ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1832/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 300 din 2 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II -a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnații B.G. și L.C., privind revizuirea Sentințelor penale nr. 257 din 4 decembrie 2007 și nr. 66 din 31 octombrie 2003, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în acord cu referatul întocmit de procuror în baza art. 399 C. proc. pen., următoarele: Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 354/P/2000 din 13 iunie 2002, revizuenții din prezenta cauză - B.G.

și L.C. - au fost trimiși în judecată, alături inculpatul V.S. (și alți inculpați), cu privire la activitatea desfășurată de aceștia în vederea scoaterii din patrimoniul statului a terenului situat în P.A., sector 1, urmarea fiind emiterea Dispoziției de restituire nr. 582 din 13 aprilie 2000 a Primarului General al Municipiului București. Prin Sentința penală nr. 66 din 31 octombrie 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a dispus restituirea cauzei la parchet cu privire la inculpații B.G. și L.C., dosarul cauzei fiind soluționat pe fond cu privire la ceilalți inculpați, între care și inculpatul V.S., care a fost achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), cu referire la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu motivarea că, pentru a fi complice la infracțiune a de înșelăciune săvârșită de inculpatul C.A. - decedat în timpul procesului - instanța ar fi trebuit să aibă elemente concrete ale comiterii acelei infracțiuni în calitate de autor, de către acesta din urmă, însă cum pe parcursul procesului a intervenit - după cum s-a arătat - decesul lui, actele de ajutor date, în calitate de avocat, de inculpatul V.S., nu s-au dovedit a întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni. Prin Sentința penală nr. 257 din 4 decembrie 2007 a Curții de apel București, secția a II-a penală, inculpații B.G.

și L.C. au fost condamnați - primul - pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv - cel de al doilea - pentru tentativă la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 20, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5), C. pen. la pedepse de 11 ani închisoare, respectiv, 7 ani închisoare. Prin cererea formulată la 12 martie 2009, condamnații B.G. și L.C. au solicitat revizuirea Sentințelor penale nr. 257 din 4 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, și nr. 66 din 31 octombrie 2003 a aceleiași instanțe, invocând incidența cazului prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. e C. proc. pen., cu motivarea că hotărârea de achitare a inculpatului V.S.

nu este fundamentată pe considerente care să țină exclusiv de persoana sa, ci pe considerente apte să producă consecințe față de toți inculpații, reluând, practic, toate apărările pe care și le-au formulat pe tot parcursul procesului penal și care au fost analizate și cenzurate de către instanțe prin intermediul căilor ordinare de atac, criticând insuficiența probatoriului ce a condus la condamnarea lor, și solicitând, practic, instanței de revizuire, o reapreciere a acestuia, în sensul ajungerii la aceeași concluzie la care s-a ajuns în cazul inculpatului V.S. Împotriva Sentinței penale nr. 300 din 2 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, revizuenții B.G.

și L.C. au declarat, în termen legal, recursurile de față, la a căror dezbatere nu s-au prezentat. Recursurile nu sunt fondate. Din examinarea întregului dosar al cauzei și a considerentelor sentinței atacate rezultă că aceasta este legală și temeinică, prima instanță concluzionând cu justificat temei că "în realitate nu există motive de inconciliabilitate între Sentința penală nr. 257 din 04 decembrie 2007 și Sentința penală nr. 66 din 31 octombrie 2003, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, nefiind astfel îndeplinite condițiile pentru a se depăși etapa admisibilității în principiu, prevăzută de art. 403 alin. (1) C. proc. pen. "sau, cu alte cuvinte, că" nu ne aflăm în fața a două hotărâri definitive care se exclud una pe cealaltă.

Împrejurarea că, între timp, prin Decizia penală nr. 1069 din 19 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 8077/1/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis contestația în anulare formulată de inculpata B.G.

- revizuentă în cauza de față - împotriva Deciziei penale nr. 653 din 22 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, decizie care a fost desființată fixându-se termen, pentru judecată - din nou - a recursului acesteia, la 16 aprilie 2010, nu are nicio relevanță nici cât privește temeinicia soluției de respingere - ca inadmisibilă - a cererii de revizuire și nici cât privește aprecierea ca nefondat a recursului de față, pe care condamnata revizuentă l-ar fi putut retrage, ceea ce însă nu a făcut prin cererea depusă la Dosar, sub nr. 15389, recurenta mărginindu-se să aprecieze că cererea de revizuire a rămas fără obiect ca efect al admiterii contestației în anulare și desființării Deciziei penale nr. 653 din 22 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, astfel că sentința a cărei revizuire se solicitase nu mai are caracter definitiv; dealtfel recursul declarat de inculpata B.G.

împotriva sus-arătatei sentințe de condamnare abia urmează a fi soluționat încât și în raport cu această constatare soluția respingerii ca inadmisibilă a cererii de revizuire se învederează a fi legală și temeinică. Așa fiind, urmează ca recursurile declarate de revizuenții B.G. și L.C. să fie respins ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de revizuenții B.G. și L.C. împotriva Sentinței penale nr. 300 din 2 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenții revizuenți la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2010.