mai 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului N.T. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 20 - 174 C. pen., reținându-se că în după-amiaza zilei de 20 februarie 2008, i-a aplicat fostei sale soții lovituri cu corpuri contondente (toporișca) în zona capului.

În cauză, inculpatul a fost cercetat în stare de libertate, fiind audiat atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești. Acesta nu a negat comiterea faptei însă, în fața instanței, a susținut că nu-și mai aminti împrejurările concrete.

Au fost avute în vedere și declarațiile inculpatului cursul urmăririi penale, precum și declarațiile părții vătămate C.V., ale martorilor N.l.D., N.L.V., N.G., N.L., S.V.M., H.S., A.T., rezultând fără nici un dubiu că fapta dedusă judecății există și a fost comisă de inculpat.

În cauză, s-au constituit părți civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Tulcea și Spitalul Clinic județean de Urgență Constanța, pentru cheltuielile de spitalizare determinate de îngrijirile medicale de care a avut nevoie partea vătămată C.V.

De asemenea, partea vătămată C.V., constituindu-se parte civilă în cauză, a solicitat obligarea inculpatului la plata următoarelor despăgubiri:

- 1.000.000 euro, în echivalent în RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale.

- 30.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale (contravaloarea cheltuielilor făcute de la data internări în spital și până în prezent.

Plata unei contribuții lunare la nivelul unui salariu minim pe economie, justificată de imposibilitatea prestării unei activități remunerate.

Plata unei despăgubiri constând în contravaloarea veniturilor pe care le-ar fi realizat începând cu 1 martie 2008 prin încadrarea sa în muncă.

Pentru dovedirea acestor pretenții s-a solicitat instanței audierea martorilor H.S. și A.T., au fost depuse copiile mai multor înscrisuri, în special medicale (evidențiate prin încheierea din 16 septembrie 2008 și nu numai). S-a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale prin care să fie stabilit numărul real de îngrijiri mediale de care a avut nevoie partea vătămată pentru vindecare, dat fiind faptul că expertiza existentă în cauză a fost efectuată a doua zi după producerea accidentului (21 februarie 2008) și nu este concludentă cu privire la numărul de îngrijiri medicale necesare.

În cauză, a fost efectuată o nouă expertiză medico-legală de către I.N.M.L. "M.M." București, prin raportul înaintat instanței concluzionându-se că victima C.V. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 20 februarie 2008 prin lovire cu corpuri dure, dintre care unul cu muchie tăioasă.

A necesitat 80 - 90 zile îngrijiri medicale, perioadă ce include tratamentul de recuperare și al complicațiilor apărute.

Leziunile traumatice de la nivelul extremității cefalice au pus în primejdie viața victimei, în sensul că fără un tratament de specialitate prompt și eficient ar fi condus inevitabil la deces.

Între leziunile traumatice prezentate la data de 20 februarie 2008 și sechelele posttraumatice actuale, există o legătură de cauzalitate directă.

Leziunile traumatice cranio-cerebrale au condus la diagnosticul funcțional de "Deficiență vizuală medie" prin reducerea câmpului vizual la ochiul cel mai bun cu peste 10°-20° neregulat, prezentând "incapacitate adaptivă" - 55% și "Capacitate de muncă pierdută cel puțin pe jumătate" fiind "încadrată în gradul III de invaliditate".

Examinând probele administrate în cauză, cu privire la latura penală a cauzei, instanța a reținut următoarea situație de fapt, descrisă de altfel, în mod corect și prin actul de acuzare.

Inculpatul N.T. și victima C.V. au fost căsătoriți între anii 1983 - 2007. Desfacerea căsătoriei lor s-a dispus prin Sentința civilă nr. 781 din 20 martie 2007 a Judecătoriei Tulcea, iar din această conviețuire au rezultat doi copii: N.L.V. și N.I.D.

Prin hotărârea civilă definitivă s-a stabilit că relațiile dintre părți s-au degradat treptat, mai ales din cauza comportamentului agresiv pe care inculpatul îl avea față de soția sa, comportament ce se manifesta, de obicei, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, aceasta din urmă fiind nevoită de câteva ori, din această cauză să se refugieze la rude sau la vecini.

