ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4302/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin contestația în anulare

înregistrată sub numărul de mai sus, contestatorii V.I.D. și V.M. au solicitat anularea

deciziei civile nr. 436/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală, în temeiul art. 318 C. proc. civ., susținându-se

că instanța de recurs a comis o eroare gravă care a înrâurit în mod decisiv dezlegarea

dată pricinii în recurs.

Contestatorii susțin că

instanța de recurs a denaturat semnificația juridică a conceptului de faptă ilicită.

În speță, susțin contestatorii

că prin refuzul pârâților de a-și da consimțământul la ridicarea unei construcții

pe parcela teren comun, li se creează un prejudiciu important, acest refuz constituind

un veritabil abuz de drept în condițiile în care reclamanții urmau să-și ridice

construcția pe partea de teren ce o folosesc în exclusivitate.

Mai susțin contestatorii

că instanța de recurs a omis să se pronunțe pe faptele păgubitoare ce au constat

în distrugerea de către pârâți a gardului proprietatea lor.

Or, susțin contestatorii,

această omisiune a instanței de recurs reprezintă o eroare esențială ce a influențat

în mod negativ corecta soluționare a cauzei.

Examinând hotărârea atacată

pe calea contestației în anulare prin prisma dispozițiilor art. 318 C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele:

În conformitate cu dispozițiile

art. 318 C. proc. civ., contestația în anulare se utilizează atunci când dezlegarea

dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul

sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele

de recurs.

Primul motiv prevăzut

de art. 318 C. proc. civ., pentru formularea contestației în anulare are în vedere

erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului.

Este vorba de acele greșeli

pe care le comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor

date materiale.

Textul vizează greșeli

de fapt involuntare și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor.

Sunt greșeli materiale

în sensul art. 318 C. proc. civ., respingerea unui recurs ca tardiv, în raport de

data înregistrării recursului, anularea recursului ca netimbrat, deși la dosar s-a

aflat chitanța de plată a taxei de timbru.

A da posibilitatea de

a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat

probele și a stabilit raporturile dintre părți, ar însemna să se deschidă dreptul

părților de a provoca rejudecarea căii de atac, ceea ce ar echivala cu un recurs

la recurs.

Ca atare, nu pot fi invocate

pe calea contestației în anulare erorile de interpretare a probelor care fac hotărârea

netemeinică.

Or, este de reținut că

în motivele contestației în anulare, contestatorii invocă tocmai greșita interpretare

și aplicare a legii, a probelor, a instituției răspunderii civile delictuale și

a abuzului de drept, motive ce nu circumscriu dispozițiile art. 318 C. proc.

civ.

Nefondată este și susținerea

contestatorului legată de omisiunea cercetării și analizării faptelor păgubitoare

ce au constat în distrugerea de către pârât a gardului proprietatea lor.

Este real că cel de-al

doilea motiv prevăzut de art. 318 C. proc. civ. vizează omisiunea cercetării unui

motiv de recurs, de casare.

Art. 318 C. proc.

civ. are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare invocate

în termen de către recurent, iar nu argumentele de fapt sau de drept invocate de

parte.

Prin urmare, doar nepronunțarea

instanței de recurs asupra unui asemenea motiv, presupunând completa lui ignorare

și deci neabordarea lui în cuprinsul deciziei, este de natură a face admisibilă

contestația în anulare.

Or, din perspectiva celor

expuse, este de reținut că de fapt contestatorii nu invocă necercetarea unui motiv

de casare, ci omisiunea cercetării unor „fapte păgubitoare de distrugere a gardului”

ceea ce nu se circumscrie dispozițiilor art. 318 C. proc. civ.

Față de cele expuse, nefiind

incidente dispozițiile art. 318 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată

contestația în anulare formulată de contestatorii V.I.D. și V.M. împotriva deciziei

nr. 436 din 28 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală.

Obligă contestatorii V.I.D.

și V.M. în solidar la plata sumei de 3.700 RON către intimații J.M. și J.J. cu titlul

de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 mai 2011.