ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1904/2010

Asupra recursului de față în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 180 din 11 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul P.I. împotriva Rezoluției din 21 septembrie 2009 dată în Dosarul nr. 611/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. S-au reținut, în esență, următoarele: Prin plângerea formulată de petiționar la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a solicitat efectuarea de cercetări față de avocatul G.N., pentru pretinsa săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 205 și art. 206 C. pen., susținând că aceasta, în calitate de apărător ales al soților P.I.

și P.S., a depus la dosarul cauzei, în ziua de 12 mai 2009, o întâmpinare având conținutul "Această acțiune se înscrie în șirul altora, menite să satisfacă setea de avere a lui P.D.l.". A mai susținut că aceleași afirmații au fost făcute verbal în fața instanței de judecată la data de 7 iulie 2009 și au avut ca scop discreditarea persoanei vătămate. Prin Rezoluția din 21 septembrie 2009, dată în Dosarul nr. 611/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata avocată, pentru infracțiunile reclamate, reținându-se, din verificările efectuate, că faptele reclamate nu există, pentru următoarele motive: Din verificările efectuate, a rezultat că avocatul G.N.

nu a făcut afirmații cu caracter public sau nepublic prin care să aducă atingere onoarei sau reputației persoanei vătămate sau afirmații care, dacă ar fi reale, ar expune-o pe aceasta la o sancțiune penală, administrativă sau disciplinară ori disprețului public, iar afirmațiile făcute în cuprinsul întâmpinării au fost generate de situația specifică în care se află părțile în litigiu și au avut ca scop apărarea intereselor pârâților P.I. și P.M.S. Totodată, potrivit art. 37 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, acesta nu răspunde penal pentru susținerile făcute oral sau în scris, în forma adecvată și cu respectarea procedurilor din lege, în fața instanțelor de judecată, dacă aceste susțineri sunt în legătură cu apărarea în acea cauză.

Prin Rezoluția din 12 octombrie 2009, dată în Dosarul nr. 1741/11/2/2009 a procurorului general, a fost menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică. Prin plângerea depusă la instanță, petiționarul a criticat soluția de neîncepere a urmăririi penale. Instanța de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului, reținând, în esență, că soluția procurorului este legală și temeinică, deoarece din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă existența vreunui temei de fapt și de drept care să justifice tragerea la răspundere penală a avocatului, care nu poate răspunde penal pentru strategiile și tacticile folosite ori pentru susținerile făcute oral sau scris în legătură cu apărarea cauzei în care a fost angajat.

De asemenea, afirmațiile făcute de avocat în cuprinsul întâmpinării au avut ca unic scop apărarea intereselor părților pe care le-au reprezentat, fiind generate de natura litigiului ce a făcut obiectul cauzei respective. Împotriva sentinței a declarat recurs petiționarul, pe care l-a motivat în scris. Recursul declarat de petiționar împotriva sentinței este nefondat. Din actele premergătoare efectuate, rezultă, într-adevăr, că activitatea avocatului intimat a fost efectuată în temeiul unui contract de asistență juridică încheiat conform dispozițiilor legale, în baza căruia a înțeles să formuleze apărarea, în conformitate cu pregătirea și tacticile sale personale. Nemulțumirile oricărei persoane referitoare la prestația avocaților pot fi invocate în condițiile Legii nr. 51/1995, pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, la baroul din care aceștia fac parte, fiind prevăzute sancțiuni specifice acestei profesii liberale.

În ce privește criticile scrise ale petiționarului, referitoare la omisiunea ascultării martorilor cu privire la infracțiunile săvârșite de intimată, acestea nu pot fi primite. Urmare sesizării printr-o plângere penală, organul de urmărire penală este obligat, ca în virtutea principiilor rolului activ și al oficialității, să îndeplinească toate actele necesare soluționării plângerii cu care a fost învestit. În acest sens, în conformitate cu dispozițiile art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, poate efectua acte premergătoare. În cadrul acestei faze exterioare procesului penal, nefiind începută urmărirea penală în cauză, dispozițiile procesual penale nu permit strângerea de probe, ci doar efectuarea unor verificări ale temeiniciei pretinselor fapte reclamate în conținutul plângerii.

Așa fiind, critica referitoare la neadministrarea probelor nu este întemeiată, întrucât în cadrul acestei proceduri, în care nu s-a creat un cadru procesual legal, nu se administrează probe. În raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.I., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar P.I. împotriva Sentinței penale nr. 180 din 11 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai 2010.