ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2664/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 21 mai 2007, reclamantul

P.N.C. a chemat în judecată Ministerul Apărării Naționale solicitând anularea ordinului

de trecere în rezervă din 23 septembrie 2005, reintegrarea în funcție, plata drepturilor

bănești cuvenite și anularea deciziei medicale nr. 3456/3 din 11 aprilie 2006 emisă

de Comisia de Expertiză Medicală Militară.

Prin sentința civilă

nr. 9 din 29 ianuarie 2008 Curtea de Apel Galați a admis excepția invocată de Ministerul

Apărării Naționale și a respins acțiunea ca fiind tardiv formulată, având în vedere

că în raport de data emiterii ordinului contestat sesizarea instanței de contencios

s-a făcut cu depășirea termenului legal de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) Legea

nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs P.N.C. care în esență a reiterat necompetența materială a Curții

de Apel și greșita admitere a excepției de tardivitate în condițiile în care ordinul

contestat nu a fost comunicat.

Recursul nu este fondat.

În ce privește necompetența

materială a Curții de Apel - de reținut ca în raport de obiectul cererii - respectiv

anularea unui act administrativ emis de o autoritate centrală a administrației de

stat, conform dispozițiilor art. 3 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare

aparține în mod cert Curții de Apel, secția contencios administrativ.

De altfel, de reținut

că împotriva sentinței civile nr. 1877 din 11 septembrie 2007 prin care Tribunalul

Galați și-a declinat competența de soluționare a cererii reclamantului în favoarea

Curții de Apel Galați, acesta nu a formulat recurs.

În ce privește tardivitatea

formulării acțiunii, urmează a se reține că soluția Curții de Apel Galați este legală

și temeinică. Conform dispozițiilor art. 11 alin. (2) Legea nr. 554/2004 „pentru

motive temeinice, în cazul actului administrativ individual cererea poate fi introdusă

și peste termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (2), dar numai târziu de 1

an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință după caz”.

Or, cum în speță actul

a cărei anulare se solicită a fost emis la 23 septembrie 2005, sesizarea instanței

de contencios administrativ la 21 mai 2007 în mod evident s-a făcut peste termenul

de decădere de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) Legea nr. 554/2004.

Susținerea recurentului

conform căreia acest act nu i-ar fi fost comunicat nu are relevanță, fiind dovedit

că a avut cunoștință despre el, manifestându-și opțiunea trecerii în rezervă chiar

anterior datei emiterii ordinului respectiv prin raportul din 3 august 2005.

În raport de această situație

și având în vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de P.N.C. împotriva sentinței nr. 9/F din 29 ianuarie 2008 a Curții de Apel Galați,

secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 iunie 2008.