ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1832/2010

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 300 din 2 noiembrie

2009 a Curții de Apel București, secția a II -a penală și pentru cauze cu

minori și de familie, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire

formulată de condamnații B.G. și L.C., privind revizuirea Sentințelor penale

nr. 257 din 4 decembrie 2007 și nr. 66 din 31 octombrie 2003, pronunțate de

Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut, în acord cu referatul întocmit de procuror în

baza art. 399 C. proc. pen., următoarele:

Prin Rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 354/P/2000 din

13 iunie 2002, revizuenții din prezenta cauză - B.G. și L.C. - au fost trimiși

în judecată, alături inculpatul V.S. (și alți inculpați), cu privire la

activitatea desfășurată de aceștia în vederea scoaterii din patrimoniul

statului a terenului situat în P.A., sector 1, urmarea fiind emiterea

Dispoziției de restituire nr. 582 din 13 aprilie 2000 a Primarului General al

Municipiului București.

Prin Sentința penală

nr. 66 din 31 octombrie 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a

dispus restituirea cauzei la parchet cu privire la inculpații B.G. și L.C.,

dosarul cauzei fiind soluționat pe fond cu privire la ceilalți inculpați, între

care și inculpatul V.S., care a fost achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a),

cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru complicitate la

infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin.

(1), (2), (5) C. pen., cu motivarea că, pentru a fi complice la infracțiune a

de înșelăciune săvârșită de inculpatul C.A. - decedat în timpul procesului -

instanța ar fi trebuit să aibă elemente concrete ale comiterii acelei

infracțiuni în calitate de autor, de către acesta din urmă, însă cum pe

parcursul procesului a intervenit - după cum s-a arătat - decesul lui, actele

de ajutor date, în calitate de avocat, de inculpatul V.S., nu s-au dovedit a

întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni.

Prin Sentința penală

nr. 257 din 4 decembrie 2007 a Curții de apel București, secția a II-a penală,

inculpații B.G. și L.C. au fost condamnați - primul - pentru infracțiunea de

înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (5), cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., respectiv - cel de al doilea - pentru tentativă la

infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 20, raportat la art. 215 alin.

(1), (2), (5), C. pen. la pedepse de 11 ani închisoare, respectiv, 7 ani

închisoare.

Prin cererea

formulată la 12 martie 2009, condamnații B.G. și L.C. au solicitat revizuirea

Sentințelor penale nr. 257 din 4 decembrie 2007 a Curții de Apel București,

secția a II-a penală, și nr. 66 din 31 octombrie 2003 a aceleiași instanțe,

invocând incidența cazului prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. e C. proc. pen.,

cu motivarea că hotărârea de achitare a inculpatului V.S. nu este fundamentată

pe considerente care să țină exclusiv de persoana sa, ci pe considerente apte

să producă consecințe față de toți inculpații, reluând, practic, toate

apărările pe care și le-au formulat pe tot parcursul procesului penal și care

au fost analizate și cenzurate de către instanțe prin intermediul căilor

ordinare de atac, criticând insuficiența probatoriului ce a condus la

condamnarea lor, și solicitând, practic, instanței de revizuire, o reapreciere

a acestuia, în sensul ajungerii la aceeași concluzie la care s-a ajuns în cazul

inculpatului V.S.

Împotriva Sentinței

penale nr. 300 din 2 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie, revizuenții B.G. și L.C. au

declarat, în termen legal, recursurile de față, la a căror dezbatere nu s-au

prezentat.

Recursurile nu sunt

fondate.

Din examinarea

întregului dosar al cauzei și a considerentelor sentinței atacate rezultă că

aceasta este legală și temeinică, prima instanță concluzionând cu justificat

temei că "în realitate nu există motive de inconciliabilitate între

Sentința penală nr. 257 din 04 decembrie 2007 și Sentința penală nr. 66 din 31

octombrie 2003, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a

penală, nefiind astfel îndeplinite condițiile pentru a se depăși etapa

admisibilității în principiu, prevăzută de art. 403 alin. (1) C. proc. pen.

"sau, cu alte cuvinte, că" nu ne aflăm în fața a două hotărâri

definitive care se exclud una pe cealaltă.

Împrejurarea că,

între timp, prin Decizia penală nr. 1069 din 19 martie 2010, pronunțată în

Dosarul nr. 8077/1/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a

admis contestația în anulare formulată de inculpata B.G. - revizuentă în cauza

de față - împotriva Deciziei penale nr. 653 din 22 februarie 2008 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală, decizie care a fost desființată

fixându-se termen, pentru judecată - din nou - a recursului acesteia, la 16

aprilie 2010, nu are nicio relevanță nici cât privește temeinicia soluției de

respingere - ca inadmisibilă - a cererii de revizuire și nici cât privește

aprecierea ca nefondat a recursului de față, pe care condamnata revizuentă l-ar

fi putut retrage, ceea ce însă nu a făcut prin cererea depusă la Dosar, sub nr.

15389, recurenta mărginindu-se să aprecieze că cererea de revizuire a rămas

fără obiect ca efect al admiterii contestației în anulare și desființării

Deciziei penale nr. 653 din 22 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, astfel că sentința a cărei revizuire se solicitase nu

mai are caracter definitiv; dealtfel recursul declarat de inculpata B.G.

împotriva sus-arătatei sentințe de condamnare abia urmează a fi soluționat

încât și în raport cu această constatare soluția respingerii ca inadmisibilă a

cererii de revizuire se învederează a fi legală și temeinică.

Așa fiind, urmează ca

recursurile declarate de revizuenții B.G. și L.C. să fie respins ca nefondate,

cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de revizuenții B.G. și L.C. împotriva

Sentinței penale nr. 300 din 2 noiembrie 2009 a Curții de Apel București,

secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenții

revizuenți la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 mai 2010.