ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 45/2013

Asupra

recursurilor de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin sentința penală nr. 50, pronunțată

la 31 ianuarie 2012 de Tribunalul Maramureș inculpatul T.I. fost condamnat la:

- 6 luni

închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1)

lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicări art. 41 alin. (2) C. pen., a art.

320

1

C. proc. pen., a art. 74 alin. (2) și a art. 76 lit. d) C.

pen., după schimbarea încadrării juridice a faptei, conf. art. 334 C. proc. pen.,

din infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 241/2005.

În baza art.

83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 5

luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1595 din 4 oct. 2007 a Județului

Baia Mare, pedeapsă care a fost cumulată aritmetic cu pedeapsa aplicată prin

prezenta sentință și s-a dispus executarea pedepsei rezultante de 11 luni

închisoare, cu consecințele prev. de art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b)

C. pen.

Inculpatul a

fost obligat, în solidar cu partea civilmente responsabilă SC M.C. SRL, să

plătească părții civile Statul Român, prin A.N.A.F. D.G.F.P. Maramureș, despăgubiri

civile în sumă de 28.709,8 RON cu dobânzi și penalități aferente de la

rămânerea definitivă a sentinței până la plata integrală a debitului.

S-a menținut măsura

sechestrului asigurător luată asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului

până la concurența sumei de 28.709,8 RON prin încheierea penală din 03 nov. 2011

pronunțată în acest dosar.

În temeiul

art. 191 alin. (1), (3) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat în solidar cu partea

civilmente responsabilă SC M.C. SRL prin lichidator C.I. SPRL, să plătească statului

suma de 730 RON - cheltuieli judiciare, din care suma de 100 RON reprezintă onorariul

parțial al avocatului desemnat din oficiu.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul a avut

calitatea de administrator la SC M.C. SRL, iar în perioada 2 noiembrie 2006-11 aprilie

2008 s-au emis facturile pentru operațiuni comerciale efectuate cu SC I.G. SA, SC

O.C. SRL, SC I. SRL, SC K.R. SCS, SC I.C. SRL fără a le evidența în contabilitate,

prejudiciul cauzat bugetului de stat fiind de 28.709,8 RON.

S-a reținut că

fapta inculpatului T.l. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune

fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art.

41 alin. (2) C. pen., și, întrucât infracțiunea este continuată, s-a dispus schimbrea

încadrării juridice dată acesteia prin rechizitoriu - evaziune fiscală prev. art.

9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

La individualizarea

judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, tribunalul a avut în vedere prev. art.

320

1

C. proc. pen. (inculpatul, înainte de începerea cercetării judecătorești,

și-a recunoscut faptele și nu a solicitat readministrarea probelor din faza de urmărire

penală), gradul de pericol social al faptei [dat de modalitatea în care a fost comisă

și de urmarea produsă - valoarea prejudiciului produs atrăgând incidența prev. art.

74 alin. (2) C. pen.] și al inculpatului (a mai suferit anterior o condamnare la

pedeapsa de 5 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat pentru

infracțiunea de conducere sub influența băuturilor alcoolice prin sentința penală

nr. 1595/2007 a Judecătoriei Baia Mare rămasă definitivă la 30 octombrie 2007).

S-a constatat

că faptele - obiect al acestei cauze s-au comis înăuntrul termenului de încercare

de 2 ani 5 luni stabilit prin sentința penală mai sus menționată (infracțiunea este

continuată) și, în consecință, s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate

a executării pedepsei de 5 luni închisoare, în temeiul art. 83 C. pen., s-a cumulat

aritmetic această pedeapsă cu cea aplicată prin prezenta sentință și s-a dispus

executarea pedepsei rezultante de 11 luni închisoare în condițiile prev. de

art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

S-a apreciat că,

raportat la faptele comise, nu se impune a i se interzice inculpatului dreptul de

a alege, acesta fiind în măsură să facă aprecieri cu privire la modul în care se

aleg organul legiuitor și celelalte organe de stat care se aleg prin vot, însă acestea

justifică interzicerea drepturilor prev. de art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a și

lit. b) C. pen., ocuparea acestor funcții presupunând existența unei conduite ireproșabile.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel inculpatul T.I., solicitând admiterea acestuia, desființarea

hotărârii atacate și, pronunțându-se o nouă hotărâre, să se dispună reducerea pedepsei

aplicate.