Din declarațiile martorilor audiați în cauză, a rezultat că inculpatul avea și o fire geloasă, manifestând un comportament ciudat și uneori de neînțeles care, îi exaspera pe cei din jurul său.

Deși divorțați, soții au continuat să locuiască împreună cu cei doi copii ai lor, în apartamentul comun din Tulcea str. G., dar certurile s-au accentuat.

În perioada cât au stat împreună după divorț, până la evenimentul din 20 februarie 2008, inculpatul N.T. a continuat să consume băuturi alcoolice din ce în ce mai mult, iar scandalurile provocate deveneau tot mai insuportabile pentru toți ceilalți membri ai familiei cu care locuia. Tocmai de aceea el a fost sfătuit de către fosta soție și copii (cu scopul de a-l ajuta) să meargă la un doctor pentru a-și controla sănătatea, întrucât începuse chiar să o amenințe cu moartea pe fosta sa soție. De multe ori, chiar punea și mâna pe anumite corpuri contondente pe care le folosea, aruncându-le după partea vătămată sau în obiectele din casă.

La data de 23 octombrie 2007, inculpatul N.T. s-a internat la Secția de Psihiatrie a Spitalului Județean Tulcea, a fugit din spital în seara aceleași zile și pentru că nu-și găsise fosta soție acasă, după ce a băut un pahar de wischy, s-a întors înapoi la secție unde personalul medical, constatând că este băut "l-a băgat la supraveghere". El a scos gratia de la geam, a legat cearșafuri și când a sărit, și-a fracturat piciorul stâng, motiv pentru care a fost internat la secția de Ortopedie la Spitalul din Eforie Sud, județul Constanța, în perioada 28 ianuarie - 08 februarie 2008.

În toată această perioadă, cât el a fost internat, soția sa a deschis și procesul de partaj.

În ziua de 20 februarie 2008 inculpatul a fost plecat la tribunal, iar când s-a întors acasă și-a găsit soția căutând prin niște acte înșirate în bucătărie, fiica lor fiind plecată la școală, iar băiatul, în excursie în Grecia.

În dimineața zilei de 20 februarie 2008, inculpatul N.T. a consumat băuturi alcoolice în cantitate apreciabilă, fapt ce rezultă din propriile sale declarații (200 ml vin la barul T. și J., apoi o sticlă de 2 I cu bere, și iarăși vin după ce s-a întors acasă).

Pe acest fond în jurul orelor 14, văzând că fosta sa soție C.V., aflându-se în bucătăria apartamentului, se ocupa de căutarea unor acte pe care le înșirase pe masă, între cei doi s-a declanșat o dispută în legătură cu bunurile ce ar trebui sau nu ar trebui incluse în masa de partaj, sau valoarea acestora, (sub acest aspect declarațiile fiind contradictorii). Atunci inculpatul s-a dus în balconul apartamentului de unde a revenit cu o toporișca. Conform celor declarate de inculpat în cursul urmăririi penale, victima C.V. l-a întrebat ce vrea să facă cu toporișca și i-a cerut să o lase pe masă. Inculpatul i-a răspuns "să-ți dau cu ea în cap", moment după care nu-și mai amintește ce a făcut. Totuși, prin declarația olografă din 20 august 2008 inculpatul arată că i-a aplicat 2 - 3 lovituri victimei cu toporișca "în cap și pe spate" și numai gândul la copii lor l-a determinat să se oprească. Mai precis, inculpatul a declarat ".. și în timp ce o loveam cu toporișca, m-am gândit să n-o omor pentru că mai aveam copii de crescut, lucru care m-a determinat să mă opresc".

În cursul cercetării judecătorești, inculpatul N.T., fără să nege comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată a susținut că, înainte a o lovi, victima i-a spus cuvinte urâte care l-au enervat.

Având în vedere situația invocată de inculpat, în cauză s-a solicitat reținerea circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. cu consecințe semnificative atât pe latură penală, cât și pe latură civilă.

