ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5574/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5574/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 27 februarie 2009 pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul B.A., fără a indica pârâtul pe care îl cheamă în judecată, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună recalcularea, în funcție de cursul euro-RON de la data de 22 decembrie 2008, despăgubirilor ce i-au fost acordate în baza titlului de plată reprezentat de decizia din 17 decembrie 2008, și care au fost calculate în raport de cursul din data de 06 aprilie 2007. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că între cursurile de schimb RON-euro din 22 decembrie 2008 și 06 aprilie 2007 există o diferență de 0,5924 RON/euro, caz în care Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților ar trebui să îi stabilească un titlu de despăgubire de 621.019 RON.
Instanța a pus în vedere reclamantului să indice care este pârâtul împotriva căruia a formulat cererea de chemare în judecată, iar la data de 06 martie 2009, reclamantul a arătat că are calitatea de pârât M.R.I., vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. La termenul de judecată din data de 04 mai 2009, instanța de judecată a pus în discuție împrejurarea dacă pârâtul M.R.I. are calitate procesuală pasivă în cauză și dacă un titlu de plată emis de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților poate fi atacat în justiție fără să fi fost urmată procedura prevăzută de art. 19 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. La termenul de judecată din 18 mai 2009, reclamantul a declarat că renunță la judecata cauzei.
Având în vedere declarația făcută de reclamant, prin sentința nr. 91/CA din 01 iunie 2009, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 246 C. proc. civ. , a luat act de faptul că reclamantul B.A. a renunțat la judecata cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 157/45/2009 al acestei instanțe. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul B.A., fără a-și încadra criticile în vreunul dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc.
civ . Prin motivele de recurs, recurentul-reclamant reiterează solicitarea de reclaculare a despăgubirilor ce i-au fost acordate în baza titlului de despăgubre reprezentat de decizia din 17 decembrie 2008 în funcție de cursul euro-RON din data de 22 decembrie 2008 și critică faptul că a fost nevoit să se prezinte în fața instanței de judecată la termenele din 16 martie, 04 mai și 18 mai 2009 fără ca pretenția dedusă judecății să fie soluționată, motiv pentru care, în momentul în care președintele completului de judecată i-a comunicat faptul că următorul termen de judecată este 01 iunie 2009, a precizat că „renunță să se mai prezinte”. Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, în raport cu prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc.
civ. , Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare: Conform celor susținute de recurentul-reclamant în fața instanței de recurs în ședința publică din 04 decembrie 2009, care se coroborează cu aspectele reținute în considerentele sentinței recurate și cu declarația formulată de B.A. în ședința publică din 18 mai 2009 este necontestat faptul că acesta a renunțat la judecata cauzei. În aceste condiții, Înalta Curte reține că, în raport cu dispozițiile art. 246 C. proc. civ. , Curtea de apel în mod corect a luat act de renunțarea reclamantului la judecata cauzei, nefiind astfel incident vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ . Totodată, instanța de recurs reține că sunt neîntemeiate criticile din recurs referitoare la nemulțumirea recurentului-reclamant față de împrejurarea că instanța de fond a acordat 4 termene de judecată și nu a soluționat în fond pretenția dedusă judecății.
Înalta Curte constată că termenele acordate de Curtea de apel nu sunt imputabile instanței și nu sunt de natură a califica hotărârea recurată ca fiind netemeinică sau nelegală, atâta timp cât: - la primul termen de judecată din 16 martie 2009, instanța a amânat cauza pentru ca pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să depună la dosar întreaga documentație care a stat la baza emiterii deciziei din 17 decembrie 2008, inclusiv ordinul președintelui instituției din 01 octombrie 2007 și decizia din 17 decembrie 2007 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar reclamantul să depună documentul din care rezultă că a primit o anumită sumă de bani cu titlu de despăgubire.
Măsurile dispuse de instanță își găsesc suport legal în prevederile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform cărora „La primirea cererii, instanța dispune citarea părților și poate cere autorității al cărei act este atacat să îi comunice de urgență acel act, împreună cu întreaga documentație care a stat la baza emiterii lui, precum și orice alte lucrări necesare pentru soluționarea cauzei”; - la al doilea termen de judecată, din 04 mai 2009, instanța a pus în dezbaterea părților calitatea procesuală pasivă a pârâtului M.R.I., vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, precum și excepția neîndeplinirii procedurii prealabile reglementate de art. 19 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, urmând ca reclamantul B.A.
să depună precizări scrise în privința acestor aspecte prealabile. Împrejurările de drept supuse dezbaterii părților, precum și măsurile dispuse de instanță sunt întemeiate în raport cu prevederile art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ. ; - la al treilea termen de judecată, din 18 mai 2009, cauza a fost amânată pentru 01 iunie 2009 pentru a se reface procedura de citare cu pârâtul M.R.I., vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, întrucât instanța a constatat că procedura de citare a fost îndeplinită cu instituția, iar nu cu persoana fizică chemată în judecată de către reclamantul B.A. Măsura dispusă de instanță este corectă, fiind chiar obligatorie de dispus în raport cu dispozițiile art. 107 C. proc.
civ. , potrivit cărora „Președintele va amâna judecarea pricinii ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulității”. Față de aceste aspecte, Înalta Curte constată că judecata în fond s-a desfășurat cu respectarea întocmai a dispozițiilor procedurale, astfel că, sub acest aspect, a fost asigurat reclamantului exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituție, republicată, ale art. 6 alin. (1) și art. 10 din Legea nr. 304/2004, republicată, și ale art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În consecință, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.
civ., neexistând motive de modificare sau de casare a sentinței, potrivit art. 304 ori art. 304 1 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de B.A. împotriva sentinței civile nr. 91/CA din 01 iunie 2009 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 decembrie 2009.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.