ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4302/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin contestația în anulare înregistrată sub numărul de mai sus, contestatorii V.I.D. și V.M. au solicitat anularea deciziei civile nr. 436/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în temeiul art. 318 C. proc. civ., susținându-se că instanța de recurs a comis o eroare gravă care a înrâurit în mod decisiv dezlegarea dată pricinii în recurs. Contestatorii susțin că instanța de recurs a denaturat semnificația juridică a conceptului de faptă ilicită. În speță, susțin contestatorii că prin refuzul pârâților de a-și da consimțământul la ridicarea unei construcții pe parcela teren comun, li se creează un prejudiciu important, acest refuz constituind un veritabil abuz de drept în condițiile în care reclamanții urmau să-și ridice construcția pe partea de teren ce o folosesc în exclusivitate.

Mai susțin contestatorii că instanța de recurs a omis să se pronunțe pe faptele păgubitoare ce au constat în distrugerea de către pârâți a gardului proprietatea lor. Or, susțin contestatorii, această omisiune a instanței de recurs reprezintă o eroare esențială ce a influențat în mod negativ corecta soluționare a cauzei. Examinând hotărârea atacată pe calea contestației în anulare prin prisma dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: În conformitate cu dispozițiile art. 318 C. proc. civ., contestația în anulare se utilizează atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de recurs.

Primul motiv prevăzut de art. 318 C. proc. civ., pentru formularea contestației în anulare are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului. Este vorba de acele greșeli pe care le comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale. Textul vizează greșeli de fapt involuntare și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor. Sunt greșeli materiale în sensul art. 318 C. proc. civ., respingerea unui recurs ca tardiv, în raport de data înregistrării recursului, anularea recursului ca netimbrat, deși la dosar s-a aflat chitanța de plată a taxei de timbru. A da posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac, ceea ce ar echivala cu un recurs la recurs.

Ca atare, nu pot fi invocate pe calea contestației în anulare erorile de interpretare a probelor care fac hotărârea netemeinică. Or, este de reținut că în motivele contestației în anulare, contestatorii invocă tocmai greșita interpretare și aplicare a legii, a probelor, a instituției răspunderii civile delictuale și a abuzului de drept, motive ce nu circumscriu dispozițiile art. 318 C. proc. civ. Nefondată este și susținerea contestatorului legată de omisiunea cercetării și analizării faptelor păgubitoare ce au constat în distrugerea de către pârât a gardului proprietatea lor. Este real că cel de-al doilea motiv prevăzut de art. 318 C. proc. civ. vizează omisiunea cercetării unui motiv de recurs, de casare.

Art. 318 C. proc. civ. are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare invocate în termen de către recurent, iar nu argumentele de fapt sau de drept invocate de parte. Prin urmare, doar nepronunțarea instanței de recurs asupra unui asemenea motiv, presupunând completa lui ignorare și deci neabordarea lui în cuprinsul deciziei, este de natură a face admisibilă contestația în anulare. Or, din perspectiva celor expuse, este de reținut că de fapt contestatorii nu invocă necercetarea unui motiv de casare, ci omisiunea cercetării unor „fapte păgubitoare de distrugere a gardului” ceea ce nu se circumscrie dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. Față de cele expuse, nefiind incidente dispozițiile art. 318 C. proc.

civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorii V.I.D. și V.M. împotriva deciziei nr. 436 din 28 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Obligă contestatorii V.I.D. și V.M. în solidar la plata sumei de 3.700 RON către intimații J.M. și J.J. cu titlul de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2011.