ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5574/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5574/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 27 februarie
2009 pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul
B.A., fără a indica pârâtul pe care îl cheamă în judecată, a solicitat instanței
ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună recalcularea, în funcție de cursul
euro-RON de la data de 22 decembrie 2008, despăgubirilor ce i-au fost acordate în
baza titlului de plată reprezentat de decizia din 17 decembrie 2008, și care au
fost calculate în raport de cursul din data de 06 aprilie 2007.
În motivarea acțiunii,
reclamantul a arătat, în esență, că între cursurile de schimb RON-euro din 22
decembrie 2008 și 06 aprilie 2007 există o diferență de 0,5924 RON/euro, caz în
care Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților ar trebui să îi stabilească
un titlu de despăgubire de 621.019 RON.
Instanța a pus în vedere
reclamantului să indice care este pârâtul împotriva căruia a formulat cererea de
chemare în judecată, iar la data de 06 martie 2009, reclamantul a arătat că are
calitatea de pârât M.R.I., vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea
Proprietăților.
La termenul de judecată
din data de 04 mai 2009, instanța de judecată a pus în discuție împrejurarea dacă
pârâtul M.R.I. are calitate procesuală pasivă în cauză și dacă un titlu de plată
emis de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților poate fi atacat
în justiție fără să fi fost urmată procedura prevăzută de art. 19 din Titlul VII
al Legii nr. 247/2005.
La termenul de judecată
din 18 mai 2009, reclamantul a declarat că renunță la judecata cauzei.
Având în vedere declarația
făcută de reclamant, prin sentința nr. 91/CA din 01 iunie 2009, Curtea de Apel Iași,
secția contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 246
C. proc. civ.
, a luat act de faptul că reclamantul B.A.
a renunțat la judecata cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 157/45/2009 al
acestei instanțe.
Împotriva sentinței pronunțate
de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs
reclamantul B.A., fără a-și încadra criticile în vreunul dintre motivele prevăzute
de art. 304
C. proc. civ
.
Prin motivele de recurs,
recurentul-reclamant reiterează solicitarea de reclaculare a despăgubirilor ce i-au
fost acordate în baza titlului de despăgubre reprezentat de decizia din 17
decembrie 2008 în funcție de cursul euro-RON din data de 22 decembrie 2008 și critică
faptul că a fost nevoit să se prezinte în fața instanței de judecată la termenele
din 16 martie, 04 mai și 18 mai 2009 fără ca pretenția dedusă judecății să fie soluționată,
motiv pentru care, în momentul în care președintele completului de judecată i-a
comunicat faptul că următorul termen de judecată este 01 iunie 2009, a precizat
că „renunță să se mai prezinte”.
Examinând cauza prin prisma
criticilor formulate de recurentul-reclamant, în raport cu prevederile art. 304
și art. 304
1
C. proc. civ.
, Înalta Curte
constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare:
Conform celor susținute
de recurentul-reclamant în fața instanței de recurs în ședința publică din 04 decembrie
2009, care se coroborează cu aspectele reținute în considerentele sentinței recurate
și cu declarația formulată de B.A. în ședința publică din 18 mai 2009 este necontestat
faptul că acesta a renunțat la judecata cauzei.
În aceste condiții, Înalta
Curte reține că, în raport cu dispozițiile art. 246
C.
proc. civ.
, Curtea de apel în mod corect a luat act de renunțarea reclamantului
la judecata cauzei, nefiind astfel incident vreunul din motivele prevăzute de
art. 304
C. proc. civ
.
Totodată, instanța de
recurs reține că sunt neîntemeiate criticile din recurs referitoare la nemulțumirea
recurentului-reclamant față de împrejurarea că instanța de fond a acordat 4 termene
de judecată și nu a soluționat în fond pretenția dedusă judecății.
Înalta Curte constată
că termenele acordate de Curtea de apel nu sunt imputabile instanței și nu sunt
de natură a califica hotărârea recurată ca fiind netemeinică sau nelegală, atâta
timp cât:
- la primul termen de
judecată din 16 martie 2009, instanța a amânat cauza pentru ca pârâta Autoritatea
Națională pentru Restituirea Proprietăților să depună la dosar întreaga documentație
care a stat la baza emiterii deciziei din 17 decembrie 2008, inclusiv ordinul președintelui
instituției din 01 octombrie 2007 și decizia din 17 decembrie 2007 emisă de Comisia
Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar reclamantul să depună documentul
din care rezultă că a primit o anumită sumă de bani cu titlu de despăgubire. Măsurile
dispuse de instanță își găsesc suport legal în prevederile art. 13 alin. (1) din
Legea nr. 554/2004, conform cărora „La primirea cererii, instanța dispune citarea
părților și poate cere autorității al cărei act este atacat să îi comunice de urgență
acel act, împreună cu întreaga documentație care a stat la baza emiterii lui, precum
și orice alte lucrări necesare pentru soluționarea cauzei”;
- la al doilea termen
de judecată, din 04 mai 2009, instanța a pus în dezbaterea părților calitatea procesuală
pasivă a pârâtului M.R.I., vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea
Proprietăților, precum și excepția neîndeplinirii procedurii prealabile reglementate
de art. 19 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, urmând ca reclamantul B.A. să depună
precizări scrise în privința acestor aspecte prealabile. Împrejurările de drept
supuse dezbaterii părților, precum și măsurile dispuse de instanță sunt întemeiate
în raport cu prevederile art. 129 alin. (4) și (5)
C.
proc. civ.
;
- la al treilea termen
de judecată, din 18 mai 2009, cauza a fost amânată pentru 01 iunie 2009 pentru a
se reface procedura de citare cu pârâtul M.R.I., vicepreședintele Autorității Naționale
pentru Restituirea Proprietăților, întrucât instanța a constatat că procedura de
citare a fost îndeplinită cu instituția, iar nu cu persoana fizică chemată în judecată
de către reclamantul B.A. Măsura dispusă de instanță este corectă, fiind chiar obligatorie
de dispus în raport cu dispozițiile art. 107
C. proc.
civ.
, potrivit cărora „Președintele va amâna judecarea pricinii ori de câte
ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor
prevăzute de lege sub pedeapsa nulității”.
Față de aceste aspecte,
Înalta Curte constată că judecata în fond s-a desfășurat cu respectarea întocmai
a dispozițiilor procedurale, astfel că, sub acest aspect, a fost asigurat reclamantului
exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul prevederilor
art. 21 alin. (3) din Constituție, republicată, ale art. 6 alin. (1) și art. 10
din Legea nr. 304/2004, republicată, și ale art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană
a Drepturilor Omului.
În consecință, Înalta
Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,
neexistând motive de modificare sau de casare a sentinței, potrivit art. 304 ori
art. 304
1
C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de B.A.
împotriva sentinței civile nr. 91/CA din 01 iunie 2009 a Curții de Apel Iași, secția
contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 4 decembrie 2009.