ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1904/2010

Asupra recursului de

față în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 180 din 11 decembrie

2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost

respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul P.I. împotriva

Rezoluției din 21 septembrie 2009 dată în Dosarul nr. 611/P/2009 al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

S-au reținut, în

esență, următoarele:

Prin plângerea

formulată de petiționar la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a

solicitat efectuarea de cercetări față de avocatul G.N., pentru pretinsa

săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 205 și art. 206 C. pen., susținând

că aceasta, în calitate de apărător ales al soților P.I. și P.S., a depus la

dosarul cauzei, în ziua de 12 mai 2009, o întâmpinare având conținutul

"Această acțiune se înscrie în șirul altora, menite să satisfacă setea de

avere a lui P.D.l.". A mai susținut că aceleași afirmații au fost făcute

verbal în fața instanței de judecată la data de 7 iulie 2009 și au avut ca scop

discreditarea persoanei vătămate.

Prin Rezoluția din 21

septembrie 2009, dată în Dosarul nr. 611/P/2009 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Craiova, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

intimata avocată, pentru infracțiunile reclamate, reținându-se, din

verificările efectuate, că faptele reclamate nu există, pentru următoarele

motive:

Din verificările

efectuate, a rezultat că avocatul G.N. nu a făcut afirmații cu caracter public

sau nepublic prin care să aducă atingere onoarei sau reputației persoanei

vătămate sau afirmații care, dacă ar fi reale, ar expune-o pe aceasta la o

sancțiune penală, administrativă sau disciplinară ori disprețului public, iar

afirmațiile făcute în cuprinsul întâmpinării au fost generate de situația

specifică în care se află părțile în litigiu și au avut ca scop apărarea

intereselor pârâților P.I. și P.M.S. Totodată, potrivit art. 37 alin. (6) din

Legea nr. 51/1995, pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat,

acesta nu răspunde penal pentru susținerile făcute oral sau în scris, în forma

adecvată și cu respectarea procedurilor din lege, în fața instanțelor de

judecată, dacă aceste susțineri sunt în legătură cu apărarea în acea cauză.

Prin Rezoluția din 12

octombrie 2009, dată în Dosarul nr. 1741/11/2/2009 a procurorului general, a

fost menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și

temeinică.

Prin plângerea depusă

la instanță, petiționarul a criticat soluția de neîncepere a urmăririi penale.

Instanța de fond,

prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată, plângerea

petiționarului, reținând, în esență, că soluția procurorului este legală și

temeinică, deoarece din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă

existența vreunui temei de fapt și de drept care să justifice tragerea la

răspundere penală a avocatului, care nu poate răspunde penal pentru strategiile

și tacticile folosite ori pentru susținerile făcute oral sau scris în legătură

cu apărarea cauzei în care a fost angajat. De asemenea, afirmațiile făcute de

avocat în cuprinsul întâmpinării au avut ca unic scop apărarea intereselor

părților pe care le-au reprezentat, fiind generate de natura litigiului ce a

făcut obiectul cauzei respective.

Împotriva sentinței a

declarat recurs petiționarul, pe care l-a motivat în scris.

Recursul declarat de

petiționar împotriva sentinței este nefondat.

Din actele

premergătoare efectuate, rezultă, într-adevăr, că activitatea avocatului

intimat a fost efectuată în temeiul unui contract de asistență juridică

încheiat conform dispozițiilor legale, în baza căruia a înțeles să formuleze

apărarea, în conformitate cu pregătirea și tacticile sale personale.

Nemulțumirile

oricărei persoane referitoare la prestația avocaților pot fi invocate în

condițiile Legii nr. 51/1995, pentru organizarea și exercitarea profesiei de

avocat, la baroul din care aceștia fac parte, fiind prevăzute sancțiuni

specifice acestei profesii liberale.

În ce privește

criticile scrise ale petiționarului, referitoare la omisiunea ascultării

martorilor cu privire la infracțiunile săvârșite de intimată, acestea nu pot fi

primite.

Urmare sesizării

printr-o plângere penală, organul de urmărire penală este obligat, ca în

virtutea principiilor rolului activ și al oficialității, să îndeplinească toate

actele necesare soluționării plângerii cu care a fost învestit.

În acest sens, în

conformitate cu dispozițiile art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea

începerii urmăririi penale, poate efectua acte premergătoare.

În cadrul acestei

faze exterioare procesului penal, nefiind începută urmărirea penală în cauză,

dispozițiile procesual penale nu permit strângerea de probe, ci doar efectuarea

unor verificări ale temeiniciei pretinselor fapte reclamate în conținutul

plângerii.

Așa fiind, critica

referitoare la neadministrarea probelor nu este întemeiată, întrucât în cadrul

acestei proceduri, în care nu s-a creat un cadru procesual legal, nu se

administrează probe.

În raport de

considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este temeinică

și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul

P.I., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar P.I. împotriva Sentinței

penale nr. 180 din 11 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 100 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 mai 2010.