În termen legal, împotriva hotărârii pronunțate au declarat apel inculpatul N.T. și partea civilă C.V.

Apelul declarat de inculpat a vizat neegalitatea hotărârii instanței de fond în sensul că în mod greșit nu s-a reținut la încadrarea juridică prevederile art. 73 lit. b) respectiv scuza provocării; se impunea această situație întrucât inculpatul a fost provocat de partea vătămată și a acționat într-o stare de stres; partea vătămată a fost plecată în Italia unde a intrat într-o relație extraconjugală, s-a întors în țară și a divorțat de inculpat introducând și acțiune de partaj.

Apelul părții civile este un apel declarativ, nemotivat în termen, situație în care acesta a fost analizat doar prin prisma motivelor din oficiu.

Prin Decizia penală nr. 38 din 23 martie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de apelantul inculpat N.T. și de partea civilă C.V. împotriva Sentinței penale nr. 376 din 22 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul penal nr. 1484/88/208.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul N.T., solicitând admiterea acestuia astfel cum s-a reținut în practicaua prezentei decizii.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivului de recurs formulat, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Înalta Curte constată următoarele:

În cauză a fost reținută corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedându-se la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârșite de acesta.

Din actele aflate la dosar rezultă cu certitudine că inculpatul a acționat pe fondul consumului de alcool și al stării de nervozitate declanșată de nemulțumirea sa față de situația familială și deschiderea procesului de partaj de către victimă. Cu toate acestea, nu se poate reține starea de provocare în favoarea inculpatului deoarece această stare trebuia să fie determinată de victima infracțiunii prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. Or, aceste aspecte nu sunt probate în cauză.

În acest sens, din expertiza psihiatrică efectuată, la cererea procurorului, în cursul urmăririi penale rezultă că inculpatul prezintă tulburare de personalitate paranoică, dar, la momentul comiterii faptei, a avut discernământ și nu necesită măsuri de siguranță cu caracter medical.

Prin urmare, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. este necesar ca agresiunea din partea autorului să constituie o ripostă la fapta victimei.

Cu alte cuvinte, este necesar ca atitudinea victimei să provoace o puternică tulburare sau emoție sub imperiul căruia să fie provocată fapta de agresor.

Este necesar să existe o legătură de cauzalitate între actul provocator și tulburarea psihică sau emoția sub stăpânirea căruia s-a comis fapta.

În consecință, trebuie ca acțiunea ilicită a provocatorului să reprezinte cauza săvârșirii infracțiunii și ca infractorul să nu fi comis fapta fără existența acțiunii provocatoare.

Or, în speța de față, nu se regăsesc elementele necesare aplicării dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.; susținerile recurentului cum că victima a plecat în străinătate și a avut o relație extraconjugală nu reprezintă o atitudine provocatoare din partea victimei în sensul textului de lege.

Așa încât, nu poate fi primită solicitarea inculpatului recurent de aplicare a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

De asemenea, nu se justifică nici cererea acestuia de reținere a circumstanțelor atenuante în favoarea sa, în raport de gravitatea faptei comise și de consecințele săvârșirii acesteia, mai ales că atitudinea de regret manifestată de inculpat se datorează, se pare, mai mult faptului că "numai gândul la copii" l-a determinat să se oprească și să nu aplice mai multe lovituri victimei.

Nu este întemeiată nici solicitarea de schimbare a modalității de executare a pedepsei în sensul aplicării dispozițiilor art. 86 C. pen., în raport de considerentele sus-menționate.

Față de toate aceste considerente, Înalta Curte constată că în cauză s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. respectiv gradul de pericol social și împrejurările comiterii faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, consecințele săvârșirii infracțiunii, circumstanțele personale ale inculpatului (fără antecedente penale, studii 10 clase, 2 copii), aspecte care au condus la stabilirea unei pedepse care, prin cuantum și modalitate de executare, este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei, astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 52 C. pen.

În consecință, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.T.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.T. împotriva Deciziei penale nr. 38 din 23 martie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 septembrie 2010.