În motivarea apelului

s-a arătat că inculpatul a avut o atitudine sinceră, este singurul întreținător

al familiei, iar aplicarea unei pedepse în regim de detenție ar afecta întreaga

familie.

Prin decizia penală

nr. 167/A din 20 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a fost

respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul T.I. împotriva sentinței penale

nr. 50 din 31 ianuarie 2012 a Tribunalului Maramureș.

Inculpatul a fost

obligt la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma

de 200 RON a reprezentat onorariul apărătorului din oficiu.

Pentru a decide

astfel, instanța de control judiciar a reținut că pedeapsa aplicată inculpatului

a fost în mod corect individualizată în raport cu criteriile prev. de art. 72

C. pen., atât în ce privește cuantumul acesteia cât și în privința modalității de

executare a acesteia.

S-a apreciat că

cererea inculpatului de reducere a cuantumului pedepsei prin reținerea unor circumstanțe

atenuante în favoarea sa este neîntemeiată avându-se în vedere că instanța de fond

a făcut aplicarea dispozițiilor art. 320 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 și ale

76 lit. d) C. pen., pedeapsa aplicată fiind stabilită sub minimul special prevăzut

de lege.

S-a constatat

că schimbarea modalității de executare nu este legalmente posibilă, întrucât în

cauză s-a dispus, în temeiul art. 83 C. pen., revocarea suspendării condiționate

a executării pedepsei de 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1.595

pronunțată la 4 octombrie 2007 de Judecătoria Baia Mare, pedeapsa rezultantă urmând

să se execute în mod obligatoriu în regim de detenție.

Împotriva acestei

decizii inculpatul a declarat, în termen legal, recursul de față solicitând, schimbarea

modalității de executare a pedepsei principale prin aplicarea dispozițiilor

art. 81 sau art. 86

1

C. pen. [caz de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.].

Înalta Curte de

Casație și Justiție, analizând recursul declarat în raport cu motivul de casare

invocat cât și în raport cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare:

Art. 83 C.

pen. prevede că dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit

o nouă infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă, instanța

revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care

nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

Alin. (3) al

art. 83 C. pen., prevede că dacă infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă,

se poate aplica suspendarea condiționată a executării pedepsei chiar dacă infractorul

a fost condamnat anterior cu suspendarea condiționtă a executării pedepsei, în acest

caz nemai având loc revocarea primei suspendări.

Per a contrario,

rezultă că, dacă infracțiunea ulterioară este săvârșită cu intenție, suspendarea

condiționată a executării pedepsei ce rezultă din cumul aritmetic nu mai poate fi

dispusă.

Analizând actele

și lucrările din dosar se constată că inculpatul T.l. a săvârșit infracțiunea de

evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicări.

41 alin. (2) C. pen., înăuntrul termenului de încercare de 2 ani 5 luni stabilit

prin sentința penală nr. 1595/2007 a Judecătoriei Baia Mare rămasă definitivă la

30 octombrie 2007, astfel că pedeapsa rezultantă de 11 luni închisoare nu poate

fi executată, potrivit textelor de lege mai sus evocate, decât în regim de detenție.

Avându-se în vedere

și faptul că, verificându- se decizia atactă în raport cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența altor motive, care, analizate

din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat în cauză să fi respins,

ca nefondat, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi ogligat la plata sumei de 500

RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul T.l. împotriva deciziei penale nr. 72/A din 10 aprilie

2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 9 ianuarie 2013.